nehotarare
Raspunsuri - Pagina 4
elena13 spune:
Buna la toti,
Multumesc pt sfaturi, pareri, critici, incurajari.
Am recitit mesajele mele,crezand ca pe undeva s a strecurat o greseala.
Eu nu am spus ca sotul meu ma bate pe mine. Nu a dat niciodata in mine.Doar m a injurat, m a jignit, mi a spus lucruri care dor si lasa si au lasat urme adanci in suflet.
Pe Vlad, nu il batea in mod constant, dar asta nu e o scuza.L a Vlad a inceput sa tipe si sa dea in el cam de cand Vladut a implinit 3 ani.L a batut rau de vreo 5 -6 ori.Aveti dreptate, cum am putut sa accept asa ceva, sa trec cu vederea peste astea??Si Vlad tine minte cateva din "corectiile" pe care i le a aplicat taicasu, ca nu vorbea frumos cu el, dar oare unde auzise copilul asta vorbe frumoase??
De exemplu acum 2 ani de Craciun, Vlad vroia sa puna el in brad globurile care ii placeau lui , dar "tati" vroia sa face bradul cu rosu si auriu, a tipat la Vlad ca sa nu m ai puna orice glob in el, k sa nu mai faca asa, k ii da doua dc nu asculta..pana la urma Vlad a plecat la parintii mei, unde a facut bradul cum a vrut el, k doar pt el era bradul.( eu si parintii mei stam pe aceeiasi scara).Acum, cnd Vlad are aproape 7 ani, inca ine minte asta cu Craciunul, si nu numai.
In ultimii 2 ani, aproape ca "tati" nici nu a mai fost prezent prea mult in viata noastra.Tot timpul avea altceva de facut, sa se ocupe de terminarea casei noastre( v am mai povestit asta), sau sa se duca la parintii lui, sau sa doarma, sau sa stea la o bauta cu vecinii...
Disponibilitate de a petrece timp cu noi, sau sa le explice diverse lucruri copiilor, sau se joace cu placere si dragoste cu ei???- nu cred ca a existat vreodata asa cvea..
Nici macar in concediu nu avea chef de ei....sau daca statea se stramba si ofta de mii de ori...
Noi lucram in acelasi loc, in ture 12 cu 24, si de cate ori veneam dupa tura de noapte, niciodata nu a zis, lasa k ma duc eu cu copii afara, dormi tu...cns era Luca mic, el dormea in carut si eu pe banca cu capul pe carucior.
Dupa parerea mea are probleme cu bautura, dar nu a ajuns inca sa fiu alcoolic.Cand sta acasa, in tura libera, are zile cand bea sprit, palinca, bere, de dimineata pana seara, in loc de apa.Apoi urmeaza vreo 2 zile max. in care bea dar mult mai putin.
Cand este baut are cea mai mare disponibilitate sa ma injure, sa ma jigneasca...dar asta s a intamplat si cand era treaz.
In Luca, nu a dat niciodata pana acum, dar nu are decat 2 ani.
In ultimele 6 luni de cand au izbucnit super scandalurile( de la faptul ca m am intalnit intamplator cu niste colegi si am mers sa bem o cafea, si nu stiu cum naiba l am apelat din greseala cu tel mobil, el a raspuns si a auzit k eram undeva cu colegii respectivi)- nu vorbeam nimic compromitator, dar ce sa caut eu cu aia la cafea?, de atunci am inceput sa dormim separat, nu am mai avut relatii sexuale...Si asa am raspuns si celor care presupuneau ca eu stau cu "nea izmana" doar de dragul unei "p***"(oricum relatia noastra sexuala era un dezastru din totdeauna), si nici in pat nu ma urc linga el, si nici o farfurie de supa nu ii mai dau....
El de atunci se tot muta in noua casa, si a tot luat din haine, lucruri, a luat laptopul,asta de cateva luni de zile, dar nici pana azi nu a plecat cu totul.
Casa nu i o pot lasa lui asa cum una dintre voi, m a sfatuit, pt ca am facut o impreuna, impreuna am investit, casa este in Bucuresti, valoreaza mult, nu pot sa ii las lui totul.
Dar asta conteaza prea putin acum.
Acum de cand am spus ca eu o sa divortez, nu pot sa spun ca si a schimbat atitudinea fata de noi, sau k ar fi mai interesat de copii, sau k se chinuie sa faca ceva sa salveze casnicia.
Doar este f trist, spune ca se cosidera nerealizat, ca el ne iubeste....Are o fata de nefericit, dar dc ma gandesc nici cu noi nu era fericit, doar ca avea o stabilitate, si dadea bine in lume cu noi, k familie.
Va las putin acum...Vlad vrea sa ma joc cu el.
Si imi pare rau dc cineva s a simtit jignit ca am precizat eu ca am studii superioare.Am spus asta ca sa intelegeti putin ca am acces la informatii, dar vad ca nu imi foloseste asta acum.
Si scuze daca in mesaje s au strecurat si greseli, asa cum a spus "cineva" aici ca scriu "anagramat", nu am mai trecut o data peste ele.
Va pup
laura_dimitris spune:
Jar 29 mi-au dat lacrimile citind postarea ta....
jar, eliza un imens buchet de 
si o cald imbratisare virtuala pentru durerea pe care ati trait-o in copilarie!
Niciun copil nu merita asa ceva!
Laura - mandra mami de Dimitrakis - 25.04.2003
si Eleni - 05.02.2008
www.flickr.com/photos/21462816@N06/" target="_blank">poze
povestea nasterii lui eleni
Eliza5 spune:
Elena, tu chiar nu iti dai seama cat de grav este.
Pe Vlad nu il batea constant, l-a batut rau doar de vreo 5, 6 ori?? Nici nu stiu cum sa iti spun... dar daca sotul meu l-ar fi batut o data pe fiul meu, o singura data, si nu rau, probabil ca as fi reactionat ca o tigroaica ce isi apara puiul.. si nu ar mai fi fost om normal acum.
Copiii tai depind de tine, au nevoie de protectia ta.
Elena... trebuie sa intelegi ca nu este normal sa iti bati copiii. Si nu este normal sa asisti cum copilul tau este batut. Nu este normal! Este o deviatie. Exista o problema in felul in care percepi tu relatiile. Atat relatiile de cuplu cat si relatiile intre copii si parinti. Tind sa cred ca undeva din familie ai preluat acest model al violentei si ti se pare acceptabil. NU este!
Un ultim lucru iti mai spun: este mult mai grav ca ai acceptat sa iti fie batuti copiii decat faptul ca te lasi jignita. Poate ca tu ai o imagine proasta despre tine insati de inghiti asa ceva de atata vreme, insa copiii tai merita ceva mai bun.
szivarvany spune:
Elena, poti enumera macar 2 motive inteligente pt care mai stai cu acest om in aceeasi casa ?
Asta NU e viata de familie, nu mai cauta motive sa-i justifici actiunile fata de copii si fata de tine.
Ti se pare corect ca fiul tau mai mare sa fie lovit din cand in cand ca na, e si asta un mod de "educatie" ? Asica esti de acord cu asta ?
Jar
Daria & felina fioroasa 
GIULIA(2004 08 16)
JAR29 spune:
Elena, povestea mea nu am scris-o pentru mine, desi vad ca primesc suport si imi prieste. Multumesc pentru asta.
Am scris pentru tine. Poate te asezi in papucii lui Vladut, in papucii lui Luca si vezi cam ce i-ar putea astepta.
Spui ca nu te loveste. Doamne fereste sa am dreptate....da eu as zice "inca nu te loveste".
Vanataile, loviturile, abuzul fizic doare de infinit mai putine ori decat cel emotional. Si trec (ele ranile) mai repede decat vanataile sufletului.
Si la tine acasa sotul te abuzeaza pe tine emotional. Am un sentiment ca, cumva, intr-un fel absurd, iti place. Poate pentru ca fiind atat de gelos si manifestandu-se atat de violent..e echivalent cu faptul ca te iubeste extraordinar de mult. Poate ma insel.
Faptul ca Vladut sta la bunici, prefera acolo, mi-ar da mie de gandit.
Si de fapt, problema nici macar nu e el. El e doar tata ocazional, neimplicat.Treaba lui. El o sa sufere.
Nu mai scriu.Ar fi multe de spus dar sentimentul meu e ca tu doar te aperi si te stradui sa scapi de culpe. Si nu are rost.
delphin spune:
Jar si pe undeva ma bucur...ma bucur ca nu doar eu nutresc astfel de sentimente...ca e "normal" sa simt astfel, sa-mi fie ciuda pe ea ca nici acum nu face nimic...ca suporta...pe scurt
elena...cred ca tu te ascunzi in spatele cozii de matura...auziti...nu crede ca are probleme cu alcolul?????
cand bea atata.
gaby76 spune:
Elena, de cine ti-e frica tie de fapt? De sot, de singuratate, de tine, de gura lumii si a parintilor? Pentru ca nu divortezi din vreun motiv bine implantat si invechit... Si eu cand am divortat am avut probleme cu mama care mai avea putin si ma dadea pe mine afara (de fapt am si plecat cu chirie) si il lua pe ginerica la ea acasa... Dar am spus ca mai bine dorm intr-o cutie de carton pe marginea santului decat sa mai stau cu dilimanul... Si au fost destui care s-au uitat lung la mine ba unii chiar m-au compatimit si mi-au spus ca am soarta mamei mele. Pe naiba! Fiecare cu ale lui si daca EU nu mai suport (si chiar nu ar trebui sa-ti ajunga cutitul la os) inseamna ca s-a umplut paharul si nimeni nu poate spune mai bine ca mine "Gata, nu mai pot!!!" Cine il place sa-l ia acasa!!! Iar cu fatza amarata a domnului... cand deschide gura si ridica mana asupra copilului nu are aceeasi fata??? Si, ma rog, de ce-si arata mushchii copilului ca nu-s la fel de puternici... vrea sa arate cine-i seful... e slab omul, foarte slab... si bautura nu-i o scuza ca a facut si a dres ca daca va calca in picioare cand e beat nu are circumstante atenuante... sa nu mai bea, sa nu mai jigneasca, sa nu mai bata copilul (pe care eu cred ca nu-l iubeste)...
http://mt.lilypie.com/sjVFp2.png
Pozici din tinereti 
Tisina spune:
Elena, as avea si eu o intrebare: cand sotul tau tipa la baiat si il loveste, tu ce faci? Asisti, doar si astepti sa termine cu el? Copilul tau evita sa mai vina acasa, iar tu stai cu acest barbat? Si mai iti si pui intrebarea daca sa divortezi sau nu! Draga mea, aici nu sotul tau e de vina! TU esti de vina pentru tot ce i se intampla copilului tau, pentru ca TU permiti asta!
L-a lovit prima data pe la 3 ani? Si "l-a batut rau DOAR de 5-6 ori"... Ce monstru trebuie sa fii sa lovesti un copilas? Si ce monstru trebuie sa fii sa asisti la asta fara sa intervii? Tu ce ai facut canda l-a batut rau? Ai asteptat sa termine si apoi i=ai ingrijit celui mic ranile? Dar cu cele sufletesti ce faci? Spui ca sotului tau nu i-a pasat prea mult ca ai ajuns la psiholog cu copilul. Dar tie iti pasa ca baiatul e in aceasta situatie?
Nu imi pasa daca ma veti judeca pentru tonul meu, insa nu ma pot abtine. Eu pentru copii as merge pana in panzele albe. Imi iubesc sotul (este iubirea vietii mele), insa daca o singura data ar lovi copiii, cred ca l-as musca de gat, cum spunea o fata inainte, "ca o tigroaica ce isi apara puii". Si nu as sta deloc pe ganduri daca sa mai stau cu el sau nu.
Ca tu accepti sa iti vorbeasca urat si sa te jigneasca, e problema ta. Esti majora, poti sa te aperi singura (daca vrei sa o faci). Insa copiii au nevoie de protectie, in primul rand de PROTECTIA MAMEI!!! Dar cand tu pui problema ca "nu pot sa depun actele de divort".... nu inteleg ce astepti sa iti spunem noi.
Vai ce m-am infuriat!
blackgirl0 spune:
Eu imi mentin in continuare observatiile. Credeam ca accesul la o educatie superioara (aka facultate) ne face mai destupati, putem sa luam mai usor viata in propriile maini, ne dam seama ca nu trebuie sa depindem de ceilalti. Pentru unii/unele vax albina!
Daca alcoolul nu, daca violenta asupra propriului copil nu, daca dezintereseul total manifestat pt familie nu, ce te va convinge sa pleci de langa el? Lasa mila fata de el si privirile de catelus abatut, ca nu ti-a fost deloc mila de copilul mare cand era batut, lasa dragostea (ca singura ai declarat ca nu ai parte de asa ceva), ce anume?? Femeie, ce te retine sa mergi AZI sa apelezi la un avocat? Si nu imi spune baliverne ca banii, ca casa, ca parintii si societatea, ca astea sunt asa bla-bla-bla in vant, niste motive puerile cand in joc sta integritatea fizica si psihica a copiilor tai.. Nu ma mai intreb daca esti troll, din pacate am si eu prin preajma niste exemple de genul acesta, insa macar alea au cica o motivatie: maxim 10 clase. 
Cand de fapt nu asta conteaza, ci siguranta familiei.
In definitiv, mi-este perfect egal ce vei face, nu-mi esti ruda, nu-ti cunosc copiii(si crede-ma ca ai mare noroc, altfel te-ai fi trezit fara ei in nici 5 minute), eu sunt multumita ca in familia mea, desi tata dadea cu sete in mine si sora mea cu cureaua, acum este pace si armonie (intre timp a decedat). Sotul nu seamana cu nimic din ce povestesti tu aic. Insa mi-e ciuda totusi pentru copiii tai! Si le deplang soarta!
giani spune:
Ma regasesc in povestile astea, intreaga copilarie a fost un abuz nesfirsit, alcool si scandal, frica, frica si iar frica. Nu prea dadea in noi, ca si sotul tau, imi amintesc doar citeva scene de violenta indreptate asupra mea, dar in schimb distrugea obiecte, mobilier, electronice, cite aveam si noi, nu prea multe, ca eram tare saraci. Traiam 4 persoane doar din salariul mamei. Nici cind era treaz nu a fost un parinte bun, responsabil, n-am avut afectiune, era un om rece ca gheata, foarte egoist. N-am primit niciodata un cadou de ziua mea, ori o jucarie, ori o ciocolata, o imbratisare, ori felicitari, nu s-a jucat niciodata cu noi, ori lectii ori sa ne intrebe una alta.
Si toate astea au lasat urmari. Am fost un copil problematic, de scoala nu imi pasa, timid din cale afara, siguranta de sine n-am avut, sociabila n-am fost. Ca adult inca mai trag. Si multe multe altele.
A murit la o betie, a alunecat si si-a crapat capul de trepe, eram in clasa a 12-a. Stiam ca o sa plec la facultate (am fost mereu un elev mediocru, dar cind era an de examene ma mobilizam si le luam printre primii), cea mai mare frica era ca o las pe sora-mea, mai mica, fara protectie, in groaza aia de familie. Nu e moral sa recunosc, dar a fost o usurare.
Ani in sir am refuzat sa vorbesc, sa aduc vorba, era subiect inchis.
Recent am abordat-o pe maica-mea, cum a putut sa faca asta, sa ne ofere asa o copilarie de cosmar, acum dupa mai bine de douazeci de ani consider ca a fost greseala ei.