dragule sunt insarcinata ..CE?! Ok hai la avort!

Acum 3 saptamani am aflat ca sunt insarcinata... Eu am primit vestea, adica cele 2 liniute, ca pe o minune,caci eu imi doresc un copil in schimb am constatat ca cele mai mari probleme interveneau in incercarile mele de a gasii acea persoana cu care sa formez o familie.Ma resemnez cu ideea ca poate sunt prea pretentioasa si am cerinte prea mari... sau mi bine zis nu am noroc in dragoste . Totusi in situatia in care o sa devin mamica ( abia astept) incep sa am dubii asupra deciziei mele de cuplu si nu stiu daca acum ar fi momentul sa imi pun pe cap si o casatorie de complezenta de dragul ideei de a avea tata la bebe. Cu taticul natural. nu cred ca as mai putea vreodata sa formez un cuplu deoarece ne-am certat cand i-am zis ca sunt insarcinata si ca nu vreau sa avortez.. Ma dezgustat total atitudinea lui si daca las mai vedea probabil sigur ne vom certa.Pentru mine probabil va fii mai bine sa l cresc singura caci am o situatie financiara buna si o familie care sa ma sprijine cu educatia si suportul afectiv de care bebe va avea nevoie.. Intrebarea si nedumerirea mea este urmatoarea... Merita sa ma sacrific si sa risc sa imi fac o casatorie de complezenta doar de dragul sa aiba copilul tata sau sa las lucrurile sa evolueze de la sine si sa ma casatoresc cand voi simtii eu ca am intalnit persoana potrivita pentru mine?

Zina spune:

Nu sari chiar asa....

Hai sa-ti dau un exemplu: o prietena s-a casatorit anul trecut (ea are acum vreo 37 ani) cu un barbat de vreo 40 si ceva de ani. El are o fiica de 20 de ani din casnicia anterioara. Prietena mea nu a ramas niciodata insarcinata, deci nu s-a pus problema de un copil la ei. Si a avut multi prieteni inainte de-a se casatori. Dar surpriza: dupa cateva luni a ramas insarcinata. Ea extrem de fericita, el extrem de suparat. I-a spus in fata ca nu vrea copilul. Ea a cumparat un apart., l-a aranjat si cand a nascut s-a mutat singura cu copilul acolo (o ajuta mama ei). Sotul sta in celalalt apartament, dar a inceput sa-i viziteze tot mai des (daca l-anceput nu statea mai deloc cu ei si nu-i dadea bani), acum cred ca situatia merge spre bine.

In cazul tau: vorbeste cu iubitul tau, vezi de ce nu vrea copilul, nu trebuie sa te casatoresti cu el daca nu doresti. El sta cu tine, a plecat cand a auzit vestea? sau.... Cumpaneste un pic situatia, nu lua decizii extreme imediat, binenteles ca esti suparata, in cazul in care vezi si te convingi ca el de fapt nu-si dorea decat o aventura cu tine si nimic altceva, atunci se schimba totul. Nu ai dat prea multe amanunte, asa ca nu stiu ce sa-ti spun.
Oricum, iti doresc o sarcina usoara, si sa ai un bebe frumos si sanatos.

ploscariu spune:

draga mea Liliana, in primul rand i-ti doresc sa ai o sarcina usoara! Parerea mea este ca daca te casatoresti cu cineva doar ca sa aiba BB tatic, nu e suficient, oricum BB are toata dragostea ta, daca e sa te casatoresti trebuie s-o faci pentru ca acel om te iubeste si il iubesti si cu gandul ca veti trai o viata impreuna sub acelasi acoperis.

POZE RECENTE

poze cu Ioana si Ionut

www.weddingcountdown.com/ticker/b9szi95.png" target="_blank">Gabriela - mami de Ionut 14.01.2008si Ioana 13.12.2004

catale spune:

Liliana, imi pare rau pentru reactia prietenului tau. Parerea mea este ca nu merita sa te casatoresti doar ca sa aiba copilul un tata. Decat un mediu tensionat, care probabil ar duce la divort avand in vedere ca el nu si-a dorit copilul, mai bine sa iti vezi de viata ta, pana va aparea persoana potrivita. Si cred ca nici respectivul nu e prea dornic sa se casatoreasca, daca nu vrea copilul.

Sa ai o sarcina usoara !

sanziana72 spune:

Crezi ca un copil e mai fericit cu 2 parinti stresati si frustrati care se "sacrifica" pentru el (si constient sau inconstient dau vina pe el)?



Sau crezi ca un copil are nevoie de un mediu plin de dragoste si intelegere in care sa se dezvolte?


Chiar aici am vazut un subiect care spune ceva de genul: "Copiii invata ceea ce traiesc!" Ce relatie de cuplu ai vrea sa traiasca copilul tau cand va fi mare, un compromis sau una in care sa fie fericit? Pentru ca asta depinde de mediul in care va creste in mare parte.

"We can do no great things - only small things with great love." ("Nu putem face lucruri mari – doar lucruri mici cu multa dragoste.")Mother Teresa (1910 - 1997)

mirela.d spune:

Haide sa va spun si eu parerea desi cu siguranta veti arunca cu rosii in mine. Dar imi asum riscul.
In primul rand, consider ca decizia de a face un copil nu apartine numai unuia dintre viitorii parinti ci amandurora, asa ca daca nu l-ai intrebat inainte de a ramane insarcinata, nu prea ai motive sa-l acuzi. Poate omulnu vrea copil sau nu vrea copil cu tine. Tu trebuia sa intrebi. Nu mi se pare corect sa fie pus in fata faptului implinit. Pe de alta parte, este vina lui ca nu s-a protejat in acest sens.
In al doilea rand, faptul ca nu te vrea pe tine, nu inseamna ca nu va vrea copilul. Asta ramane de vazut. Inca nu poti sti cum va reactiona cand vei naste. deocamdata este socat si probabil se simte si tradat.

Si in final, am o intrebare: cu cine sa te casatoresti daca nu cu viitorul tata? Cu cineva de pe strada sau cu cineva cu care nu ai nimic in comun? Zau daca inteleg astfel de dubii. Inteleg ca ai ales sa faci copilul dar tu vrei neaparat sa te si mariti? Pentru copil? Copilul are tata. Cum ziceam, poate isi va vizita copilul, poate va cere custodia lui, poate.... nu vei sti decat in momentul in care vei avea copilul.

Liliana82 spune:

Multumesc mult pentru raspunsuri si incurajari.. si acum sa va raspund la celelate intrebari... Relatia mea cu taticul biologic a fost o aventura ca prin telenovele.. si anume.. eu aveam o relatie in care eram implicata emotional ( sai spunem Y) dar care se racise foarte mult adica nu ne mai vedeam iar cand in sfarsit ne vedeam schimbam 5 cuvinte si alea despre afaceri.. In aceasta perioada am dat accidental peste X ( taticul lui bebe) X pe care il stiam din adolescenta caci tati nostri faceau afaceri impreuna El X se uita frumos la mine iar eu bineinteles ma uitam frumos dupa altcineva... A urmat intalnirea depeste 10 ani ...Eu femeie de afaceri relativ realizata el agent sau ofiter de nu se spune ce face ca e secret cu cariera "in afirmare" .A urmat o idila foarte romantica cred ca ne-am vazut de maxim 3 ori,din lipsa de timp.. in schimb telefone si mesaje siropoase din plin.. Cum in acel moment sentimental nu stiam ce sa fac... caci cu Y scartaia iar cu X cam tot la fel mi-am concentrat atentia mai mult pe partea profesionala, deci mai bine zis... iam dat naiba pe amandoi si mi-am vazut de alte treburi mai importante . A venit si momentul in care am constatat ca ciclul meu a indraznit sa intarzie.. Am facut testul si a doua zi cam dupa 3 saptamani de cand nu l-am mai vazut si cred ca iam respins si cateva apeluri intre timp.. l-am sunat sa-i dau vestea.. in sine sai zic ca o sa am un bebe... Si bineinteles a urmat reactia lui care pe mine m-a dezgustat si nu cred ca as putea sal mai suport langa mine...(decat eventual sai dau castane si acrituri)
Si acum judecat situatia la rece.. eu consider ca un eventual mariaj doar de dragul lui bebe si al ochilor lumii.. ca vezi domane nu se ca ca o fata dintr-o familie respectabila sa faca copil de fata mare, nu ar face pe termen lung decat eventual sa ciunteasca din bunastarea lui bebe... un eventual divort ar insemna sa am riscul sa pierd jumatate din ce o sa fac pentru mine si bebe. Pe de alta parte imi e frica ca acest copil , din dorinta mea exagerata de a devenii o mama buna si ai oferii absolut tot inclusiv tatic, sa nu se transforme in unealta de santaj ,sau de ascesiune pe o scara sociala la care el X acum doar aspira. (poate exagerez aici dar am spus nu-l cunosc foarte bine pe X si intotdeuna paza buna face minuni ) Recunosc Imi e frica de un eventual mariaj indiferent cu cine ar fi.
Mentionez ca bebe e foarte asteptat in familia noastra. Tata abia asteapta sa i spuna povesti , iar sora si cumnatul meu care din pacate nu pot avea copii pe cale naturala , sunt convinsa ca-mi vor oferii tot sprijinul in educatia viitoare a lui bebe .. Deci ma gandesc ca eventualul model patern poate fi inlocuit de bunic si cumnat...

A_Iulia spune:

Reactia lui este absolut normala (dupa precizarile pe care le-ai facut, ca v-ati intalnit de 3 ori); din punctul meu de vedere orice om normal la fel ar reactiona. Nu stiu de ce aveai alte asteptari, era previzibila reactia lui.In general, oamenii isi doresc copii atunci cand fac parte dintr-un cuplu stabil, ce au depasit inceputul relatiei.

Tu acum va trebui sa faci un alt exercitiu, fara o legatura prea mare intre reactia lui de moment (atitudinea lui fata de subiect se poate schimba radical, probabil ca a fost surprins si socat in mare masura de ceea ce i se intampla, nu cred ca se astepta).

Va trebui sa te gandesti daca pe el ca barbat ti-l doresti alaturi, sau daca asteptarile tale sunt mai mari. Probabil ca iti va fi greu sa te gandesti obiectiv, insa ai putea sa incerci.

Nu vad nici un sens casatoriei in situatia voastra. Nu trebuie sa vezi lucrurile asa, ori maritata, ori despartita de el. Va puteti continua relatia, si puteti hotari viitorul pe parcurs; fiecare din voi are dreptul sa evalueze o relatie (nu ati avut sansa s-o faceti pana acum, pentru ca nu ati avut timpul necesar) si sa hotarasca daca doreste sau nu sa continue.

Zina spune:

Pai in situatia asta, nu ar trebui sa ai absolut nici o pretentie de la acest barbat. Nu-mi vine sa cred ca spui "reactia lui m-a dezgustat", daca te-ai intalnit maxim de 3 ori cu el, ce vroiai atunci? Binenteles ca acest barbat a ramas socat la vestea data (aici sunteti amandoi de vina, trebuia sa va protejati daca stiati ca aveti doar o aventura). Acum, tu ar trebui sa te bucuri de sarcina si sa ai grija de tine si de bebe din burtica, nu-l mai privi asa de dur pe acest X deoarece vina iti apartine in egala masura.

Liliana82 spune:

raspuns pentru mirela-d si Zina.Mirela cred ca cea in care se arunca cu rosii si oua sunt eu aici. mai ales dupa raspunsul d-nei zina care isi ia o alura de "atotputernica si atotstiutoare" si isi rezerva dreptul de a judeca si a invinovati . In sine indiferent se situatie cred ca este normal ca in momentul in care esti insarcinata sa ti pui o gramada de intrebari iar scopul meu cu acest topic este de a afla si alte pareri eventual distincte de ale mele , ci nu de a fii judecata sau invinovatita. Cred ca dorinta de a aveaun copil nu tine de o eventuala relatie si in cazul meu consider acesta sarcina "un dar divin" .Nu ma intelegeti gresit nu sunt dogmatica religios dar in 26 de ani am mai ramas o singura data insarcinata la la 24 de ani ,intr-o relatie exemplara, si am pierdut sarcina datorita unor suparari (moartea bunicii mele si cerurile cu terti pentru mosteniri). Sora mea care are 33 de ani urmeaza nistre tratamente chinuitoare de FIV.Mentionez ca am o situatie materiala buna care mi-ar permite sa cresc 5 copii nu doar unul.. dar stiu ca un copil are nevoie in primul rand de afectiune,intelegere , rabdare etc.si aici se ridica semnele mele de intrebare De la X nu am nici o pretentie.. si am tot dreptul sa spun ca m-a dezgustat pentru cami-e mi se pare normal sai spun ca o sa fie tatic..iar el nu avea nici un drept sa decida pentru mine si sa mi zica sa avortez!

ellej spune:

Pai nici n-a decis pentru tine, n-are cum. tu esti singura in masura sa iei o decizie.

Parerea mea e ca amadoi sunteti maturi si trebuia sa va protejati daca nu voiati copii; iar reactia lui de respingere e totusi de inteles. Omul traia o aventura, n-avea ganduri de procreere - ceea ce nu-l scuteste de asumarea consecintelor(e o vorba inteleapta care spune ca domnia si prostia se platesc).

Nu crezi ca ceea ce te deranjeaza de fapt nu e sugestia lui de a face avort (decizia, dupa cum spuneam, oricum nu-i apartine), ci posibilitatea ca tu sa fi fost doar o aventura si drept urmare n-avea cum sa sara-n sus de fericire si sa se prezinte cu inelul?


Mare e gradina lui Dumenzeu si multe animale sunt in ea :)