Un cabotin. Sau cum si de ce mi-am inselat sotia

casandra spune:

Balanta, inteleg de ce nu intelegi frustrarea femeilor inselate.
Tu vrei un barbat potent, iar faptul ca are amanta inseamna ca poate.
Dar daca ai avea un astfel de barbat, ai vedea ca nu te-ar incalzi cu nimic ca el isi dovedeste barbatia in bratele amantei si ai avea si tu frustrarile unei sotii inselate.
Si Maria Antoaneta nu intelegea de ce se revolta lumea ca nu are paine, in loc sa manance cozonac :)

buli spune:

in stilul asta, Adam si Eva-s vinovati si "la revedere!" - nu mai avem nici o responsabilitate.

Un_cabotin spune:

Cel mai mare vinovat sunt eu, cel care inseala.
Nu am nicio scuza, nici macar faptul ca sotia mea m-a inselat inainte...

Ilia_99,
Am vrut sa raspund eu doamnei care m-a desfiintat ptr. faptul ca imi dispretuiesc fosta "amanta"... dar m-am oprit, nu m-ar fi crezut nimeni...

Nu dispretuiesc pe nimeni, doar comportamentul meu.
Si cred ca nu oamenii sunt de dispretuit, ci comportamentele lor intr-un anumit moment/context.

"Nu critica omul, ci comportamentul lui!"
Nu spuneti cuiva "esti un egoist, las, mitocan...",
ci
"Comportamentul tau de ieri a fost..."

Ma rog, va rog sa nu ma luati in seama cu tot ce scriu, stiti bine:
sunt

Un_cabotin

balanta spune:

as fi frustata indiferent daca sunt inselata sau nu cu alta femeie, daca, ca si partener de viata m-ar dezamagi...nu am inteles traba cu potenta...pai trebuie sa fie potent, din toate punctele de vedere...iar inselata am fost si eu, nu de actualul sot...intr-o alta relatie intermediara, in care investisem la fel de mult...dar pt mine nu a fost un capat de tara...ne-am despartit nu pt asta ci pt ca nu agrea copii si aveam unul deja...responsabilitatile fata de o familie sunt una si fata de mine personal sunt altele. Asa ca partea sexuala, in care barbatul inseala e sub cealalta in care el ma dezamageste ca partener de viata...pt ca daca ma dezamageste acolo, deja latura sexuala cu el nu ma mai intereseaza pt ca nu ma mai simt atrasa de el...atractia sexuala cu timpul dispare...si la femei si la barbati

ma tem ca sectiunea asta din forum, cu timpul nu va mai fi in unul sau in doi, ci va fi numai "in una, a femeilor inselate" care se revolta impotriva oricui care nu simte ce au simtit ele cand au fost inselate...mai vorbim peste ani... e greu sa credeti ca va veti mai schimba din mentalitati, dar mai vedem ...eu intr-una spun...am gandit exat ca voi in diferite etape ale vietii...dar painea se manaca pe rand

ilia_99 spune:

una vorbim si alta ne intelegem, sau, pur si simplu, nu vreti sa vedeti si partea goala a paharului. ca viata nu e ca-n filme si-n toate povestile pe cae le-am citit sfirsitul e "si au facut o nunta care a tinut 3 zile si 3 nopti si au trait fericiti pina la adinci batrineti"... ciu-ciu, ca nu ne spune nimeni ca greul vine abia dupa nunta fabuloasa, cu caleasca alba si porumbei fluturind..
ca, denizel, si noi ar trebui sa le spunem barbatilor inainte de casatorie, stii, de fapt, nu-mi place sexul asa de tare, o fac sa-ti fac tie placere si sa ma iei de nevasta, nu-mi place nici sa fac de mincare si, la un moment dat o sa uit sa te alint, sa te intreb ce-ti doresti, ce visezi, n-o sa te sustin in ce faci, fiindca mi se par niste timpenii, etc.... mai adaugati voi in functie de experienta personala si de ce alte povesti ati auzit.
in plus, tu stii de cite ori i-am spus sotului meu lucruri pe care el nu le-a auzit? sau el mie? oho...
n-am auzit pina acum nicio poveste despre un cuplu care a ajuns in impas sau s-a destramat in care sa nu le dau dreptate, cumva, amindurora.
luisa, da, imi pretuiam prietenul si inainte pt partile bune pe care le vedeam si-i atrageam atentia asupra ce nu-mi placea. si l-am apreciat ca asculta si a luptat sa se schimbe. mi se pare mare lucru, spre diferenta de altii care nu accepta critici si merg pe principiul my way or the highway.. cred ca asta e calea cea mai sigura spre esecul personal.
auto-controlul.. il au oamenii care n-au fost raniti si nici loviti, la propriu, de mukte ori, pe nedrept. cei care au fost nu au auto-control, au doar o vigilenta maxima, vor sa se apere, sa nu mai fie victime. si, uneori, de frica, ataca ei primii.. ca un ciine, caruia, desi nu i-ai facut nimic sare sa te muste, fiindca altii l-au batut inaintea ta. si ii e frica!
n-am spus ca cei de la tara sunt mai prosti ca noi astia de la oras, mai ales findca am crescut acolo, desi sunt bucuresteanca. dar nci nu mi se pare ca toate conceptiile de acolo snt sanatoase. ba chiar din contra. cit despre tribunale am stat destul pe acolo, am terminat dreptul, iar divortul la 23 de ani mi-a fost si el de folos, multumesc.
Cabotin, nu stiu daca ai sau nu scuze. nu e treaba mea sa te judec. ce stiu este ca, dupa ce am fost inselata, mi s-a ivit ocazia sa platesc cu aceeasi moneda. si a fost nevoie de tot auto-controlul meu si de un milion de bariere morale pe care mi le-am pus ca sa nu fac asta, din respect pt mine insami. norocul meu ca am intilnit un barbat principial ca mine, care n-a facut niciun pas in plus. altfel, probabil ca eram in boxa acuzatilor acum. pt ca tentatia de a intoarce raul primit a fost enorma.
sunteti de parere ca trebuia sa ma duc sa-i spun sotului "vezi ca am de gind sa te insel cu Gigel?" fiindca nu te-am iertat..
balanta vrbeste despre altceva.. potenta barbatului nu e neaparat sexuala, poate fi si dorinta lui de a face lucruri, de a stapini ceva, de a fi bun la ceva, de a trai cu pasiune, nu de a trece prin viata. am vazut o parte din filmul "Eat, pray, love", nu e memorabil, dar e scena divortului dintre Julia Roberts si sotul ei, cind el spune "dar am visuri, am o multime de visuri", iar ea raspunde "stiu ca ai, dar, pt Dumnezeu, alege-ti unul macar!".
fostul meu sot n-a evoluat deloc de acum 10 ani cind am divortat, a gasit insa o femeie care l-a luat de barbat si il place asa. eu n-am putut. actualul a facut greseli mari fata de mine, dar le-a compensat cu multe alte lucruri si, inca il respect pt tot ce-a facut in rest cu viata lui si pt familia noastra. acum are un nou vis, care mi se pare grozav, si stiu ca-l va pune in practica. si am de gind sa-l sustin cu tot ce pot, fiindca ma motiveaza si pe mine sa ma autodepasesc. dar daca nu avea lucrurile astea n-as mai fi fost aici. caci asa cum spune Un cabotin, nu oamenii sunt de dispretuit, ci comportamentele lor, uneori.

I rest my case..

She spune:

Ilia, Balanta
De ieri citesc la subiectul asta. Si am senzatia ca tu, Cabotin, suferi enorm. Nu stiu de ce, poate gresesc, "simt" cumva o impacare cu soarta la tine. Ca ai ales sa faci ce e drept si corect. Nu ca asta ar fi gresit, dar..am senzatia ca esti fericit azi pt ca ai intelectualizat enorm relatia cu sotia dupa cele intimplate. O admiri pt forta ce a dovedit-o. O respecti pt ce este. Simti ca a fost mai "tare" decit tine care te-ai pierdut atunci...de mult..Ii esti recunoscator ca esti intro familie, in unica "casa" pe care ai avut-o vreodata. Inca porti in suflet vinovatia de a fi fost la un pas sa pierzi cam totul daca sotia nu ar fi fost hotarita ca te iubeste si sa faca orice sa te readuca linga ea. Ai avut si noroc cu prietenii, rudele, cu sfaturile lor. Inca nu te-ai iertat ca ai ranit-o profund. Inca nu te-ai iertat pt slabiciunea dovedita si poate nici pt ca ai ranit si pe cea de a doua femeie din viata ta.Si pe undeva sint convinsa ca iti iubeai sotia.Nu stiu de ce....
Dar tu esti un om nefericit azi...Mie asa imi pari...Poate gresesc...
Ce dilema...nu?
Acum ceva timp am avut o revelatie, ceva scris cu litere mari mi-a aprut in fata ochilor: IUBIREA SE INVATA. Am ramas blocata. Nu stiu daca e asa, dar nu-mi da pace lozinca asta. Daca o fi adevarat? daca atunci cind trecem de 40 de ani, maturitatea aduce cu sine faptul ca trebuie sa invatam sa iubim, pur si simplu. Pina atunci, orbecaim...ca niste orbi.Traim in bule roz. Ce trist daca este asa, nu?Spun trist pt ca suna mai frumos sa traiesti fara a explica sentimentul iubirii, e acolo si cu asta basta. Asa se spunea. Se darima un mit parca. Si cu toate ca ne place ca iubirea trebuie simtita si atit, si multi asa am trait, ceva nu facea conectiile necesare..dupa un timp...la un moment dat. Asta pt ca nu exista iubire neconditionata. Decit pt copii si parinti. Daca e adevarat ca iubirea se invata? Nu stiu, inca astept sa ma lamuresc.
Spun ca mi se pare ca esti un suflet tris si ca te afli parca intro dilema pt ca imi vine nu sa te intreb pe tine neaparat..ci sa intreb pur si simplu: Daca ai ales ce este corect si ce admiri, ce te face fericit din cind in cind cind iti aduci aminte de istoria ta, oare asta implica automat si ce face bine sufletului? Poate viata sa fie atit de cruda incit marea majoritate dintre noi trebuie sa alegem intre ce este corect si ce ne cere inima? Simt ca ma incurc in propriile idei, poate nu pot exact sa exprim in cuvinte labirintul in care ne afundam cu totii citeodata, mai mult sau mai putin...mai des sau mai rar.
As intreba:nu cumva ar fi trebuit sa multumesti sotiei pt a iti fi aratat ce inseamna determinare, forta, altruism, poate chiar iubire(caci nu sint convinsa ca din iubire a facut-o si nici nu are importanta), sa-i saruti mina si sa....pleci mai departe? Cu ceea ce ai simtit, cu vinovatia, cu respectul pt ea , pt trairi si invataminte....si poate...poate..ai fi fost mai nu mai fericit dar mai linistit in suflet?? Asta in cazul in care ce cred eu este si adevarat...
Se spune ca intilnim oameni in viata a caror prezenta a lor linga noi este menita sa ne schimbe profund, sa ne faca mai buni....si mai intelegatori, dar ca nu asta inseamna ca ei ne sint jumatatea sau nici macar pe aproape...din nefericire poate, ei aduc cu ei ceva frumos in noi si trebuie sa ramina doar atit. Ducindu-ne mai departe, ceea ce au trezit in noi ramine etern, raminind linga ei, se altereaza tocmai pt ca motivul nu ar fi cel care trebuie sa fie, ci recunostiinta...admiratia..
Nu, nu spun ca a simti toate astea pt partenerul nostru este NIMIC, din contra....este necesar si totul poate. Dar....ajunge?
daca sufletul tau este nefericit, inseamna ca tu inca mai inseli.Si ar trebui sa stii....in timp...ea va simti, afla...ca tu simti numai caldura pt ea..si recunostiinta...esti sigur ca asta isi doreste in viata ei? Vinovatia pe care o simti inca, si tristetea, resemnarea...fara sa-ti dai seama, ii inchide ei poarta catre inima ta..in adevaratul sens al cuvintului...Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun..nu stiu nici daca povestea e reala..
Daca gresesc, atunci vreau sa-ti spun ca eu una cred cu tarie ca oamenii se schimba...fara doar si poate. casniciile pot mereu fi salvate chiar si dupa un tzunami. Asa cum bine ai spus undeva mai de mult..ce s-a intimplat a fost cea mai dureroasa dar si efectiva terapite de care ati avut parte si sinteti atunci mai puternici decit ati fost o data.
Si va doresc numai bine.
PS. daca nu...nu ramine nefericit toata viata. Dupa atitia ani, e timpul sa te ierti.

balanta spune:

she, unii se multumesc numai cu atat pt ca nici nu cunosc sa mai existe altceva si multi confunda dragostea cu respectul si recunostinta...care trebuie sa existe e drept intr-o dragoste dar care nu e suficient

nu toata lumea merge atat de profund cu introspectia in viata si iubire...ba dimpotriva, unii barbati sau cei mai multi nici nu isi bat capul cu asa ceva...noi femeile complicam...pt ei e mult mai simplu

she, ce spui tu, cu iubirea se invata....da si eu am avut revelatia ca ce am oferit pana acum, sa nu imi dau seama daca a fost iubire...pt ca am descoperit ca eu in fata mea am stat la coada la iubire...si inca ma lupt cu linia dintre iubirea de sine si egoism...inca nu sunt lamurita...

Rufus spune:

Am tot scris si m-am razgandit...
Asa ca mai bine iti ofer niste
Pozitiile extreme de la acest subiect, si nu numai, sunt doar...extreme.
Nu stiu cate din femeile care abordeaza astfel de subiecte isi spun parerea dupa cum ar face, sau isi expun teoriile.
Cu siguranta, in astfel de subiecte, cine este categoric starneste doar zambete...


Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009

ilia_99 spune:

rufus, multumesc.
pe mine ma deranjeaza extremele, tocmai pt ca sunt un om echilibrat. si pt ca viata m-a pus in situatii in care extremele nu m-au ajutat deloc, ba din contra.
si ma mai deranjeaza niste lucruri la raspunsurile postate aici, dar mai bine le las asa.. n-am vocatie de Don Quijote

magneB6 spune:

raspund si eu pt. prima oara aici.

sunt de acord cu ilia.

cabotinul a gresit. mult, fara indoiala.

dar asta nu inseamna ca o greseala ca asta te anuleaza complet ca om. raman multe alte calitati ( si defecte ) care pot justifica foarte bine alegerea sotiei de a ramane cu el, mai ales in conditiile in care cabotinul regreta si nu a mai repetat greseala.

eu nu stiu daca l-as fi putut ierta, dar asta nu inseamna ca nu il pot aprecia in continuare ca om pt. alte calitati sau nu pot intelege de a ramane impreuna cu cineva cu care in ansamblu totul merge bine, cu exceptia unei greseli.

cum spunea ilia, viata e gri.

totusi, cabotin, marturisesc ca ce m-a surprins extrem de neplacut la tine a fost modul in care recomanzi un circ ieftin la adresa amantelor. cum adica sotia sa o denunte la servici, sau parintilor ei? eu nu as putea niciodata sta cu o sotie inselata care s-ar preta la ceva asa de josnic.