Alma, ingeras la ceruri
Raspunsuri - Pagina 25
Ayla21 spune:
Camy multumesc!
Patru luni fara Alma...
"Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise"
Suferinta unei mame cand isi pierde puiul e cumplita, e ca si cum ai ramane in bezna cu sufletul inghetat, cu mainile legate. Simti durere si parca tot cerul nu reuseste sa-ti cuprinda suferinta. Ramai muta de durere si lacrimile curg intr-una, ai sufletul legat de copilul ce s-a dus si peste tot nu vezi decat chipul lui, si ochii lui si mirosul lui il simti ca si cum ti-ar sufoca sufletul. E putin spus "cumplit".
Furie amestecata cu durere. Lacrimi si iar lacrimi... Mi s-a facut tandari tot ce aveam mai de pret: inima si sufletul. Fetita mea a murit si o data cu ea si o parte din mine. Sunt trista si fiinta-mi este sfasiata in bucati care, poate niciodata nu vor mai forma un intreg. Imi zboara gandul la micuta mea. Am o senzatie de frig, de raceala a sufletului meu si iarasi ma apuca tristetea. Parca ma desfac in bucatele, parca in fiecare zi mai pierd ceva...
Sunt din ce in ce mai trista. Cateodata urasc timpul liber. Imi da ragazul sa ma gandesc, sa traiesc fiecare clipa in parte. Uneori am senzatia ca nu pot atinge ceva, pe cineva fara sa-i dau tristetea mea.
Sunt clipe cand simt ca am pierdut totul in viata mea si ca nu mai pot trai din amintiri sau cu gandul ca nimic nu mai e cum obisnuia sa fie. Si clipele acestea se darama pur si simplu in interior. As tipa, daca as sti ca e cineva, undeva in lumea asta, in masura sa imi raspunda la intrebari. Plang, dar lacrimile nu imi aduc nici un raspuns, insa tot ceea ce pot sa fac este sa regret ca sunt om si ca nu pot mai mult decat ii este dat omului sa poata. Asta simt eu acum. Simt furie ca sunt atat de mica si neputincioasa, ca nu pot intoarce timpul si nu pot salva viata fetitei mele.
In fiecare noapte privesc cerul... plangand. Mi-e dor de ingerasul meu! Mi-e tare dor...
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.
Dodo-pui spune:
ALMA nu te vom uita ,inger drag.Stiu ca mereu vei avea grija din ceruri de fratii si parinti tai.
Monica te imbratisam cu drag.
Bazar Sonia si Bogdan
Blogul lui Bogdan-Andrei
Varsta lui Donu' Bodo
Varsta Isabella-Elena
goblenuri-relatii pe blogul Donului
Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la
Dumnezeu imposibilul!
Doamne ajuta!
gigelica20 spune:
Nu te vom uita niciodata, ingerash ALMA!
Am cautat pe net o poezie despre inger si am gasit una scrisa de Mihai Eminescu. E mai mult o poezie de dragoste, dar sper sa nu se supere nimeni ca o voi pune aici.
Mihai Eminescu
Īnger de paz#259;
Cānd sufletu-mi noaptea veghea īn estaze,
Vedeam ca īn vis pe-al meu inger de paza,
Incins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zimbet aripele-a-ntins;
Dar cum te vazui intr-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel inger de ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu spaima s#259; zboare,
El, veghea mea sfinta, amicul fidel ?
Ori poate !... O,-nchide lungi genele tale,
S#259; pot recunoaste trasaturile-ti pale,
C#259;ci tu - tu esti el.
Gigelica(Lucia) - de Victor-Andrei (zis si Pitonul)
30 martie 2009
ADA1974 spune:
Monica, in prima faza nu am stiut ce sa spun si am considerat suficient sa-i trimit niste floricele Almei. Citind din urma mi-am adus aminte ca vroiam sa-ti spun ceva: duminica, 24 mai m-am gandit la Alma si la tine: a fost botezul fetitei mele, iar la restaurant am avut aranjamente de baloane albe si roz. Au fost si copii de 3-4 anisori, printre care si fetita mea cea mare. S-au jucat cu baloanele, dar au iesit si afara si le dadeau drumul spre cer. Nu stiau ce fac, dar eu m-am gandidt ca daca nu am trimis baloane de ziua ingerasilor, au trimis fetita mea si ceilalti copii pe 24 mai, muult mai multe baloane, si m-am rugat ca Alma sa stie ca sunt pt ea.
ada mami de Sophia-Maria (18.03.2009) si Ana-Gabriela (12.02.2005).
Ayla21 spune:
Gabi, Lucia, Ada multumesc!
Incerc sa-mi amintesc acea zi, de acum 4 luni... 30 ianuarie.
Imi amintesc asa de vag si eram asa de absenta. Poate oboseala nasterii, poate shocul ca nu era totul cum imi spusesera doctorii (am avut 2 dr care au urmarit ultimele saptamani de sarcina cat am stat in spital).
Am sperat pana in ultima clipa ca va fi bine, ca tot ce simteam eu era doar depresie postnatala. Am simtit ca am piedut-o de cand s-a nascut, de cand au luat-o asa de repede de langa mine. As fi vrut sa stau mai mult cu ea, sa stiu ca va pleca si sa stau cu ea. Mi-e greu sa accept ca desi am simtit, nu am avut ocazia sa fiu mai mult cu ea. S-au intamplat toate asa de repede. Am tinut-o in brate abia cand era deja inger. Era asa mica si frumoasa. Si... senina. Chiar si imaginea aceea mi-a amintesc vag aievea, mai mult din singurele ei fotografii. Am imbracat-o in rochita de papusa. Era asa micuta si firava, ma temeam sa o imbrac sa nu o frang. Nici asa, atunci, cand nu mai era deja cu noi, nu am avut timp sa stau cu ea. Nu am avut timp sa ma dumiresc, si sa plang, eram doar socata si incremenita. Plangeam si rauri de lacrimi imi curgeau pe obraji. Abia vedeam printre lacrimi. Am putut doar sa o tin in brate si s-o sarut de plecare. I-am spus doar ca o iubesc si ca o sa o iubesc mereu. Off... si aveam atatea sa-i spun. Dar oricum nu m-ar mai fi auzit. Nu am stiut sa-i vorbesc in putinele ore cand am stat langa ea. Nu am stiut si apoi nu am mai avut cand. Acum... nu stiu daca de unde e ma aude, si nu stiu ce sa-i spun.
As fi vrut sa fie aici, sa creasca si ea, ca surioara ei, sa faca progrese. Sa ii spun tot timpul ca o iubesc, sa o invat atatea. Nu stiu de ce a renuntat, de ce nu a luptat. Nu am incurajat-o sa lupte. As fi vrut sa fiu eu motivul, sa ii fiu de ajuns, sa lupte pt mami, pt surioara ei, sa fie cu noi.
Astazi... in curand, sunt 4 luni de cand Alma a ales sa plece. Sau a trebuit sa plece. Mi-e asa de dor de ea. Mi-e dor de dorul sa fie cu mine, cu noi. E locul ei gol in inima mea, in viata noastra.
Patru luni fara Alma...
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.
SimonaMami spune:
Monica,
mi-a fost sufletul langa voi in week-end. Pe iarba din gradina au zburat mereu fluturasi. Cum ma intorceam cu aparatul... dispareau. Parca imi spuneau: numai mami are voie sa ne vada si sa ne imortalizeze... A fost furtuna de ziua Almei. Vantul si ploaia au scuturat toti trandafirii. Dimineata, sute de petale ascunsesera verdele ierbii in galben si rosu. Am vrut sa te sun, si am ramas fara cuvinte. Tristetea mea nu s-ar fi putut compara cu a ta... Te-as fi sunat numai sa plangem impreuna...
mychydutza spune:
of, Ayla.................
* "Romania, the land of choice".......of going anywhere else in the world*
Alex2 spune:
Cand ziua de maine incepe fara mine,
Si nu sunt acolo pentru a vedea
Cand soarele va straluci si iti va gasi ochii
plini cu lacrimi varsate pentru mine...
Imi doresc atat de mult
Sa nu mai plangi
asa cum ai plans azi
Cand te gandeai la toate lucrurile
Pe care nu ni le-am spus.
Stiu cat de mult ma iubesti!
Alexandru, tati de 3 copii perfecti
(un baietel nazdravan, o fetita mica luptatoare, si un ingeras in cer)
_
Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...
Ayla21 spune:
Spuneti-mi va rog daca va place cum a iesit.
Patru luni fara Alma...
_
Monica, the best mommy for Claudiu, Luana, Alma
Every day brings new blessings.