Copil cu Asperger si "insotitor la scoala"

Am o prietena cu 2 copii, dintre care baietelul are 7 ani, e in clasa I si - din cauza ca a fost diagnosticat cu sindromul Asperger - l-au acceptat la o scoala normala doar cu conditia sa aiba un asa-numit "insotitor" la cursuri, care sa-l conduca si sa-l ajute in momentele mai dificile.

Ca o paranteza, copilul este foarte dotat intelectual, retine bine, invata bine, se articuleaza extraordinar de matur pentru varsta lui (de ex. i-a spus mamei lui odata, cand ea a amanat implinirea unei dorinte de-a lui, ca se simte ca si cum s-ar deschide pamantul sub picioarele lui si l-ar inghiti). Dpdv emotional este putin altfel datorita situatiei de familie: parintii divortati, tatal il respinge (prefera fata), iar mama a schimbat 2 parteneri dupa divort, dar tot are un mare gol sufletesc si il cam exploata pe cel mic pentru a-si umple acel gol (am mai povestit eu pe undeva, e cea pe care am vizitat-o odata si nu mi-a placut sa vad ca baietelul statea in poala ei, se pupau amandoi si el o pupa chiar pe gat), deci baietelul este fixat pe mama si pe ideea de a o face pe mama fericita, iar asta i-a accentuat cu siguranta o sensibilitate deja iesita din comun. Incheiat paranteza.

E pentru prima oara cand aud de copii cu insotitori la cursuri. Presupun ca in Romania nici nu exista asa ceva. Intentia mi se pare laudabila, DAR oare prin asta nu i se confirma copilului ca totusi ceva nu este in regula cu el? Adica "da, esti la o scoala normala, dar uite, ai nevoie de un insotitor care sa te supravegheze si sa te controleze la cursuri, care sa te ajute etc.". Plus ca mi se pare ca asta ii pune tinicheaua de picior si in fata celorlalti copii, care il pot discrimina mai usor.

Imi amintesc ca si eu eram un copil foarte dificil, ma plictiseau orele prea usoare la scoala, voiam atentie maxima de la invatatoare, voiam sa ies eu permanent la tabla si sa scriu lectiile (ceea ce ea permitea, ii datorez foarte multe invatatoarei Doina Popescu de la scoala generala 25) si ma gandeam daca nu ar fi mai bine sa se discute cu invatatoarea, sa se ocupe ea mai intens de acest copil, sa nu mai fie nevoie de interventii exterioare.

Voi ce parere aveti?

BurnedBrain spune:

Eu am fost la scoala normala intr-o vreme in care nici macar nu exista in vocabular cuvantul "Asperger". Nu a fost simplu, am avut multe incidente, "gafe", probleme cu invatatoarea sau de integrare in colectiv, dar nu s-a pus problema sa am dificultati in a urma fluxul normal de educatie pana la absolvirea unei facultati.

Povestea cu "shadow"-ul am citit-o in cartea lui Tony Attwood ( Asperger's Syndrome: A Guide for Parents and Professionals ) insa el se referea mai degraba la varsta mica, la gradinita, cand trebuie sa stea cineva cu copilul sa ii ofere o confirmare suplimentara ca face bine sau face rau. La scoala chiar mi se pare deplasat, dar poate asta e moda acum.... cine stie, poate peste 10 de ani va avea nevoie de "shadow" si cu prima iubita ;)

Nu mi se pare OK politica asta cu asistarea prelungita, pana la urma ideea este de adaptare - evident in limitele posibile impuse A.S.

armic spune:

Eu locuiesc in Köln,copiii mei merg la o scoala catolica(KGS) iar aproape fiecare clasa are 2 sau 3 copii cu diferite probleme de concentrare.La aceste clase se lucreaza cu doua invatatoare(de regula a-2-a invatatoare se ocupa doar de acesti copii).Atmosfera din clasa este tare degajata,copiii se simt bine si nu sunt tratati mai"altfel"de ceilalti copii.
Iar in Peter-Petersen-Schule(PPS)sunt copiii cu diferite probleme care invata alaturi de ceilalti ,iar clasele sunt formate din copii de clasa a1-a pina la a4-a,sistem tare indragit aici.


Felicia ai un baietel minunat,sa-ti traiasca.

arminad spune:

Si in Romania merg copii cu autism si Asperger la gradi si la scoala cu insotitor.Problema e in Ro ca nu prea accepta invatatoarele pt ca legea nu e clara ,precisa asa cum e prin alte parti.
Daca intri pe orice site romanesc despre autism o sa vezi ca acei parinti care si-au trimis copiii cu insotitor ,platit din banii lor personali si nu ai statului cum ar fii normal,considera ca integrarea a fost mai usoara cu insotitor decit fara.

Un copil nu se simte altfel pt ca vine insotitorul cu el in clasa sau pt ca e scos din cls sa mearga la nu-s ce terapii.El se simte altfel pt ca este altfel si asta n-o schimba nici prezenta nici absenta insotitorului.In schimb prezenta insotitorului poate face experienta integrarii ,mai ales in cls 1 ,una mai tolerabila.

Inteligenta remarcabila nu-l face mai integrabil dpdv social .Ajuta in multe feluri dar nu social.Integrarea sociala presupune descifrarea acelor "coduri nescrise' or tocmai acolo e buba.

columbiana spune:

Felicia, copii Asperger sunt prin definitie dotati intelectual, numai ca in acelasi "pachet" cu abilitatile matematice/rigoare/intelect intra o doza mare de anxietate, obsesii pentru reguli clare si rutina, angoase, etc; aici apare rolul acompaniatoarei;
si fiul meu are acompaniatoare(pe care o imparte cu un alt copil) si eu sunt extrem de multumita de aportul ei;
Tudor este in clasa normala, invata bine (anul trecut a luat premiu, uite-l aici cu diploma: http://www.desprecopii.com/cover/albumphoto/folderview.asp?bid=&folder=Ana+Stroe)
uite citeva exemple de interventii ale acompaniatoarei:
l-a invatat sa poarte o discutie "protocolara" cu alt copil facindu-i un exemplu de dialog pe care el l-a memorat si ulterior dezvoltat(Tudor isi scarpina colega de banca in cap cind il apuca pe el in timpul oreiu pentru ca o gasea draguta, in loc s-o salute si sa vorbeasca cu ea );
il coboara cu picioarele pe pamint in clasa in timp ce invatatoarea explica ceva si el e in cursul unei miscari repetitive (plimba creionul in fata ochilor pe post de avion)
ii explica schimbarile de rutina care-i provoaca frustrari (au avut niste exercitii de alarma/foc si Tudor a panicat-trebuiau sa paraseasca scoala de urgenta, cu lucruri, in timpul orei)
are diferite programe adaptate la problemele din etapa respectiva (de genul: stau frumos si imi astept rindul la vestiar, nu imping copii, salut adultul si nu-l intrerup in timp ce vorbeste, etc)

Un copil "normal" invata toate astea acasa la parinti, la scoala, intuitiv, prin copiere; un Asperger nu, pentru ca nu e cifra/ nu e o linie intre alb si negru nu intelege regulile societatii; si atunci trebuie invatat ca poezia; asta e "ecuatia", asta e "teorema" pe care o aplic; treptat, cu maturizarea dispar multe din automatismele astea si se integreaza; dar are nevoie sa fie cineva acolo, sa-l ajute cit e inca in perioada de asimilare (prescolara, clasa primara), altfel mai tirziu e prea tirziu.

AB spune:

Si eu zic la fel. Are nevoie de insotitor. Si un copil cu Asperger e in general cam paralel cu reactia "societatii". Ii lipseste simtul de jena sociala.
Si e da sunt extrem de inteligenti, dar se pot pierde adesea in ceva repetitiv in timpul orelor si acolo raman daa nu-i scoate cineva... si acel cineva trebuie sa stie cum sa o faca. (Alo gigel fii atent are efect zero barat, ba chiar poate sa duca la o avalansa greu de oprit) Si nu e vina profului daca se pierd, pentru ei "importanta scolii" nu exista . Un profesor nu poate sa-l aiba pe el ca etalon de urmarire a lectiei.

simali spune:

Copilul nu se va simti un ciudat pentru ca un copil cu Asperger nu stie ce este adegvat social si ce nu. Pentru el orice este absolut firesc. Ceilalti copii... vor ataca, dsigur. Dar ar fi atacat oricum la un moment dat. Depinde oricum de adultul-asistent. Daca reuseste sa fie o persoana "cool" si sa se faca placuta de ceilalti copii din clasa baietelul are de castigat. Daca e o persoana "ciupita de molii" agraveaza lucrurile.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Donia spune:

In clasa fetitei mele e un baietel cu ceva probleme, nu stiu sigur ce are, insa de cateva ori pe zi o profesoara, Mrs. G., lucreaza separat cu el. Am avut ocazia sa ii observ de multe ori pentru ca merg acolo ca voluntara. Baietelul isi ia creioanele si se aseaza la alta masa cu profesoara speciala si acolo ei isi fac treburile in ritmul baiatului.
Asta e rutina clasei, ceilalti copii isi vad si ei mai departe de treaba, nimeni nu se mira, nu se uita diferit, Mrs. G. e o obisnuita a clasei. Baietelului nu i se pun etichete, e integrat... totul decurge foarte firesc.
Cred ca mai degraba noi, adultii, punem etichete, voluntar sau involuntar, si in felul asta le trasnmitem si micutilor senzatia ca se intampla ceva neobisnuit, nefiresc...

---

Copiii se nasc perfecti - rolul parintelui e sa nu strice ceea ce Dumnezeu sau natura a creat.

Natasa spune:

Eu lucrez intr-o scoala particulara si avem elevi cu "insotitor", un alt profesor care sta tot timpul linga ei ca sa-i ajute. Nu e nimic ciudat, dimpotriva, e pacat ca nu se intimpla peste tot asa. Si e adevarat ca noi adultii punem etichete si le transmitem si copiilor.

MissParker spune:

Va multumesc pentru feedback, foarte interesante puncte de vedere. Eu am avut asa o strangere de inima cand mi-am imaginat cum decurge chestia asta tocmai pentru ca stiu ca adultii pun etichete si diagnostice ultrarapide si discriminatoare... eu l-am cunoscut pe baiat si nu mi s-a parut ca ar avea probleme asa mari... de aceea ma intrebam daca prezenta unui insotitor nu ar accentua sentimentul lui ca este altfel si nu ar ingreuna integrarea... Vad ca voi sunteti optimiste, asa ca am sa incerc si eu sa ma obisnuiesc cu gandul asta...

alexxia spune:

Si in Romania sunt scoli ( si gradinite )care permit inscrierea copilului cu insotitor. Stiu doua cazuri de copii diagnosticati cu autism care merg la scoala de masa cu insotitor ( psihoterapeut ). Colegii au acceptat foarte bine situatia , chiar m-a amuzat cand am auzit ca in timpul orelor se mai intampla sa ceara si ei ajutorul insotitorului. Dar atitudinea profesorului ( invatatorului ) este foarte importanta pentru cum vor percepe copiii situatia.