NU MAI REZIST

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

NU MAI REZIST | Autor: sorinsonia

Imi cer scuze ca am scris cu majuscule, dar asta e adevarul.
NU mai suport singuratatea.
Am un copil, sunt impartita intre servici si copil, dar sunt foarte singura.
Nu-mi gasesc linistea, nu sunt impacata cu ceea ce traiesc si nu mai rezist.
Trebuie sa fac ceva sa ies din starea asta, pentru ca nu vreau sa-mi afecteze copilul, dar nu stiu ce.
Daca a mai fost cineva in situatia asta, il rog sa-mi spuna ce a facut, cum a depasit-o.
Multumesc anticipat.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

childsmoking spune:

Daca serviciul iti ocupa o mare parte din timp, si nu-ti ramane decat putin timp pe care il petreci cu copilul, cred ca ai putea sa schimbi serviciul.

Nu vad foarte normala o viata doar serviciu-casa (aici incluzand si timpul petrecut cu copilul).

Nu stiu ce varsta are copilul tau, dar ai putea sa-i gasesti cateva activitati care sa-i ocupe timpul (si, de asemenea, sa ii dezvolte anumite abilitati), astfel ramanandu-ti si tie timp pentru tine.

Astfel, ai putea sa incepi si tu sa cunosti mai multa lume, sa iti faci prietene care au aceleasi pasiuni ca si tine.

Gandeste-te ce ti-ar place sa faci, ce ti-ai dorit mereu sa faci si nu ai apucat inca. Acum e momentul! Pentru ca, daca chiar iti doresti, poti sa faci. Nu te poate impiedica nimeni si nimic.

Mergi la sala, la inot, suna-ti fostii colegi de facultate si invita-i sa va revedeti.

Daca, totusi, serviciul te multumeste, e un loc ideal unde iti poti face prieteni cu care sa impartasesti pasiuni, hobby-uri.

Si apropo, poti face multe lucruri si de una singura, si sa te simti de 10 ori mai multumita decat ai fi iesit cu prietenii. Citeste o carte interesanta, picteaza (ce conteaza daca nu stii? pentru orice este un inceput), plimba-te in natura, fa un lucru care sa iti aduca satisfactie (voluntariat, spre exemplu, ajuti oameni, cunosti oameni de calitate, si ai o multumire sufleteasca).

Momentan nu mai am idei, dar mai revin.

Pana la urma, totul sta in tine Trebuie doar sa faci primul pas, apoi totul vine de la sine.

mamicapaulei spune:

am avut si eu stari din astea.. cred ca toata lumea are la un moment dat si am inceput sa fac goblen, sa joc tenis sa fac gimnastica acasa sa scriu pe forumuri sa merg la biserica sa fac cumparaturi unei batrane din bloc si a trecut
imi pare rau pentru starea in care esti
din ce oras esti?

Tzuni spune:

N-ai o prietena/prieten bun/buna?

Si eu sunt singura si am un copil, dar seara de vineri e sfanta pt mine: platesc o bona sa stea cu copilul cata vreme eu ies la restaurant, un film, o plimbare. Intotita de un amic. Si ma intorc cu bateriile incarcata, fericita.... Incearca si tu!

_
Tzuni mic si drag si scump si pisicos si fericit siiii.... IN LUPTA CU KILELE

catale spune:

In momentele in care simteam ca ma sufoc in casa, ca se darama peretii pe mine, ma taram realmente afara din casa... Incercam sa gasesc o prietena disponibila sa stea pur si simplu alaturi de mine intr-un bar, chiar daca eu taceam ore in sir, doar ca sa nu stau singura in casa. Si daca nu gaseam pe nimeni, ma duceam singura intr+un loc cat mai aglomerat, intr+o cafenea cat mai plina de lume... Si trageam de o cafea doua+trei ore privind lumea dintr+un coltisor si incercand sa le aud discutiile.
Vara, alegeam sa merg muuult pe jos, pana nu ma mai tineau picioarele, ca in momentul in care ajungeam acasa sa pic de oboseala, sa nu ma mai pot gandi la nimic, sa nu ma mai deranjeze singuratea din jur.
Mi+a fost foooarteee greu pana a inceput copchilul sa vorbeasca... Uneori,ma duceam si vorbeam singura lanaga patutul ei, iar ea dormea si cu siguranta nu intelegea nimic din ce trancaneam eu, avand doar cateva luni.
La serviciu... nu aveam chef de discutii cu nimeni, ex+ul fusese coleg c mine si toti ne stiau o familie proaspat intregita, cu un bebe, si ma tot intrebau cum se simte noul tatic, care intre timp si+a schimbat job+ul... si chiar nu voiam a le dau explicatii sau sa le spun situatia reala. Plus ca nu e indicat in unele situatii sa stie colegii tai de munca ce probleme ai sau ca treci printr+o situatie mai delicata.

sorinsonia spune:

In primul rand multumesc pt raspunsuri.
Copilul meu are 11 ani si pe langa scoala merge la sport.
Serviciul imi place, sunt sociabila, discut cu colegii pe divese teme, dar nu e suficient.
Tzuni , daca as avea o prietena sau un prieten crezi ca as plange pe aici?
Nu am si asta imi trebuie: o amica sau un prieten.
Sunt singura de f multa vreme, am crezut ca mi-e bine, am incercat sa ma impac cu viata mea, dar nu merge.

Pe langa actiunile pe care le am cu copilul meu si cele pt casa: citesc, tricotez si cos cu placere.
Va pup.

sorinsonia spune:

Problema e ca mi-e tema sa nu-mi iau campii: sa ma apuc de mancat in prostie, sau mai rau de alcool.

Miluna spune:

Eu nu prea stiu ce sfat sa-ti dau, pot doar sa-ti spun ca te inteleg foarte bine, si eu sunt singura cu un copil si fara prieteni apropiati, si e greu. Chiar daca la servici ai relatii normale, cind vii acasa esti singur in toate problemele ce tin de casa, de tine sau de copil, toate deciziile le iei singura. Eu sunt o persoana introvertita, si chiar am nevoie sa fiu singura o vreme, si totusi de multe ori ma copleseste singuratatea si vreau sa scap de ea... Greu insa, daca nu ai prieteni apropiati din tinerete/scoala, acum e mai greu sa-ti faci prieteni. Ai mei sunt toti plecati prin lume, nu mai am nici o prietena in oras. Cat despre recasatorit, nu imi doresc, chiar nu-mi doresc deloc. Deci mergem in continuare doar noi doi, eu si cu puiul meu...
Eu cind am cite un pic de timp liber incerc sa fac un pic de sport, daca se poate in aer liber (alergat, sau acum iarna patinaj) sau merg la un masaj/coafor etc... singura sau cu vreo amica.
M-am gindit si eu ca un voluntariat mi-ar prinde bine, mi-ar da o ocupatie si o satisfactie, poate si niste prieteni, dar deocamdata nu am timp de asa ceva, copilul meu e inca mic.
M-am gindit si sa-mi schimb serviciul, in ideea de a intra in contact cu lume noua, la mine la servici sunt doar baieti mai tineri, chiar studenti.. nu prea am nimic in comun cu ei. Dar ar trebui sa renunt la niste avantaje materiale substantiale... si nu am curajul sa fac asta.
Cind am fost in momente mai grele ma gindeam sa vizitez un psihoterapeut, dar deocamdata nu am facut pasul asta (desi cred in continuare ca m-ar ajuta, daca as gasi unul bun).
Sarbatorile de iarna sunt intotdeauna mai greu de trecut cind esti singur.

nemora spune:

sorinsonia, gandeste-te seara: ce am facut pentru mine azi?
poti face incredibil de multe: sa spui o rugaciune; sa-ti cumperi cizme rosii; sa-ti faci manichiura; sa suni pe cineva cu care nu ai mai vb demult; sa intri pe un site cu barbati; sa te trezesti dimineata la 4 sa vezi un film deocheat; sa-ti gatesti ceva deosebit; sa-ti cumperi un fruct exotic; sa incerci sa-l agheti pe tipul de la ghiseu; sa mai zic?

lasa alcoolul, nu-ti permiti, iar de mancat mult...tre sa fii slaba, nu?

Natasa spune:

Eu am oameni foarte apropiati in jur care erau singuri si si-au gasit pe cineva pe internet. Sint o gramada de site-uri pe care oamenii dau anunturi, chatuiesc, fac schimb de poze, telefoane si in cele din urma se si vad. Eu una eram sceptica ca exista si oameni de calitate pe site-urile astea (e si multa pornografie si vulgaritate si e greu sa treci peste ele), dar cind am vazut ca poti sa-ti gasesti pe cineva de bun-simt, cu aceleasi gusturi si educatie, m-am lamurit ca si pe internet e ca-n viata:oameni si oameni, totul e sa ai rabdarea sa-i descoperi.