Alma, ingeras la ceruri

Raspunsuri - Pagina 53

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns shasa spune:

Un gand bun pentru micuta ALMA care astazi ar fi implinit si ea un anisor
Si multi pt familia ei minunata!

IRITEOPETRU
New Life Is Born

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns iubita_tiana spune:

azi plang pentru tine...azi ma gandesc la tine....de fapt, de ce sa nu recunosc, de ieri m-am tot gandit la aceasta zi....am incercat sa-mi gasesc cele mai potrivite cuvinte sa descriu ce simt....MICUTA MEA ALMA....te port in gand, din prima clipa cand ti-am vazut fotografia....

aseara ti-am trimis mesaj Monica..ca plang si nu pot pur si simplu sa urez LA MULTI ANI...trebuia sa fie pt doua fetitze....si tu mi-ai spus atat de frumos ca AM CUI SA ZIC LA MULTI ANI...ca printesa ta implineste azi 1 AN.

te port in gand ALMA si iti urez LA MULT ANI LUANA....va iubim.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Nicky09 spune:

Alma-te pastram in sufletele noastre pentru totdeauna si ne vom gandi meereu la tine!

Mina si ... fluturas...Nicholas (10.04.09)
Eu...in lumea asta ciudata
"In steaua ta sa crezi chiar daca cerul este innorat!"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns DarkBendis spune:

Alma, ne gandim la tine si la familia ta deosebita!



Dark Bendis
& Hogmanay Baby (31.12.2008)


"Ye harm none, do what thou wilt shall be the whole of the Law"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns alina.n spune:


pentru Alma


_

rasfat pentru tine

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns lavinia.p spune:

Un lan de pt un ingeras scump, pt un fluturas care si-a luat prea repede zborul spre cer! Nu te voi uita niciodata, iar tie Moni multa putere sa treci peste zilele astea!


Mami fericita de printisor Rares Florin

Rareselul creste mare

http://lb1f.lilypie.com/D3Sbp2.png

23.05.2009
Are mama un campion, te iubesc mult piticanie mica!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Ayla21 spune:

Multumesc din suflet ca v-ati gandit la mine, si in primul rand la Alma.
Atata timp cat ne vom aminti de ingerasii nostri, ei vor trai vesnic prin noi.
Ziua de ieri i-am dedicat-o Luanei, chiar daca nu am putut sa nu-i duc eu flori personal Almei. Sotul mi-a interzis sa merg la cimitir, pt ca nu fi apoi plansa la petrecerea printesei, si urma sa mearga doar el. Eu am fost fara stirea lui...pt ca a fost si copilul meu, si ieri era ziua ei, nu in alta zi.
Dar am simtit acelasi lucru. Ca nu-i acolo. Ca nu-i nicaieri, si ca nu mai e, nu mai e a mea, si orice as face n-o va aduce inapoi...nici macar ca iluzie.
Magdy, a fost frumos ce ai scris "nu cauta ceea ce ai". Poate pt ca stii cum e. Asta imi spune mereu si Alex, dar poate nu va ganditi la acelasi lucru.
Faptul ca fulgii de nea sunt considerati lacrimi de ingeri, sau fluturii care-mi apareau ar fi trimisi ca semn, sau visele care nu le mai are nici Alex...toate sunt niste iluzii. Moartea e ceva ireversibil, si n-o pot opri sau inlocui niste iluzii.
Poate singura realitate e ca o am pe Luana, mai mult, Luana fiind sora geamana a Almei. In ea ar trebui sa vad ceea ce caut, si la asta se refera sotul meu cand spune ca ceea ce caut e aici.
Pentru ei as vrea sa pot spune ca ajunge, pt ei, si pt ca in acest an am inteles ca nu prea mai exista alta solutie, incerc sa inteleg ca a fost un timp...asa cum e un timp pt toate...un timp pt plans, pt doliu, un timp pt iluzii si cautari fara raspuns. Si a trecut...caci a trecut un an.
Si ca trebuie sa uit si sa merg inainte. Mi-e greu, dar e prima data cand vreau sa uit. M-am luptat in acest an cu dorinta mea de a nu uita, de a-mi aminti mereu singurele si putinele lucruri legate de Alma, chiar daca aceste amintiri imi aduceau atata tristete in suflet. Am decis ca este tributul pe care vreau de buna voie sa-l platesc. Da, am vrut sa sufar, am vrut sa plang, am vrut sa o caut chiar daca e de inteles ca nu am unde si cum s-o regasesc. Am vrut si aceasta dorinta s-a adaugat dureri normale, firesti. Pt ca am iubit-o si am dorit-o la fel de mult ca pe surioara ei, care este o minune, Trebuia sa am doua minuni. Poate am doua minuni, dar una singura este alaturi de mine.
Acum...nu mai vreau. Vreau sa uit amintiri ce dor, sa uit cautari si lacrimi. Pt ca imi fac rau mie si mai mult de atat, fac eu rau celor din jurul meu.
Nu vreau s-o uit pe Alma! Nici nu voi putea. Dar voi incerca sa nu mai "plang jumatate de luna pt ca vin zilele de 28,29,30, apoi cealalta jumatate sa incerc sa-mi revin". Nu vreau s-o uit pe Alma, dar vreau sa uit ce-mi face rau, vreau sa uit intrebarile, si gandurile care duc spre starea aceea in care nu mai conteaza nimic, decat durerea din sufletul meu.
Am "cunoscut" pe net o mamica de ingeras, atat de resemnata, in credinta in Dumnezeu, incat mi-a fost rusine. Mi-a fost rusine de gandurile mele, pe care uneori le-am asternut aici si voi m-ati felicitat. Se poate si mai mult. Mai mult decat am fost eu in stare. Daca ai destula credinta se poate. Si am ajuns la concluzia ca sotul meu avea dreptate cand spunea "ca nu am destula credinta". Poate de aceea nu am regasit-o pe Alma nicaieri. Poate Alma e cheia legaturii mele cu Cerul, iar eu in durerea mea, in loc s-o regasesc, am pierdut aceasta legatura.
Am trecut destul de usor peste pierderea sarcinii, de la care astazi de implinesc 3 luni de cand puiutul meu mic a plecat si ea la cer...am trecut peste acea pierdere pt ca am vrut sa nu trec prin acelasi lung sir de dureri. Si am inteles ca e o diferenta intre a pierde o sarcina, care e ca un vis frumos, si a tine in brate un copil, de care iti legi deja destinul.
Lumea spune ca am trecut prin durere, din pacate durerea a trecut prin mine. Dar nu mai vreau sa plang, sa-mi plang de mila. Pt ca daca as avea destul credinta, probabil as stii ca Alma este acum in cer...si daca noi pe pamant am fi sarbatorit-o ieri, de ziua ei, maine ingerii o vor sarbatorii...pt ca este de 1 an impreuna cu ei.
Ar trebui sa nu mai fiu egoista si sa inteleg ca acestei minuni ale mele, Dumnzeu i-a daruit un destin stralucit. Acela de a fi scutita de dureri si pacate aici jos, cu noi, pe pamant, si de a primi inca de la inceput vesnicia sus in slava, cu El in cer.
Dar sunt om, si iubesc omeneste, si iubirea omeneasca este egoista. Dorim sa avem noi, cu noi, ceea ce iubim. Si...de aici durerea.
Alma este fericita, daca este sus in cer, si ar trebui sa ma bucur...sau nu am destula credinta sa inteleg pe deplin acest lucru, sau nu am destula iubire adevarata sa fiu lipsita de egoism. O vreau cu mine, chiar daca acolo are ceva superior.
Complicat.
Dar mi-am promis ca voi gasi in mine puterea si voi evita aceste intrebari, aceste dileme, si nu ma voi mai gandi. Doar asa voi reusi sa trec. Sa trec odata peste tot ce m-a legat in acest an, si m-a tinut in loc, in durerea mea.
E un an. In urma cu un an, Alma facea a doilea stop respirator. Poate medicii stiau ce va urma, pt ca a doua zi imi spusesera sa le botez. Nu am scris niciodata povestea nasterii, si n-o voi scrie. Pt ca intr-un fel ea e deja, din franturi aici. Legat de acea zi, de acele zile, cam asta e ce-mi amintesc, Amintiri dureroase.
Ieri, pt Luana, am incercat sa nu rememorez nimic. Sa vad doar ceea ce este Luana acum, fara sa ma gandesc de unde am plecat, fara sa privesc in urma la drumul pe care am trecut. Caci inca imi vine sa plang daca revad pozele cu Luana atat de micuta cat a fost.
Pentru toate exista un timp...Un timp pentru a plange si un timp pentru a rade, un timp pentru a jeli si un timp pentru a dansa, asa cum spune Eclesiastul(3:4); "plansul isi are vremea lui, si rasul isi are vremea lui; bocitul isi are vremea lui, si jucatul isi are vremea lui".
Stiu pt ce am vrut sa fie timp in ultimul an, stiu intre ce am oscilat in ultimul an. Un an!
Da, acum as vrea sa spun "ajunge!" dar nu pot pronunta cuvintele. Si daca le-as putea pronunta? Inima mea ar intelege ce spune ratiunea?
Nu-mi vine sa cred ca a trecut un an. Ma uit la Luana si nu-mi vine sa cred ca are un an. Iar acum, cand scriu, nu-mi vine sa cred ca am trait un an fara ingerasul meu.

www.youtube.com/watch?v=ocqWetxCulc" target="_blank">La adio tu


www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, mommy blessed with my children Claudiu-Adrian(20.01.2005),Luana-Emilia(28.01.2009)
and my angels Alma-Lorena(28-30.01.2009),Maria-Alexandra(29.10.2009-13weeks)
My baby, my joy, my heart, my gift from God - Photo & Video
Light a candle for Alma

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns novus spune:




Nu gasesc cuvintele potrivite .....






Mami lui www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns joanna27 spune:

pt Alma.
Te voi purta mereu in gand si rugaciuni.Am facut-o din ziua in care te-ai nascut si o voi face pana cand voi inchide ochii.
Dormi in pace suflet mic!
Monica , nu pot sa exprim in cuvinte ceea ce as vrea sa iti spun..






Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns gigelica20 spune:

O ultima pentru Alma si o pentru tine, Monica. Eu una nu o voi uita niciodata pe Alma, desi o cunosc doar din povestirile tale si din fotografii.
Pentru mine Alma este si va fi vesnic in orice curcubeu sau fluture pe care il voi vedea.




Gigelica,mami de Victor-Andrei - Pitonul
30 martie 2009

Mergi la inceput