Aspirante optimiste>20 ani (378)

amber_onyx spune:

eu zic in primul rand sa nu vb cu el de ovulatie, temperaturi, liniutze de control bla bla. De asta ne ai pe noi aici, el nu trebuie sa stie, pt ca nu trebuie sa se simta folosit( adica sa se gandeasca ca faceti fufu doar pt ca trebuie).
In plus am citit ca barbatii devin mai stresati decat femeile si nu mai produc bine dpdv calitativ...
In rest tre sa fi....Femeie...provoca-l, seduce-l, fa-i ceva ce-i place (gen masaj, o baie cu spuma[numai sa nu fie apa fierbinte])
si nu fa asta doar pt el...nu stiu...io ma simt asa de bine cand il seduc...si ma imbrac sexi...

http://tt.lilypie.com/rCfRp3.png

viitoare de ,deocamdata visand la statutul de

uve_got_mail spune:

Pai daca vreti o poveste: noi ne-am cunoscut in liceu, eu eram a 12-a, el a 11-a, la o olimpiada...tocilari, deh...asta in 1997, 1 martie, am fost impreuna vreo 6 luni, ne-am despartit si dupa asta mi-am dat seama ca il iubeam. Si ne-am tot impacat si certat vreo 5 ani, tot spunea ca il stresez. Atunci, chiar inainte de Craciun, acum 5 ani i-am spus ca daca vrea liniste o sa ii dau liniste. Si mi-am vazut de viata mea, am inceput o relatie cu un coleg de facultate care nici macar nu-mi placea, dar am zis ca daca nu il pot avea pe cel pe care il iubesc nu mai conteaza. Dupa vreo 2 ani ne-am reintalnit si se pare ca ii lipsea stresul(adica eu). M-am despartit de colegul meu, care intre timp devenise gelos de genul maniaco depresiv; ne-am mutat impreuna, el a venit special pt mine in Bucuresti, si anul trecut ne-am casatorit. De prin august ne-am hotarat la un bebe, recunosc ca eu am insistat si aici; acum sa vedem ce iese.
Eu sunt destul de stresanta de felul meu in sensul ca daca mi-am propus ceva, ma gandesc si traiesc doar pentru asta. Si asta lasa urme in jur din pacate...

amber_onyx spune:

uveeee...ce frumos....imi plac povestile cu happyend dar si cu putina drama....heheh

noi2...si pozele tale ce frumoaseeee...dar mi s-a facut foame dupa ce am vazut ce bucate aveai pe acolo...mmmmm

http://tt.lilypie.com/rCfRp3.png

viitoare de ,deocamdata visand la statutul de

noi2 spune:

Cum fac sa scriu "Pozele mele", ca ma gandesc sa nu se considere reclama la site-ul respectiv sau nu stiu? Las asa?.. Intre timp caut povestea si v-o spun.O aveam scrisa pe aici prin calc.

http://tt.lilypie.com/UaTNp2.png

http://picasaweb.google.com/livgabi.dobre/2008CelMaiIubitAn#

uve_got_mail spune:

Sotul meu e genul ala de persoana realista, care gandeste fiecare pas in viata. De exemplu cand vorbim de bebe, eu visez ce frumos o sa fie, ca o sa se intample repede etc. El zice ca nu se stie, sa nu imi fac planuri, ca poate dura si ani de zile; in plus crede ca sunt imatura si cumva se teme ca un copil nu se poate ocupa de educatia altui copil In plus s-a prins de calculele mele si in perioada fertila nu merge cu smecherii de-ale noastre;adica ceva de genul daca vrea si e in dispozitie ok e super bine, daca nu ramane pe maine; iar eu care tot calculez si adun, normal ca ma simt frustrata stiind ca poate am pierdut perioada cea mai buna...Nu stiu daca ma intelege cineva; stiu ca trebuie sa fii altfel, sa faci concesii, pana la urma copilul e decizia a doua persoane, dar de cateva luni de cand ne-am hotarat parca am luat-o razna

noi2 spune:

Nu copiez aici povestea, e foarte lunga .. asa ca ma rezum sa o scriu mai pe scurt. Este o poveste frumoasa, dar pe care nu stiu daca multi ar intelege-o... v-o spun acum...
Ne-am intalnit anul trecut, de ziua lui, pe 22 ianuarie 2007.Eu - locuiam in Spania, casatorita de 4 ani, cu o persoana nu tocmai potrivita, el - locuia in Spania, singur. Ne-am cunoscut pe net, pe un site de jocuri on-line, la biliard...am tot vorbit vreo luna si jumatate, vedeam ca lucrurile incep sa fie din ce in ce mai profunde, asa ca ne-am hotarat sa ne vedem... o singura data ne-am vazut, si am stiut ca el va fi sotul meu.E mult spus – decat cine a simtit prin acest lucru, poate intelege ce spun. Acum ma consider o norocoasa, am cunoscut un baiat sincer, educat, cu bun simt, o persoana minunata, care m-a ajutat sa-mi revin din letargia in care ma aflam, care a avut rabdare cu mine si care, mai mult decat atat, m-a inteles. Relatia noastra virtuala a continuat din ianuarie pana in iunie, cand ne-am hotarat sa ne intoarcem in Romania, sa incercam sa fim impreuna.Pe 8 august 2007, am aterizat, ne-au asteptat la aeroport atat familia mea, cat si a lui, care se cunoscusera intre timp, in sala de asteptare de pe Otopeni. Au urmat momente grele, discutii cu fostul sot, infatisarea la tribunal, in sfarsit divortul, iar din octombrie anul trecut, ne-am mutat impreuna. Ne-am angajat, ne-am reinscris la facultate sa terminam studiile, am luat examenul de traducator, anul trecut am petrecut primele sarbatori impreuna cu familiile noastre, dupa 7 ani de strainataturi. In aprilie ne-am casatorit, de curand ne-am luat si un apartament....si acum, ne dorim din tot sufletul un copilas... pe scurt, am realizat intr-un an , cat n-am realizat in 7 ani afara. Suntem fericiti, ne iubim foarte mult... ce sa va spun... ce sa-mi doresc mai mult? Multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu pentru tot ce am... mai mult nu pot cere...


http://tt.lilypie.com/UaTNp2.png

http://picasaweb.google.com/livgabi.dobre/2008CelMaiIubitAn#

anne`mary spune:

uve intre mine si sotul meu sunt 12 ani. Sunt momente cand si eu ma comport ca un copil si dau dovada de imaturitate, dar mi-a spus cineva ceva de genul: in educatia copilului, unde ai tu lipsuri o sa te suplineasca lucian". Asa iti zic si eu tie. Eu sunt exact ca tine: stresanta prin faptul ca sunt hotarata in ceea ce vreau, perseverenta in ceea ce hotarasc, calculata pana la disperare si uneori pisaloaga pt ca nu face ca mine. De exemplu: daca hotaram sa facem ceva eu a 2-a zi pun in practica ce am zis ca facem; el in schimb face doar atunci cand are chef si cand isi aduce aminte. Drept urmare, il stresez sa faca lucrul respectiv. In felul asta am reusit sa teminam de facut apartamentul (daca era dupa el si acum dormeam in infectia aia), asa am reusit sa ma angajez unde vreau eu, si sa vedeti ca tot datorita perseverentei si consecventei mele o sa avem si un copil.


http://tt.lilypie.com/EIqJp2.png

ancadragoman spune:

Foarte misto povestile voastre si palpitante,la noi a fost asa natural ,adica facem 12 ani decand suntem impreuna,aveam eu 16 si el 18 eram elevi de liceu...eheee ce viata .Nea-ma casatorit in urma cu trei ani ca asta urma sa facem ,am facut un bebe si suntem f fericiti,adica ne iubim mult

anca de Maria Alexandra (4 noiembrie 2007)
poze si filmulete
povestea nasterii
www.totsites.com/tot/mariadragoman" target="_blank">eu sunt Maria
www.onetruemedia.com/otm_site/start" target="_blank">Montaje Mariuca
SA IL AJUTAM PE ANDREI
BEBE 2

anne`mary spune:

hei dar hai sa va spun si eu cum m-am cunoscut cu al meu baiat. In aprilie 2007 am pus punct unei relatii pe care o aveam cu un barbat pe care-l consideram iubirea vietii mele. Am zis ca nu mai intalnesc barbat ca ala, ca norocul meu s-a sfarsit. Eram asa suparata si deprimata. Dupa 2 luni ma plimbam eu cu prietena mea pe faleza (eu is din cta) si ea imi spune : crezi ca unu de 36 de ani este prea in varsta pt mine?" la care eu ii zic: pe mine ma intrebi? fostul avea 37, deci nu sunt in masura eu sa-ti raspund"; "nu, este un nene, e prea in varsta pt mine" a zis ea iar eu i-am zis "da-mi-l mie, caci pt mine nu e prea batran" (din timpul studentiei am umblat numai cu baieti mai mari cu 6-8-10 ani decat mine....am simtit eu ca astia sunt pe gustul meu; pustii de varsta mea ma enerveaza); I-a dat nr meu de tel, am vb 2 saptamani la telefon, primul sarut l-am avut in gradina reginei maria din bulgaria, 6 luni mai tarziu m-am mutat la buzau.
gata, pe scurt asta e

http://tt.lilypie.com/EIqJp2.png

noi2 spune:

Ce povesti frumoase... fiecare este unica in felul ei!Asa imi place sa citesc.. mai povestiti, mai povestiti!

Anne, si sotul tot din Bz este, de Revelion venim acolo sa ne petrecem

http://tt.lilypie.com/UaTNp2.png

POZELE NOASTRE