Vitamine zilnice pentru suflet
Raspunsuri - Pagina 2
nikole spune:
Si mie mi-au placut f mult, in special prima...
dar din toate povestioarele avem ceva de invatat, mi-ar placea sa mai citesc daca vei avea timp sa mai scrii...ma gandesc ca ne poate ajuta pe multi dintre noi
Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec
mamicapaulei spune:
buna nikole. cu siguranta mai scriu maine
acum de regula seara o petrecem in familie
incerc sa-mi activez albumul foto insa spune ca la acesta pagina se lucreaza inca, e normal?
scuze off topic
xenocid spune:
Aia cu ouale lu' Dumnezeu din portbagaj e memorabila!
Eu cred ca cine are nevoie de snoave din astea ca sa se emotioneze are sensibilitatea unui godin!!
mamicapaulei spune:
Cea mai rea mamica din lume
Tot timpul am trait cu impresia ca mama mea e cea mai rea din lume.De cand eram mica ma obliga sa mananc ceva de dimineata.Inainte de a pleca la scoala, trebuia sa beau macar laptele, in timp ce alte mamici nici nu se ocupau de asta.Imi facea un sandvis sau imi dadea fructe , pe cand alti copii cumparau chipsuri si mancau tot felul de bunatati.Ce tare ma mai suparam din cauza asta! Si cuvinetele ei:" mananca , haide Nu lasa lucrurile neterminate ! Fa-le bine! Si inca o data!" Si uite asa era mereu...A incalcat legile, e interzis sa pui minorii sa munceasca, ma obliga sa-mi fac patul, s-o ajut sa faca mancare si alte treburi.Cel mai mult nu-mi placea cand ma trimitea dupa paine, era asa de cald, si erau niste cozi...Cat de greu imi venea!
Cand am mai crescut, mama se amesteca in toate:" Cine sunt prietenele tale? Care sunt mamele lor? Unde locuiesc?" Cel mai rau a fost cand am inceput sa-mi fac prieteni. In timp ce prietenele mele se vedeau pe ascuns cu prietenii lor, eu trebuia sa-i chem in salon si sa-i prezint.Era culmea! Si bineinteles urma interogatoriu:" Cum te cheama? Ce studiezi? Unde stai?"
Treburile prin casa se inmulteau ...sa maturi, sa aranjezi debaralele, toate astea ma enervau la culme.
Anii au trecut.M-am casatorit si am familia mea.Acum sunt si eu mama la randul meu.I-am multumit lui Dumnezeu cu bucurie in suflet pentru mama pe care mi-a dat-o.Datoita grijii ei pentru ce mancam, am crescut sanatoasa si puternica,iar cand eram bolnava ma ingrijea cu atat rabdare...
Datorita atentiei cu care m-a urmarit la lectii mi-am terminat facultatea.Pentru ca m-a invatat sa fac treaba prin casa, acum casa mea este curata si ordonata si stiu sa ma organizez.Datorita ei am reusit sa-mi aleg cu grija prietenii pe care ii mai am si acum dupa atatia ani, si sunt pentru mine o adevarata comoara.Ma bucur ca mi-a cunoscut prietenul.Astfel mi-am dat seama care era mai bun si l-am ales ca sot."Iti multumesc ,Doamne", i-am zis din tot sufletul " pentru mama pe care mi-ai dat-o, mamica mea draga, careia i-am vazut numai defecte si nu calitati, mama care m-a iubit atat de mult si m-a crescut atat de bine"Acum ca am copii, Doamne as vrea sa ma considere ce-a mai rea mamica din lume!
sursa ( vitamine pentru suflet Humberto A. Agudelo C)
xenocid nu erau ouale lui Dumnezeu , am avut senzatia ca te deranjeaza ce am scris!?
mamicapaulei spune:
Toti suntem vase crapate
Un caraus de apa din India avea doua vase pe care le agata la capetele unui bat si le cara pe umeri.Unul din vase avea mai multe crapaturipe unde curgea incet o parte din continut,in timp ce celalalt vas era perfect si din cauza asta pastra toata apa pana la sfarsitul lungului drum pe jos de la rau la casa lui, iar cand ajungeau vasul spart avea doar jumatate din apa.
Timp de doi ani la rand s-a intamplat asta zi de zi. Bineinteles, vasul cel bun era foarte mandru de performantele lui se credea perfect pentru scopurile pentru care fusese creat.Dar sarmanul vas crapat era foarte rusinat de propria lui imperfectiune si se simtea ingrojitor pentru ca nu putea sa aduca decat jumatate din ce ii revenea lui.
Atunci vasul spart i-s spus stapanului asa " Mi-e rusine si vreau sa-ti cer iertare pentru ca, din cauza crapaturilor mele, nu poti sa aduci decat jumatate din continut, iar pe ea obtii doar jumatate din cat ar trebui".
Aceste i-a raspuns cu intelegere : " Cand ne intoarcem acasa, vreau sa te uiti la toate florile superbe care cresc pe marginea drumului".
Asa a facut vasul. Si, intr-adevar, a vazut o multime de flori frumoase pe drum, dar oricum ii parea rau ca, pana la urma, in el ramanea tot jumatate din apa care trebuia carata.
Atunci carausul ii spune: " Ai vazut ca florile cresc pe marginea drumului? Totdeauna am stiut de crapaturile tale, dar am vrut sa scot ce-i mai bun din asta Am semanat seminte de flori de-a lungul drumului pe unde mergi si in fiecare zi tu le-ai udat ; si timp de doi ani eu am putut culege din florile astea ca sa impodobesc altarul Domnului.Daca nu ai fi fost exact asa cum esti, cu toate defectele tale, nu ar fi fost posibil sa creez frumusetile astea".
Fiecrae dintre noi isi are propriile crapaturi... Toti semanam intr-un fel cu acest vas crapat, dar trebuie sa fim constienti ca intotdeauna exista posibilitatea de a profita de aceste "limitari" proprii pentru ca, in loc sa suferim pwentru ele, reusim sa scoiatem ce-i mai bun, iar daca ele exista.. sunt acolo cu un scop.
nikole spune:
F frumos, superb!
Uite asa ceva mi-as dori sa-i citesc copilului meu seara la culcare cand va mai creste putin
Nikole, mami lui Albastrel
"To born, to live, to die, to reborn and to keep progressing. That is the law"
Allan Kardec