Intre avort si divort

Lorenyy spune:

Krishu

angelli spune:

Krishu imi place si mie cum spui: ca sa fii invingator trebuie sa ai mentalitate de invingator.Am vazut femei greu incercate dar totusi optimiste si capabile sa duca foarte multe pe umeri.Am vazut alte femei care aveau totul in viata dar nu aveau forta sa lupte cu nici cea mai mica problema.Eu sunt pe la mijloc.
Oana, sa stii ca stresul ne-a macinat si da, avem datorii foarte mari dar nu ne vom pierde casa, dar mai departe? Ce pot eu oferi copiilor in criza asta?

lisaelisa spune:

Angelli,

Stiu ca in aceste momente esti confuza : ti-ai dori si cel de-al doilea copil, dar din cauza problemelor financiare, iti este teama ca nu iti vei putea creste copiii asa cum ti-ai dori.
Am sa-ti povestesc in ce situatie eram eu cand am aflat ca sunt insarcinata :

Tocmai demisionasem de la locul de munca din cauza conditiilor improprii si a refuzului patronului de a face imbunatatiri minime.
Dupa 3 saptamani, timp in care imi cautasem zilnic de lucru, mi-am verificat agenda in care imi notez datele intime, si asa mi-am dat seama ca este posibil sa fiu insarcinata.
Fiindca doctorii imi spusesera ca pt a ramane insarcinata trebuie sa fac tratament, nici nu visam la o asemenea sansa...
Deci, in momentul in care am fost la doctor si mi s-a confirmat sarcina, am trecut prin 2 stari contradictorii : una de fericire si alta de disperare... deoarece nu aveam nici-un venit, doar sotul...
Pe de alta parte, chiar daca as fi reusit sa ma angajez, datorita starilor mele specifice primelor luni de sarcina, orice profan si-ar fi dat seama ce se intampla cu mine si m-ar fi trimis acasa...
Bineinteles ca asta s-a si intamplat : mi-am gasit servici, dar in 2 zile patroana si-a dat seama si mi-a zis ca ea are nevoie de un om permanent, nu sa-i vina cateva luni si s-o lase balta.
Disperarea mea a durat pana a miscat fatul. Din acel moment, am uitat de toate grijile si m-am bucurat de copilul din mine...
A fost greu, mai ales ca n-am avut nici macar sustinerea rudelor apropriate, toti ma acuzau ca am lasat copilul fara sa am un venit.
Dar, m-am descurcat... Asiguram copilului tot ce avea nevoie, plateam facturile si, din ce ramanea, mancam eu si sotul.
Acum, toti cei care ma acuzau, sunt mandri ca au in familie un copil atat de reusit.
Dar tot mai este cineva care imi cauta nod in papura, drept urmare, o ignor, iar daca devine prea vehementa o persiflez.

Cu intelegere,


lisaelisa

mami de ingeras dragalas

hellene_n spune:

angelili ma bucur mult ca nu te-ai pripit si ai lasat ceva timp pentru a lua decizia cea mai buna. nu vor fi lucrurile prea usoare in perioada imediat urmatoare, dar daca vei avea rabdare, vei munci pentru a va REconstrui relatia......nu vei regreta vreodata.
iti tin pumnii si.....sa va fie bine IMPREUNA!

ina_nz spune:

Ma doare sufletul ca tu chiar crezi aberatia asta.
Oare ce parere au miile de femei care cresc copii adoptati citind cele scrise de tine?
Poate ar fi mai bine sa te marginesti la ceea ce cunosti si mai ales esti implicata in.
Iar vorba aia romaneasca care se lipeste de minune la subiectul asta "fie painea cat de rea tot mai bine-i in tara mea"....cred ca se lipeste numai in mintea ta infierbantata de lupta impotriva adoptiilor.....dupa mine (si sunt sigura ca nu sunt singura cand afirm) se potriveste ca o nuca in perete (asta asa ca sa o tinem in zicatori ca vad ca-ti plac).


Silvia mamica de Adrian (22 August 2003) si baby

Lorenyy spune:

Ina,ntz,ntz,ntz....Not nice,as fi completat cu lady,(nu am motive) dar not nice...

Lorenyy spune:

Off topic:

Xio,am inceput si eu sa ma dezmeticesc...
Tu cumva dai sfaturi din experienta ta de mama,de sotie??Sau doar ?

Rufus spune:

Ina, cred ca nu si-a dat seama ce a iesit.
In principiu, o femeie se desparte greu de copilul ei, ii trebuie o tarie sufleteasca speciala sa o faca, chiar in interesul copilului. Sunt numeroase cazurile in care copiii sunt chinuiti in conditii ingrozitoare, dar nu sunt dati la adoptie.


RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

conchita spune:

ba eu te contrazic si te mai si dau jos cu toti medicii si judecatorii si legile tale de pe soclul de atotcunoscatori pe care v-ati cocotat neinvitati. Xio, stii, cateodata e bine sa respiri adanc si sa numeri pana la 10 inainte sa raspunzi. iti faci pacate, bre, chiar daca n-oi crede in Dumnezeu. iti faci pacate fata de etica ateisto-agnostico-whatever. "alta e sa omori"...cunostinte elementare de limba romana ti-ar fi de ajuns sa recunosti ca a omori inseamna a ucide. nu conteaza "ce" anume. daca omori un caine, care nu e o fiinta umana, nu tot crima e? cum adica nu e crima daca fatul nu e inca viabil? daca nu-l omori, devine o fiinta umana si poate chiar are o sansa sa nu devina un mutant dintr-astia moderni in care parca s-au transformat o gramada dintre contemporanii nostri: jumate creiere arse, jumate suflete arse.

conchita spune:

ai vorbit foarte intelept.