se leagana in somn-e normal?

Buna tuturor,

De luni de zile fetitza mea de un an si 8 luni se leagana inainte de somn sau in timpul somnului ca sa readoarma.
nu i-am dat importanta citind ca e normal si ca trece dar mi se pare ca se intetzeste si accentueaza.azi noapte timp de doua ore s-a leganat de m-am ametzit de cap.
chiar daca o iau sa o adorm in brate, desi fac rar asta, adoarme si cand o pun in pat adormita incepe din nou.
Nu suge tetina, nu-si suge degetele, m-am gandit ca isi cauta o forma de a se reconforta ,cel putin asta am citit si in dr Spock dar acum ma framanta sa nu ramana ca si cu un tic pe termen lung.

Ce parere aveti?

Multumesc mult

eunice78 spune:

Fetita doarme cu tine?
Citisem ca leganatul acesta poate indica o nevoie de mai multa afectiune..Ai intarcat-o recent? Ati avut vreo situatie conflictuala in casa care sa marcheze fara sa iti dai seama copilul (vreo cearta in care tonurile au fost mai ridicate decat de obicei)? Sau ai lasat-o pe la bunici sau cu bona si ai inceput serviciul?
Precum vezi cred ca pot exista o serie de factori care sa influenteze copilul si tu sa nu iti dai seama.
Poate ar fi bine sa o tii cu tine in pat (daca nu o faci deja) ca sa te simta apropape fizic si sa se simta in siguranta.
Eu am dormit cu fi-miu cel mic pana cand l-am alaptat, adica un an si jumatate, spre indignararea mamei care zicea ca il invat prost ca nu il las in patul lui si care m-a crescut ca la armata. Dar eu mergeam si la serviciu si il mai si alaptam de tspe ori pe noapte..Plus ca el dormea muuult mai bine cand ma simtea apropae. Dupa ce l-am intarcat am incercat sa il pun in patul lui..dormea ff agitat asa ca acum tot impreuna dormim.Si cand e mai agitat in somn ma cauta in pat, ma ia de gat sau ma pupa in somn apoi se intoarce pe partea lui..
Stiu ca sunt mame care nu sunt de acord cu dormitul cu copii dar ..fiecare mama face cum e mai bine pt copilul ei..si apoi nu o sa doarma cu mine pana se va insura.

Eni, mama de baietzi - Petru (14.08.2003) si Toma (29.09.2006)

Nix spune:

carrie daca abia a inceput sa aiba comportamentul asta, eu zic sa mai ai rabdare cu ea si cu tine o perioada si vezi ce se intampla. Intr-adevar, copiii se leagana pentru a se reconforta. Cred ca e important pentru fetita ta sa stie ca tu vei fi alaturi de ea atunci cand ea are nevoie de tine. Iar lucrul asta poti sa il faci vorbindu-i atunci cand vezi ca e agitata in somn, sau sa o mangai, sau o iei in brate pana cand se linisteste, sa ii spui o poveste, sa ii canti un cantecel... sigur ai si tu niste idei foarte bune, legat de ceea ce ii place ei.
Sincer, nu as incuraja sa incepi sa o culci cu tine in pat.. copii dorm in patutul lor, iar mami si tati dorm in patul lor.
Daca nu are deja, poti sa incerci sa ii dai un animal de plus cu care sa doarma. Multi copii prefera astfel de "obiecte" de care devin foarte atasati si care ii securizeaza si care sunt un fel de substitut al tau. (multi dintre ei, merg si la gradinita impreuna cu "preferatul" lor).
Nu cred ca trebuie sa te ingrijorezi, priveste lucrul asta ca pe o alta etapa a dezvoltarii fetitei tale.




13+

ionica spune:

Sunt de acord cu ce spunea eunice78.
Copila ta este lipsita de afectiune si este un mod de ati atata-o.
Si eu dorm cu pitica mea in pat,are 2 ani si nu vad niciun incovenient.

Nix, un catel din plus nu v-a inlocui niciodata caldura ,dragostea si afectiunea mamei,am abosit sa aud timpenii de genul asta scrise de domnul spook si company.

Tu spui, multi copii preferea astfel de obiecte.
Tu chiar crezi ce spui? chiar crezi ca un copil care se leagana singur in somn prefera sa i se puna un martzog din plus in brate in loc sa-l ia mama sa in brate?
ah, ai omis sa mearga cu copilul la psy sa i se prescrie eventual vreun medicament .

Poate sunt eu prea clasica in gandire,dar gafele astea ma intristeaza cand le citesc.





Sophia 2ani
+26
http://community.webshots.com/photo/2379816330104564034uhnTsy

marcellinna spune:

Carrie,poate ca in lunile astea ati avut oarece schimbare ce in oarece fel a declansat manifestarea asta la copil.
Incearca sa-ti aduci aminte ce s-a intamplat in viata voastra atunci cand a inceput leganatul asta la fetita.

In orice caz incearca sa-ti canalizezi atentia nu spre ati face procese de constiinta ci mai mult spre cum sa faci sa remediezi.

O metoda buna se pare ca ar fi sa stai inca putin cu copilul dupa ce a adormit,nu neaparat cu el in pat ci sa-l pui adormit in patut si sa il tii de manuta sau sa-l mangai pana adoarme profund.Sa simta ca esti acolo chiar daca a adormit.lasi o lampa cu lumina slaba aprinsa si mai faci cate o tura in timpul noptii la patutul copilului,o perioada sa-l controlezi.
In timpul zilei sa raspunzi activ la cererile de atentie,sa nu omiti sa "fii " intr-adevar acolo cand iti solicita atentia (te apleci la nivelul ei si-i raspunzi cu calm privindu-o in ochi si avand contact fizic cu ea tinand copilul de manuta in timp ce-i raspunzi) sa simta ca esti acolo pt ea si sa fii atenta sa-i transmiti siguranta ca esti atenta si te intereseaza ce simte si ce vrea.
Sa incerci sa faci deosebirea intre acele intrebari si manifestari de comportament ale ei ce inseamna "cerere de atentie".
De exemplu daca copilul te intreaba o data un lucru/iti cere un lucru si i-ai raspuns /i-ai satisfacut cererea si dupa putin timp reformuleaza intrebarea sau cere din nou poate cu alte cuvinte acelasi lucru ,treaba asta inseamna de fapt nu neaparat ca vrea raspuns(ca deja il stie) ci e o cerere mascata de atentie.
Una e sa-ti ceara o jucarie ,i-o dai si se joaca singura in timp ce vorbesti cu ea si-ti pune repetate intrebari diverse care au acelasi raspuns in timp ce tu trebaluiesti prin casa si alta e cand vezi ca se comporta asa lasi totul balta ca sa te pui sa te joci cu ea,ii raspunzi la intrebare si continui sa te joci cu ea(o sa vezi ca intrebari o sa-ti puna dar nu-ti va repeta acceasi intrebare,semn ca e satisfacuta de prezenta si atentia ta).
In momentele astea ocupa-te de ea,lasa totul la o parte joaca-te cu ea si incearca sa-i satisfaci cererea de atentie si sa o faci sa simta ca esti acolo pt ea .

Acuma fiecare cu parerea lui,dupa mine nu in timpul noptii dormind cu copilul se rezolva umplerea golului de afectivitate si cererea de atentie a copilului ci in timpul in care copilul e treaz si-ti cere tie parinte sa fii acolo pt el.
daca-i satisfaci nevoia de atentie fata de el in timpul zilei,il faci sa simta siguranta ca esti acolo pt el si simte prezenta ta in viata lui ca pe un punct de referinta la care poate cu curaj sa apeleze fara sa insiste,ca esti alaturi de sufletul lui, in curand se va simti in siguranta si in timpul noptii chiar daca nu vei dormi cu el,va respecta si el copilul, nevoia ta de odiha.

Nu-i tocmai usor sa lasi totul balta ca asa vrea copilul,mai ramane casa in dezordine sau lucruri nefacute,dar e normal sa doreasca atentie deosebita din partea parintelui si dupa parerea mea functioneaza si-l ajuta sa creasca,tot dupa parerea mea nu mai repede, ci mai linistit, decat compensand prezenta ta fizica din timpul zilei cu cea in timpul noptii in pat cu copilul.

repet nu acuz pe nimeni,fiecare face cum vrea,fiecare urmeaza modelul pe care-l crede adecvat propriului copil.

Nix spune:

ionica.. incearca intai sa citesti tot ce am scris si pe urma reactioneaza.




13+

eunice78 spune:

1. Carrie a inceput mesajul: "de luni de zile..". Deci nu e ceva aparut de ieri.
2. Ma indoiesc ca vreun copil de 1.8 luni se linistete la ascultarea unei povesti si ma intreb cati copii de aceasta varsta au rabdare sa asculte povesti. La varsta asta ei vor in brate, vor un alt fel de afectiune decat cea manifestata sub forma nararii unei povestiri..
3. NU EXISTA SUBSTITUT PENTRU PARINTE, PENTRU AFECTIUNEA PARINTEASCA.
4. La gradinita (marea lor majoritate) copii nu sunt primiti cu jucarii de acasa din motive lesne de inteles.

Marcellina, ai dreptate in legatura cu acordatul atentiei in timpul zilei.


Eni, mama de baietzi - Petru (14.08.2003) si Toma (29.09.2006)

ionica spune:

da ,carrie a spus clar ,copilul are acest comportament de cateva luni,tocmai de aceea am avut o reactie ca sa-i zic brutala vis-a-vis de scrierea ta Nix.
Poate ca daca citeai bine ce a scris carrie, probabil ca aveai o alta parere.
Sper ca nu esti psiholog, daca da ,atunci situatia e grava.

Carrie, probabil ca tu ai un job iar copilul sta la gradinita dimineata sau poate cu o bona,intreaba cum se desfasoara copilul pe durata zilei.

Nu incerca sa repari consecintele,mergi pana la cauza,asa vei avea un raspuns,dar nu astepta prea mult,da-i fetitzei tale ce are nevoie.

Sophia 2ani
+26
http://community.webshots.com/photo/2379816330104564034uhnTsy

ionica spune:

am citit chiar de doua ori ,sincer vin cu o intarire la spusele mele:
Se vede ca nu esti inca mama, facultatea de psihologie nu te ajuta sa intelegi in totalitate copiii pana nu-i ai sub nas 24/24 si cu asta am incheiat.

Sophia 2ani
+26
http://community.webshots.com/photo/2379816330104564034uhnTsy

marcellinna spune:

Nix a spus cam ce-am spus si eu (poate mai pe scurt )cu singura completare ca n-ar strica sa aiba fetita in pat si jucaria preferata in timp ce poate Carrie ii spune si o poveste sau ii vorbeste copilului in timp ce-l adoarme.
Normal ca n-o sa te apuci sa-i spui copilului la varsta aia cine stie ce poveste complicata...chiar si povestind linistit cat de frumos a cazut zapada in ziua ce-a trecut,text inventat pe moment pe intelesul copilului presarat cu cateva comparatii frumoase ,pt copil poate fi un stimulent sa se linisteasca ,sa auda vocea linistita a mamei si pt el sa fie o "poveste".

Carrie cu siguranta vrea sa schimbe situatia ,altfel n-ar fi cerut ajutor.E inexperta...dar cine e la primul copil? Nu vad de ce ar trebui impinsa neaparat sa doarma cu copilul in pat daca nu neaparat asta vrea si nici nu e neaparat o regula ca asta insemna rezolvarea problemei fetitei.

ionica spune:

marcellina,

nu sunt de acord nici eu cu dormitul in pat cu parintii ,dar in anumite situatii este de preferat.

Am avut probleme cu somnul fetizei mele cand avea varsta de 1 1/2 ani ,stateam cu ea in brate la ea in camera pe fotoliu pana adormea.
Inventasem o povestioara cu " petit canard" mica ratzusca,de fapt ii povesteam tot ce am facut impreuna pe durata zilei.
Se obisnuise sa ma asculte cu drag si sa ma mangaie pe obraz pana adormea.
Dupa ce adormea ,o puneam in patutz si lasam o lumina de veghe pe hol.
Dupa vreo ora,doua se trezea si plangea pana o luam in brate si-mi mangaia obrazul,dupa cateva minute adormea iar.
Problema este ca eu ,devenisem un zombi si nici nu mai suportam smotoceala de pe fata la doua ore,aveam deja urme pe obraz.
in concluzie, fiica mea se obisnuise sa adoarma DOAR cu obrazul meu la ea in palma,pai ce-am facut!
Am incercat in fel si chip sa o dezobisnuiesc,cu girafe,ursi,maimute si toata gradina zoologica din dotare.
Se pare ca ea dorea doar un singur lucru, OBRAZUL meu si numai al meu,fiindca simtea imediat daca nu sunt eu,ma refer la bona,mama sau sot.

Asa ca de cand sunt insarcinata, am luat-o cu noi in pat si ne este bine la toti deocamdata.
Bineanteles ca obrazul meu are deja urme ,dar din cate cunosc eu in psihologia comportamentala, acest gest il face in lipsa lui tzitzi,am alaptat-o pana in luna iunie 2008,in ziua in care am aflat ca sunt insarcinata ,am oprit lactatia prea brusc,ea saracutza nu a inteles si a preferat sa ramana cu mangaiatul obrazului .

Deci, la noi nu a mers faza cu povestioara si nici cu animalutze,doar patul.





Sophia 2ani
+26
http://community.webshots.com/photo/2379816330104564034uhnTsy