De Ce Nu? Femeile Care Inseala

AgnesLuca spune:

Spui ca iti iubesti sotul, atunci este suficient la urmatorul contact cu colegul sa te gindesti la sotul tau si vei gasi cu siguranta puterea de a spune nu. In caz contrar, cred a venit momentul de a fi sincera cu tine insati si de a-ti face curatenie in suflet.

38+

alina_mik spune:

Foarte interesant subiectul abordat!Din pacate nu s-a mai discutat de un anisor pe el, dar nu inseamna ca nu mai poate fi de interes...
Am si eu o povestioara de spus, chiar cu riscul de a fi blamata! Sincer nu-mi pasa ce parere au altii despre mine! Niciodata nu mi-a pasat!
Acum un an... cam pe vremea asta eram "indragostita lulea" de un alt EL... de cate ori il vedeam mi se parea ca sunt in centrul Universului si ca totul e minunat... uitam complet de sotul meu "nenorocit" sau de faptul ca sunt mama unei fetite absolut minunate
Cateva mentiuni: sunt casatorita cu sotul meu de 7 ani
avem o fetita de 3 ani si jumatate
avem o relatie stabila de 10 ani
dupa ce s-a nascut copila, el a devenit rece... si gelos pe copil...aiurea poate suna, dar i se parea foarte grav ca trebuie sa-i acord mai multa atentie copilei decat lui... a ajuns si la reactii violente vis-a-vis de ea si respectiv de mine... am si plecat de acasa de 2 ori cu copila in brate si doar cu ce eram imbracate
si tot de atatea ori ne-am intors...el ne-a asteptat plangand si cerandu-si scuze.... in fine la mine treaba asta nu tine... in fine si de aici si dorinta mea de a gasi ceva "mai bun"...si iata cum l-am cunoscut pe EL...bine, la inceput doar il urmaream cu privirea de cate ori il vedeam...
Azi asa maine asa...au trecut 6 luni in care nici nu aveam curaj sa-i spun ceva... dupa 6 luni mi-am schimbat locul de munca si automat, il vedeam mult mai rar! pana intr-o seara, cand, mi-am luat inima in dinti si l-am abordat eu! pe strada... nimic deosebit...am facut cunostinta cu el, am facut schimb de adrese de mess...telefoane...
ca aia mici, in clasa a 7-8-a cu biletele
am iesit de 2-3 ori cu el in oras si am inceput sa-mi dau seama ca e idiot... pana intr-o seara, cand, m-am enervat foarte, dar foarte tare si i-am pus, la cafenea fiind, un ceainic plin in poala...i l-am varsat asa cu o pofta nebuna incat multe domnisoare m-au privit cu scantei in ochi parca spunand: bravo!
in fine...i-am spus sotului de escapada mea...desi n-am ajuns prea departe cu respectivul....adik dupa 2 iesiri mi-am dat seama ca a ma culca cu un asemenea tip ar insemna o involutie pt mine!
si cel mai important este faptul ca am realizat asa: mai rau ca sotul meu se poate oricand!
si...cel mai important este ca sotul meu si-a recunoscut greseala, de fapt din cauza lui am cautat fericirea in bratele altuia (desi n-a fost sa fie)si chiar daca eu mi-am cerut scuze si m-am intors in familia mea, el s-a simtit mai vinovat decat mine...pt ca a realizat ca a gresit fata de copilul lui... si implicit m-a ranit mai rau decat ar fi facut-o daca m-ar fi inselat! a lovit sub centura si asta nu se face!
apoi si eu am realizat ca orice model as cauta l-as compara tot timpul cu sotul meu! si totodata am realizat cat de mult il iubesc, cel putin acum! dar mai presus de asta faptul ca suntem sortiti greselii....si ma astept ca pe viitor si el,sotul meu, sa faca greseli! probabil ca nu-mi va fi usor, dar voi trece cumva peste asta....si nu stiu daca va mai fi cazul pt mine sa calc stramb
aaaa....si in final....sa spun tot....acum vreo 2 saptamani...acel EL m-a cautat! a venit la mine la birou si m-a asteptat pana am iesit sa-mi spuna ca el ma iubeste si ca isi da seama ca a fost magar ...evident ca i-am zis :sictir! ai fost! dar problema e ca ai si ramas....un nesimtit! ca jignesti rasa magarilor cand te compari cu bietele animale!

Rufus spune:

Ce inteleg eu de aici: ca, cu totul si cu totul intamplator, amorul tau n-a mers, din cauza tampeniei tipului; daca, insa, ala nu era tampit, se ducea naiba teoria ta cu "exista mai rau ca sotul", uitai cu desavarsire ca-l iubesti, el nu intelegea nimic din actiunile tale, nicidecum sa-si dea seama ca a gresit fata de tine si copila...
Bine ca norocul n-a fost de partea ta...pacat ca nu esti horatata in problema calcatului stramb, data viitoare poate-ti iese cautarea si se alege praful de toata agoniseala...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

uxaa spune:

Suntem impreuna de 7 ani,il iubesc la nebunie si nu mi-as imagina viata fara el si cu toate astea nu de putine ori gandul de a il insela ma obsedeaza...nu cred ca voi putea face acest lucru vreodata dar m-am gandit la asta de nenumarate ori...cauza:sotul meu are azoospermie,punctia fara nimic si ceea ce ma doare cel mai tare este ca refuza orice alta varianta,adica adoptia sau inseminarea cu donator, el fiind inca convins ca lucrurile se vor regla de la sine si va avea si copilul sau...asa ca am ajuns sa-mi doresc ca o nebuna sa am un copil dintr-o escapada numai ca sa-l fac sa creada ca este barbat cu ''adevarat'' sau poate ca dintr-o doza imensa de egoism propriu pentru ca si eu imi doresc cu disperare acest lucru...stiu ca este o enormitate ceea ce am ajuns sa gandesc dar nu v-as dori niciodata sa fiti intr-o situatie similaraacum incerc doar sa las timpul sa treaca sperand ca se va stinge si aceasta dorinta nebuna care ma obsedeaza zi si noapte...imi cer scuze daca v-a deranjat mesajul meu dar simteam nevoia sa ma descarc cuiva, mai ales ca astfel de lucruri nu le poti spune cunoscutilor...

marius spune:

Draga uxaa,
tot ceea ce spui tu acolo este din punctul meu de vedere normal. Adica ar trebui sa fie. Nu stiu ce varsta ai tu, din nefericire pentru sotul tau nu mai are relevanta varsta. Daca medical discutand sotul tau nu mai are cum sa aiba copii cred ca ar fi cazul sa pui lucrurile la punct chiar daca sunt delicate. Defapt delicatetea este la urma urmei doar egoismul lui, sau mai degraba incapatanare prosteasca, sau ORGOLIU. Mi se pare normala reactia sotului tau din punct de vedere al barbatului fara copil. Si o femeie ar rectiona tot negativ pentru situatii similare insa statistic discutand femeile sunt "mai orientate", sunt mai cerebrale, mai rationale, stiu sa treaca peste impedimente si sa gaseasca solutii.
NU ESTE O SOLUTIE sa faci un copil cu altcineva pe furis. Este o greseala. DAR - in locul tau mi-as lua sotul si as avea o discutie directa, calma dar extrem de transanta. Este dreptul tau si a lui sa aveti copii si variante sunt. DAR trebuie trecut peste orgoliul acesta prostesc. Pe scurt la rece discutand el nu are capacitatea fiziologica de a procrea. Nu e vina lui, nu evina nimanui. Bun. Acesta este un fapt la care trebuie sa ajunga si el in mod declarat. Fara amanari. Asta e. Daca o prelungeste inutil ii pui in vedere faptul ca TU asemeni lui iti doresti un copil, ca TU nu ai de gand sa-ti irosesti viata, tineretea asteptand ceva ce nu exista, ca sunt solutii unele mai bune altele mai de compromis DAR SUNT, si ca ii convine ca nu-i convine ii dai un termen de gandire de ... ca sa reflecteze si sa ia o decizie. Esti deschisa la dialog, chiar iti doresti un dialog, DAR NU NEGOCIEZI NIMIC. Este decizia ta luata in contextul real, neplacut, dar asta este. TREBUIE solutionata in timp util.
Ii dai dreptul de a se gandi, de a lua o decizie dar fara a depasi termenul pe care tu i l-ai pus in vedere.

Stiu ca pare dura varianta mea - dar sincer cred ca doar asa va functiona ceva ce nu veti regreta niciunul din voi ulterior. Si tu si el aveti OBLIGATIA de a da dreptul la viata implinita celui de langa voi in limita maxim posibila.

Aceasta este opinia mea.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Rufus spune:

uxaa, poate o sa te mire ca inca un barbat iti intelege problema.
De unde vine asta? Prima mea sotie a facut multe tratamente pentru sarcina, ocazie cu care m-am familiarizat cu "boala" asta. Pe atunci, o femeie nici nu era primita la un control pentru stabilirea infertilitatii fara sot, care era controlat simultan. S-a dovedit ca in muuuulte cazuri de cupluri fara copii, vinovata era...el. Care era destept si intelegea, facea tratamente, majoritatea problemelor masculine sunt rezolvabile, care nu, nu. Am vazut barbati care, desi diagnosticati, nu acceptau faptul ca-s sterili, pentru ca vreo pupaza, in tinerete, i-ar fi spus ca-i gravida...cine stie cu cine sau daca erau gravide fetele alea, dar nu conteaza.
Femeile se internau, faceau tratamente...inutil, fireste; dar mai aveau o posibilitate: o banca de sperma, eu banui ca nu era legala, dar era clar "aprobata" de organele de partid, care aveau oameni permanenti in maternitate (in special ca sa supravegheze avorturile). Femeile, satule de tratamente placebo si umilinta, acceptau varianta, ieseau din spital dupa "tratament", sotul isi facea treaba, iar dupa 9 luni...fericire mare!
Asa ca nu ma mira dorinta ta de "escapada", sfatul meu este, insa, sa faci o treaba cu cap si, dupa ce epuizezi (cum te-a sfatuit Marius) variantele "oficiale", intinde-ti antenele pentru o treaba serioasa, ca escapada nu-ti garanteaza grupa sanguina, trasaturi fizice si alte amanunte.
Stiu, am socat multa lume cu povestea asta, dar, cum spui, nu sunt multi care traiesc povesti similare cu a ta.

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

uxaa spune:

Va multumesc pentru raspunsuri si am sa incerc sa am o noua discutie serioasa cu el...la prima discutie raspunsul a fost foarte raspicat ca decat copii altora mai bine deloc.Ideea este ca nu vrea sa accepte acest lucru nici in ruptul capului desi nu am trecut printr-o singura punctie biopsie ci doua,amandoua cu acelasi rezultat.Ba chiar mi-a spus ca pe cand avea 20 de ani s-au intamplat si cateva ''accidente''...acum ce s-a intamplat in cei 15 ani ce au trecut nu stiu dar concluzia este ca el nu accepta situatia...Mie imi este rusine ca am ajuns sa ma gandesc la asemenea lucruri si sincer nu cred ca voi putea pune in aplicare un astfel de scenariu cu toate ca uneori mi-as dori din tot sufletul...
Va multumesc inca o data pentru sfaturi.

Kariris spune:

uxaa te inteleg perfect. Si eu ajunsesem sa imi intreb colegii de facultate ce grupa sangvina au si ei saracii nu simteau pericolul ce ii pastea. Si tot din motive de infertilitate. Insa eu ma incapatanam sa cred ca e din vina lui, desi din prima casatorie are gemene. M-am lamurit ca era doar "buba" mea si la a doua fertilizare pe care cu greu l-am convins sa o facem, mi-a trantit si mie o serie de gemene.
Sper sa se rezolve si la voi problema.

PS insa eu nu vedeam problema de nici un fel ca pe "inselat" ci ca pe "facut copil".

orchid spune:

Eu asa mi-as dorii sa pot intoarce timpul.......

uxaa spune:

sincer in momentul de fata nu m-am gandit nici un moment la divort,avem multe alte lucruri care ne apropie...in plus mi s-ar parea o enormitate sa "scapi"de cineva doar pentru ca are o problema fiziologica...in ceea ce priveste refuzul lui incerc sa-l inteleg si sper ca este doar in faza de negare a problemei.am sa-i mai las ceva timp sa accepte situatia si apoi vom relua "discutia".ma gandesc acum daca se merita "salvarea" casniciei printr-un copil cu donator cunoscut(eu urmand sa ma confrunt toata viata cu probleme etico-morale) sau nu merita sa ramai alaturi de un om care refuza copii altora...sau poate ar trebui sa accept viata asa cum este si poate ca lipsa copiilor nu este un capat de lume?