Un cabotin. Sau cum si de ce mi-am inselat sotia

sorana spune:

Mie personal subiectul asta mi se pare aberant.
Nu vad la ce folosesc sfaturile respective.
Sotul meu etse "un Marius" (cred ca pot afirma asta dupa 12 ani de cand suntem impreuna), pe de alta parte, ca si Rufus sunt de parerea "never say never" si nu pot baga mana in foc ca nu ma va insela niciodata, nici peste 20 de ani ... pentru ca nimeni nu poate prevedea viitorul si oamenii se schimba ...
Nu stiu ce as face daca ... e greu sa spun cum as reactiona. Logic ar fi sa zic - "Hai pa! - muta-te la "aia"" dar nu sunt convinsa ca as face asta - nu stiu ...
In mod absolut SIGUR NU as face nimic amantei. Nu e stilul meu "sa-mi pun poalele in cap" .... si sa umblu pe seful aleia, pe la cunostintele ei ... e cumva sub demnitatea mea. Ce as face ar fi strict legat de sotul meu, cel care a jurat ca va fi langa mine "pana moartea neva desparti" si a mintit. Amanta nu mi-a jurat nimic ... n-are nicio obligatie si nu vad ce treaba am cu ea.
In mod SIGUR NU as fi tandra cu sotul. I-as rupe capul . Si sunt leoaica. La fel as considera cumva sub demnitatea mea (de leu ) sa ma caciulesc si sa ma ligusesc pe langa un mincinos care oricum nu ma vrea .....

Cum ziceam sfaturile astea mi se par inutile. Fiecare face cum il duce pe el capul si cum e firea lui. Degeaba imi zice mie cineva "ai rabdare ca vine inapoi dupa 2 ani". Pai eu de fel n-am rabdare. Nu as astepta 2 ani in nici un caz ....
Cabotinul: Ai forta sa lupti pentru el?
De ce trebuie sa lupt pentru EL? Pot lupta pentru NOI atata vreme cat exista NOI. Daca am devenit EU si EL - atunci lupt doar pentru mine ...
Cabotinul: Merita acest om dragostea/viata ta?
Sotul meu merita toata dragostea mea. Omul care isi inseala sotia nu. Daca ma inseala dragostea trece bruc. Instant. Viata mea ... parca e mult spus .. avem un copil. Daca ar fi sa-mi dau viata pentru cineva mi-as da-o pentru copil dar pentru sot ... - m-as intreba intai - si copilul ce va face? Copilului cum ii va fi mai bine?

Cabotinul: Il iubesti cu adevarat chiar si dupa ce ai aflat ca are pe alta?
Acum imi iubesc sotul. Si el ma iubeste. Daca as afla ca el iubeste pe alta ... m-as retrage. Si mi-as linge ranile. Nu cred ca oti iubi pe cineva care iti spune ca iubeste pe alta. Eu n-as putea ...

In concluzie - parerea mea este ca sotia ta nu te iubeste. Nu te-a iubit niciodata. A facut ceea ce era cerebral sa faca, si-a protejat puiul cum a stiut mai bine. Sincer eu as reactiona ca sotia ta doar daca as avea un sot pe care nu il iubesc deloc dar care ma intretine financiar.

Sorana si Monica (6 ani)
"Daca oamenii sunt buni doar pentru ca se tem de o pedeapsa sii spera într-o rasplata, atunci chiar ca suntem o adunatura jalnica" - Albert Einstein

pisigri spune:

citindu-ne raspunsurile te intrebi de ce ti-ai mai batut capul sa ne scrii povestea ta?

Hai sa iti spun un secret. Aceleasi fete care ti-au raspuns impaciuitor aici, care te-au laudat pentru sinceritate si care te-au mingiiat alene pe crestet cu "lasa mama, ce-a fost a fost", sar ca arse cind pe un alt topic, o alta persoana (de data asta femeie) se plinge ca S-AR PUTEA ca sotul sa o insele.

Aceleasi fete care "te-au iertat" ar avea impresia ca universul lor s-a sfirsit daca ar afla ca sotul a intretinut relatii o data, cu o prostituata, la vreo petrecere a burlacilor sau ceva asemanator.

Nu cred ca se pune problema ca cineva fara de pacat trebuie sa ridice piatra si sa o arunce in tine. Dar aici, intr-o proportie covirsitoare, sintem femei casatorite, eventual cu macar un copil. Si aproape toate credem ca sintem fericite, ca avem o familie frumoasa. In ciuda frecusurilor inerente traiului impreuna, a greutatilor legate de una sau de alta, a stresului cotidian si a rutinei care ne acapareaza uneori, ne simtim multumite, linistite, calme, implinite, cind venim de la servici si gasim un copil sanatos (mai cuminte sau mai poznas, mai frumos sau mai putin fotomodel, care spune primele cuvinte la 8 luni sau la 3 ani) si un sot...asa cum e el: mai implicat in treburile gospodariei (sau nu), mai pisalog sau mai "liberal", mai superman sau mai "om normal" in pat.

Nu exista pe lumea asta nici o casnicie care sa fie permanent "ca-n prima zi". Insa sincera sa fiu, eu apreciez MULT un anumit gen de intimitate care se creaza intre doi oameni care traiesc de ceva vreme impreuna. E un "ceva" pe care nu-l poti gasi in nici un inceput.

Ce s-a vrut postarea ta? O poveste moralizatoare de "se poate si asa"? Da, dar s-ar fi putut si altfel...

if you can't say something nice, then don't say it at all
http://pisigri.blogspot.com/

irinabobe spune:

Nu vreau sa ii iau apararea lui Un_cabotin, dar din ce am inteles eu, 1. la subiectul Mirunei i s-a sugerat sa deschida un subiect separat pentru a povesti experienta lui si a raspunde unor intrebari, deci nu cred ca a deschis acest subiect pt a arata cat de tare este el.
2. daca sotia i-a iertat aceasta aventura cu ce drept il critica niste persoane complet straine? Persoana cea mai mai in masura de a lua o decizie si de a-l critica este SOTIA LUI, iar ea a facut alegerea in cunostiinta de cauza.
Din punctul meu de vedere apreciez faptul ca este deschis la discutii, ca sta sa dea explicatii unor persoane complet straine fara sa fie obligat si ca accepta sa primeasca rosii desi nu era necesar.
In ceea ce priveste faptul ca nu garanteaza ca nu se va mai intampla... consider zicala "never say never" este foarte corecta. Cu ce v-ar multumi daca el ar garanta ca nu ar mai calca stramb? Ar fi casniciile voastre mai fericite? Chiar cred ca asta e o problema personala si nu vad ce sens are sa criticam alegerile facute de cei doi soti...

Un_cabotin spune:

Multumesc mult, Irina!

Ai avut rabdare sa citesti cu atentie ce am scris, atat aici, cat si pe topicul Mirunei.
De fiecare data insa am povestit ce mi s-a intamplat mie si sotie mele si m-am ferit sa dau sfaturi. Chiar daca Miruna astepta in mare masura sfaturi.
Acaparasem cu povestea mea topicul Mirunei si mi s-a parut normal sa deschid eu frumusel altul, in care sa povestesc ce si cum, sa primesc aprecierile si criticile celor interesati.

Unele critici sunt mai dure, altele mai blande. Poate e vina mea, am dat impresia ca eu sunt cel indreptatit sa dea sfaturi femeilor inselate. Nici vorba.
Imi cer scuze ptr. neintelegere.
Eu povestesc ce am facut.
Cu ajutorul vostru incerc sa inteleg de ce.

Sfaturile si criticile voastre ma ajuta:
ooCristina (Doamne fereste sa-i fi scris gresit nick-ul) imi taie din ego - si bine face, altii ma intreaba de ce naiba nu-mi iau eu angajamentul ca nu se va mai intampla, iar aprecierile pozitive ma motiveaza sa mai scriu si altceva decat despre cat sunt eu de rau.

Va multumesc!

Victoria spune:

Vad ca nimeni, insa, nu s-a legat de faptul ca si sotia cabotinului a avut o "aventura"..Pe ea de ce nu o infiereaza nimeni? Mai ales ca ea era mama.Si el s-a luptat "ca un leu", a iertat-o..Apoi i s-a intamplat si lui, si ea s-a luptat "ca o leoaica", a trecut...Nu judec, pentru ca eu am un sistem de masura, altii au altul... Stiu ca eu nu m-as putea milogi la amanta, mai ales ca parerea mea e ca vina e a celui care inseala...Nu poti sa plangi pe la usile tuturor femeilor care "ridica coada", daca el nu se abtine nu te poti lupta cu toate domnisoricile "hot" din jurul lui...Lui i s-a parut magulitor ca ea s-a luptat pentru el, si s-a intors.S-a simtit pretios, s-a simtit "trofeu".

Am si eu o intrebare, cabotinule: daca sotia ta se retragea , ranita, jignita, fara sa lupte, te-ai fi intors la ea?

V


Edit: nu pot sa inteleg de ce zici ca nu te-a iertat...tu ai iertat-o pe ea, nu? Sau 1-2 luni de aventura ale ei au contat mai putin ca cei 2 ani ai tai?

Ramona J spune:

Am si eu o intrebare: te-ai bazat pe sentimentul de vinovatie al sotiei (stiind ca si ea a calcat strimb)?
Te-a facut asta sa crezi ca ea va lupta pentru casnicia voastra in loc sa depuna actele de divort?

Ramona J spune:

Victoria, am scris in acelasi timp.

marius spune:

Doamnelor, domnisoarelor si domnilor, nu vreau sa analizez situatia nimanui, nu e treaba mea. Nu vreau sa fac niciun fel de comparatie cu nimeni. Nu vreau nici macar sa povestesc despre relatia mea, nu in sensul intim. Ceea ce am vrut este doar sa precizez ca din punctul meu de vedere astazi la cei 41 de ani ai mei, la 20 de ani de cand sunt cu sotia mea, la 13 ani de cand s-a nascut primul meu copil si 7 ani de cand s-a nascut al doilea parca din ce in ce mai mult pe zi ce trece ma simt din ce in ce mai legat de ei de toti. Ma "afund" cu extrem de mare placere in relatia mea cu ele. Si ma simt extrem de fericit. Asta am vrut doar sa spun. Incercam sa-mi inchipui o relatie cu o lata femeie. Pur si simplu cred ca nu pot. Nu stiu de ce exact poate pentru ca nu imi simt locul acolo. Locul meu este altundeva. Locul meu este acasa. Ma simt fericit de fiecare data cand ajung acasa. Foarte fericit. Este universul meu, sensul meu, viata mea. Am precizat ca ceeea ce spun poate suna banal dar pe cuvant ca nu am alte cuvinte. Poate veti rade dar de exemplu pe cand voi fi batran , ma rog mai batran imi doresc sa imi vad fetele la casa lor sau ma rog e drumul lor care o fi sa le fie si eu sa-mi iau sotia si sa plec in lume adica sa vizitez tot ceea ce voi putea sa vad din lumea asta larga. Doar eu si ea sa plecam ba incolo ba incoace sa fim noi doi "turisti". Ce aiurea nu? Dar pe bune ca imi doresc sa ajungem sa vedem lumea noi doi. Acum ce sa va spun? Am trait atat de multe cu Angela, ne stim de cand ea intra in clasa XII-a iar eu aveam 20 de ani. Ne-am petrecut tineretea impreuna ca si studenti, ca si asociati in firma , ca si angajati, am fost cu cortul in munti atatea veri, la mare, apoi greutatile vietii pt ca noi ne-am facut singuri ceea ce ne-am facut nu am avut cine si ce sa ne dea asa incat am fost parteneri si la bine si la greu. Si este atat de frumoasa. Si de buna, si de devotata. Ce pot sa zic mai mult? Nu este topicul meu. Insa pledez pentru familia mea, pentru familie in general. De aceea am inceput prima postare cu cuvintul "un visator" nu pt ca as fi un visator in sine, nuuu sunt al naibii de rece uneori si de direct insa dincolo de toate visez intotdeauna la o lume in care oamenii sa ajunga sa creasca sufleteste, sa ajunga sa fie "mai" fericiti, sa aiba un zambet cat mai des pe buze, sa fie mai "fair play" cu ei cu cei de langa ei. E complicat?
Pt cabotin si pentru orisicine. Atunci cand ai avut o alta relatie colaterala poate ca ai pierdut din relatia de baza insa ai pierdut in mod sigur ceva mult mai important. Ai pierdut o bucata din sufletul tau. Si din nefericire este iremediabil. Desigur aceasta te poate face mai intelept, insa ce a fost nu va mai fi niciodata la fel. Va fi doar aproximativ la fel. Si este o amagire cand vom crede ca celalalt(cealalta) ne-a iertat. Poate a trecut cu vederea, poate a iertat in felul ei(lui) dar de sters nu a sters niciodata. Aici este bucata aceea pieduta ireversibil din puzzleul sufletului lui(ei). Poti sa pui un scotch dar tot o bucatica lipsa va fi. Asa incat sincer ceea ce pot sa spun este doar deschideti ochii sufletului si ai grija sa nu mai pierzi o alta bucata din puzzle deoarece la un moment dat nu vei mai intelege nimic decat o imagine cioplita, distorsionata, a ceea ce a fost o imagine completa, frumoasa a celuilalt. Nu-ti strica imaginea puzzleului. Nu merita niciodata!
Asta este opinia mea extrem de sincera! NU VA JUCATI CU SUFLETUL!

Pagina familiei / Tot noi / Mai multe... / www.youtube.com/user/mariuspernes" target="_blank"> Video
Pagina legislativa

Un_cabotin spune:

Eu am iertat-o. Ii mai amintesc (rar) de acea perioada doar ca s-o tachinez si sa ne amuzam.
In schimb ea in mod sigur nu m-a iertat. Sper ca timpul ii va mai vindeca putin ranile. Timpul si mai ales dragostea mea (si a ei).

Cand am inceput relatia extraconjugala, n-am facut-o ca razbunare sau deoarece m-as fi considerat 'dezlegat' datorita aventurii ei.

Cu siguranta m-as fi intors in genunchi la ea. Asa cum s-a si intamplat de fapt, fara sa se fi consumat un divort intre timp.

simali spune:

Eu n-am inteles exact daca aventura ei a fost in timpul mariajului sau inainte de mariaj.

Daca aventura ei a fost tot in timpul mariajului sunt absolut perfecti unul pentru celalalt. Pentru ca problemele intr-un cuplu apar atunci cand nu ai aceleasi valori. Daca amandoi beau pana cad sub masa e mariajul perfect. Daca el vine beat acasa incep problemele. Daca amandoi nu dau doi bani pe mariaj iarasi e perfect. Ea inseala, el inseala, toata lumea e multumita si pe picior de egalitate. Daca el inseala si ea sta ca Penelopa in prag iarasi nu este egalitate si iar avem probleme.

Eu as face ca Sorana daca m-ar insela. Altul mai bun. Sau vibratorul.

Iarasi nu pot sa inteleg cum unii oameni iubesc si deziubesc asa cum isi scot sau isi pun sosetele. Acum o iubesc pe x, maine o iubesc pe Y, apoi iar o iubesc pe X. Eu una nu cred ca sufletul unui om matur poate functiona dupa asemenea scheme mirabolante. Poate ca raspunsul consta in faptul ca atunci cand spun "iubesc" oamenii astia vorbesc despre cu totul altceva...

alice