Ce va spune sufletul despre credinta?

xenocid spune:

Irelevant!

Prefer sa primesc sfaturi despre "vibratii inalte" "evolutie spirituala" si "energii pozitive" de la cineva care a reusit sa si le auto-aplice. Sau poti accepta, la fel cum fac colegele de SC cand isi pun cenusa'n cap in fata domnului si laturi in capul sectantilor, ca in mare majoritate a cazurilor nu'ti prea reuseste

elenac81 spune:

B.nica ai cazut in capcana lui xenocid... Ti-a gasit punctul slab si a reusit sa te determine sa te justifici provocand astfel deturnarea intentiilor tale. Ai reactionat impulsiv. Trebuie sa mai exersezi.

Discutiile de pe acest topic ar trebui sa porneasca de la o definire a termenilor suflet si credinta, pentru ca de multe ori oamenii pornesc dispute pentru ca inteleg diferit acelasi cuvant.

Apoi putem sa filozofam pe tema sufletului si a credintei.

De exemplu o tema ar fi unde se afla localizat sufletul in corpul uman sau daca poate fi localizat in vreun fel in corp ori in afara lui? Apoi dupa ce il "localizam" si il identificam poate o sa reusim sa discutam si despre ce ne spune el despre credinta.

sorana spune:

Super tema. Asta m-ar interesa si pe mine. Exista suflet sau e doar "transmisie neuronala"? Daca exista, are sau nu masa? Unde e localizat? La ce foloseste? - adica simte ceva, comunica cu creierul, cum comunica, etc, etc.

Si ar mai fi ceva - cum se capata (sau formeaza) credinta? Adica - trebuie sa ai o "revelatie", sa ti se intample ceva anume ca sa crezi sau e din cauza educatia, sau are vreo legatura cu sufletul, sau cum se intampla efectiv?
Eu nu cred si sunt tare curioasa, pana acum nu m-a lamurit nimeni, niciun prieten care este credincios, cum a ajuns sa creada. Cica "asa simta, ca e cineva acolo". Pentru mine e prea vag, eu nu simt ca e cineva acolo .... Si experienta m-a invatat ca exista explicatii logice si rationale pentru ceea ce se intampla, nu e nicio zana buna "acolo" .....


Sorana si Monica (6 ani)

b.nica spune:

Despre localizarea sufletului nu ma pot pronunta dar stiu cum se exprima sufletul:prin ceeace gandesti.

sorana spune:

Interesant. Gandurile / ideile sunt expresia a ceea ce se petrece in suflet? Cu alte cuvinte daca imi trece prin cap "hai sa incerc sa obtin substanta x, poate fac cu ea un semiconductor" e din suflet venit? Sau doar gandurile de gen "imi iubesc sotul" vin din suflet? Cu alte cuvinte toate gandurile vin din suflet sau doar unele?

Sorana si Monica (6 ani)

elenac81 spune:

Gandurile pot fi o expresie indirecta a sufletului, insa ele vin din minte. Care minte se subordoneaza sufletului. Parerea mea.

Acum probabil ar trebui sa ne intrebam si care e diferenta intre suflet, constiinta, minte cu tot felul de subcategorii: mental constient, personalitate, subconstient, inconstient,etc, insa o sa ne cam pierdem in hatisuri.

Revenind la suflet mai exact la demonstrarea stiitifica a existentei lui mi-am adus aminte ca am citit mai demult ceva de genul asta, am cautat pe net si iata ce am gasit:

Se spune ca, atunci cind un om moare, sufletul sau trece mai departe. Religiosii cred ca paraseste trupul si se ridica la cer. Cu aproape 100 de ani în urma, un doctor din Haverhill, Massachusetts, a incercat sa; demonstreze existenta sufletului. Prin experimente macabre si misterioase, sustine ca a descoperit greutatea sufletului. Aproximativ 21 de grame. Articolul in care dr. Duncan MacDougall si-a expus teoriile a fost publicat, în 1907, intr-o prestigioasa revista medicala si a ajuns rapid in paginile ziarului New York Times.
Cu toate ca experimentele sint vechi de aproape un secol, iar concluziile lui MacDougall nu sint luate în serios de comunitatea medicala actuala, nimeni nu a putut combate pina acum aceste rezultate si nici nu s-a putut explica unde dispar cele douazeci si unu de grame.

MacDougall nu era genul de doctor care sa inventeze teorii sau care sa lase convingerile religioase sa-i intunece judecata. Era un scotian scund, cu ochelari cu lentile groase. Se mutase in Haverhill la virsta de 28 de ani. A absolvit medicina la Universitatea Boston si a ajuns rapid directorul spitalului Stephen Henry Gale din Haverhill. Conform unor declaratii pe care le-a dat reporterilor de la „American Medicine“, in 1907, MacDougall a decis sa efectueze niste experimente, deoarece a fost intrigat de predicatorii si preotii care afirmau ca sufletul unei persoane nu moare odata cu trupul, ci trece mai departe, continua sa existe. Daca este adevarat, MacDougall s-a gindit ca sufletul ar trebui sa fie o entitate care ocupa un anumit spatiu. Si-a dat seama ca, daca ar putea masura greutatea acestei entitati in momentul in care paraseste trupul, ar aduce dovezi definitive ca sufletul exista.

Chiar si la inceputul secolului XX, cercetarile lui MacDougall erau extrem de controversate. Doctorul era criticat mai ales de preoti, care vedeau sufletul ca pe ceva intangibil si nu ca pe un lucru pe care-l poti masura stiintific. Cu toata opozitia comunitatii, doctorul si-a continuat experimentele in spitalul in care lucra. A cintarit sase bolnavi aflati pe patul de moarte, exact in momentul decesului. A constatat ca toti pierdeau in clipa mortii aproximativ 21 de grame din greutatea corporala. intr-unul din cazuri, imediat dupa constatarea decesului, pacientul a devenit mai usor cu 21 de grame, peste un sfert de ora si-a revenit in greutate, ca peste alte citeva minute sa piarda din nou cele 21 de grame, definitiv. A inchis datele obtinute in urma experimentelor intr-un seif, timp de sase ani. Voia sa fie sigur de rezultate inainte sa le faca publice.

MacDougall a stiut perfect cum sa efectueze masuratorile. in jurul anului 1900, a asezat un pat de spital pe un cintar. A cerut pacientilor aflati in stagiu terminal permisiunea de a participa la experiment. I-a ales pe cei bolnavi de tuberculoza, pentru ca acestia nu se agita in momentul mortii, facind posibila o cintarire extrem de precisa. in literatura medicala, MacDougall l-a descris pe primul sau pacient drept un om „cu un temperament american tipic“. Cind momentul mortii s-a apropiat, MacDougall, ajutat de alti patru doctori, l-au asezat pe patul de pe cintar. Dupa trei ore si 40 de minute, cintarul, extrem de fin, a inregistrat o cadere sesizabila. Omul murise. Cei cinci doctori au facut calcule independente cu privire la greutatea pierduta din cauza umezelii din respiratie, transpiratiei, miscarilor involuntare, evacuarii de urina si chiar a aerului expirat din plamini. Au constatat cu totii ca barbatul a pierdut din greutatea corporala 21 de grame, care nu puteau fi atribuite nici uneia dintre aceste cauze.

Rezultatele lui MacDougall cu urmatorii pacienti nu au fost la fel de clare. Al doilea participant la experiment a pierdut in momentul decesului alta greutate. „Contractiile fetei au continuat aproximativ 15 minute din momentul in care a incetat sa respire, facind extrem de dificil procesul de cintarire“, se spune in raportul medicilor publicat in numarul din aprilie 1907 al revistei „American Medicine“. Al treilea muribund a pierdut o greutate si mai mare. „Rezultatele obtinute prin cintarirea celui de-al patrulea pacient nu trebuie luate in considerare, deoarece o persoana care nu era de acord cu experimentul a intervenit in setarea cintarului“, a declarat ulterior MacDougall. La al cincilea pacient cintarirea a dat, de asemenea, alt rezultat, iar la al saselea, moartea a survenit prea repede, cu doar cinci minute inainte sa fie asezat pe cintar. Astfel, doctorii nu au avut timp sa seteze cintarul.

Pentru a face comparatie, doctorul american a injectat 15 ciini cu substante letale. Prin cintarire, a constatat ca nici unul dintre acestia nu suferise vreo pierdere de greutate in momentul mortii. „Ciinii nu au, deci, suflet“, a concluzionat MacDougall. Nimeni nu stie de unde a luat MacDougall cei 15 ciini. Ulterior, el a declarat ziarului Haverhill Evening Gazette ca a desfasurat aceste experimente in hambarul casei sale. Desi multe ziare s-au grabit sa scrie ca doctorul din Massachusetts a gasit dovada existentei sufletului, MacDougall a ramas sceptic, spunind reporterilor de la Haverhill Evening Gazette ca sint necesare mai multe studii pentru ca aceasta teorie sa aiba un suport. Doctorii din intreaga America au reactionat imediat si au analizat pina la cel mai mic detaliu rezultatele obtinute de MacDougall. O polemica aprinsa a inceput in literatura medicala intre acesta si detractorii sai.

MacDougall a murit in 1920, la virsta de 54 de ani. Biroul personal a ramas neatins pina la moartea sotiei sale, Mary, in 1955. Fiul sau a vindut insa cladirea, care acum este sediul unei societati de asigurari. Singurul nepot al doctorului si ultimul descendent aflat in viata, judecatorul John S. MacDougall Jr., a murit anul acesta, la virsta de 81 de ani. Sotia lui, Olivia, povesteste ca sotul sau era intotdeauna amuzat cind cineva venea in Haverhill pentru a cere informatii cu privire la bunicul sau. Amindoi privesc activitatea acestuia cu scepticism. „Sint sora medicala si privesc astfel de lucruri obiectiv. Trebuie sa admit insa ca ideea conform careia sufletul are greutate este extrem de interesanta. Nu vom sti pina nu vom ajunge dincolo“, crede Olive MacDougall.

Duncan MacDougall si-a descris propria moarte cauzata de un cancer la ficat. Conform ultimelor cuvinte ale doctorului, moartea sa, extrem de lenta, a fost „cea mai interesanta la care am asistat vreodata“. Curiozitatea cu privire la moarte si suflet l-a insotit pina in ultimele momente din viata. „Daca aceasta stranie pierdere in greutate nu se datoreaza sufletului, care ne paraseste, ramine ca altcineva sa ofere o explicatie mai buna cu privire la acest mister“, a declarat doctorul ziarului Boston Sunday Post, in 1907. Pina astazi, nimeni nu a putut explica stiintific disparitia celor 21 de grame.

Teoriile lui MacDougall au fost abordate in recent oscarizata pelicula „21 de grame“. Scenaristul Guillermo Arriaga foloseste principiile lui MacDougall intr-un film despre modul in care un accident de masina afecteaza vietile a trei personaje legate de un fir invizibil. Motto-ul filmului este: „Se spune ca atunci cind murim pierdem in greutate 21 de grame. Greutatea unei monezi de 500 de lei, a unei privighetori, a unui baton de ciocolata - si probabil a sufletului uman“. Aproape fiecare secventa din „21 de grame“ a fost filmata cu o camera manuala, iar rezultatul a fost sporirea sentimentului de tensiune. Regizorul a preferat aceasta metoda datorita „proximitatii“, a sentimentului ca orice se poate intimpla. „Cele 21 de grame care dau titlul filmului nu sint reprezentate vizual. Cu toate acestea, toate personajele filmului sint la un pas de moarte, sau se confrunta cu moartea celor apropiati. Moartea este cea care ii impinge sa-si continue existenta. Prin moarte, ei descopera viata“, a declarat regizorul Alejandro Gonzalez Inarritu. Benicio del Toro (foto sus) si Naomi Watts au fost nominalizati pentru prestatia lor din acest film la premiile Oscar din acest an.

Muschii reprezinta aproape jumatate din greutatea corpului omenesc. Cind ne nastem, scheletul nostru este format din 305 oase. in momentul in care ajungem la maturitate, acelasi schelet este format insa din doar 206 oase. Explicatia este faptul ca, pe masura ce crestem, anumite oase se unesc pentru a forma un singur os. Cele 206 oase ale corpului cintaresc aproximativ 10 kilograme.

Pina in secolul trecut, se spunea ca glanda pineala este cel de-al treilea ochi, ca este sediul sufletului. Filosoful si matematicianul Rene Descartes numea epifiza (glanda endocrina asezata la baza creierului) „sediul sufletului“. Masonii cred ca sufletul salasluieste in inima, la fel ca egiptenii care credeau ca Osiris le cintareste sufletul la plecare in lumea cealalta cu o balanta. Pe celalalt taler era asezata pana lui Maat, zeita dreptatii. in mitologia ebraica, singele era considera lichidul prin care circula sufletul. Vechii greci, prin Hipocrate, aveau credinta ca singele este identic cu sufletul.

Doctorul Duncan MacDougall afirma ca, daca exista un suflet care exista separat de creier si de trup, atunci acesta trebuie sa ocupe un spatiu fizic si sa aiba greutate, iar aceasta greutate poate fi masurata. Stiinta ne spune ca materia care ocupa spatiu este de trei feluri: solida, lichida sau gazoasa. in toate formele, este afectata de forta gravitationala. MacDougall crede ca sufletul apartine altei categorii, una pe care noi nu o cunoastem inca.

Sufletul nu numai ca poate fi cintarit, dar poate fi si vazut. Sint numeroase relatarile despre imagini ale celor aflati in pragul mortii. Acestea sint vazute mai ales de rudele muribundului, care nu se afla in preajma acestuia, ci chiar la distante de mii de kilometri. Raposatii „se arata“ celor vii sub forma de spectre care au fost deseori surprinse de camerele video fara a primi o explicatie plauzibila. Thelma Moss, profesor de psihologie la Universitatea Los Angeles din California (U.C.L.A.), scria in 1979 ca aura fiintelor vii, surprinsa de aparatul de fotografiat si despre care se stie ca e o reflectare a biocimpului, ar fi „o fotografie a sufletului“.

Academicianul Eugen Macovschi (1906-1985) a pus in evidenta existenta biostructurii, cintarind animale muribunde in incinte perfect etanse. El a descoperit ca biostructura este proprie numai celulelor vii. Substantele organice integrate in biostructura au o alta comportare fata de substantele organice din laborator. Cind celula moare, biostructura se transforma in materie obisnuita, nevie. Aceasta transformare ar putea fi insotita de pierderea celor 21 de grame. Mai mult, viata este caracterizata de prezenta unei matrici energo-informationale; aceasta structura nesubstantiala a fost pusa in evidenta prin aparate speciale (prin electronografie si efect Kirlian). Obiectele nevii nu au matrice energo-informationala. in anul 1980, K. Foster, J. J. Wolesewich si J. J. Tuker au confirmat prin ample investigatii microscopice teoria biostructurii formulata de Macovschi in 1958. Descoperirea românului, facuta intr-un laborator obisnuit, a fost observata, abia peste 20 de ani, cu un microscop electronic de inalta precizie si greu de 10 tone.

Mary Roach, cercetatoarea care a scris, in 2003, cartea intitulata „Curiozitatile cadavrelor omenesti“, a studiat in amanunt datele obtinute de MacDougall. Din cite a aflat, nimeni nu a incercat pina acum sa repete experimentele doctorului din Haverhill. Probabil pentru ca nici un om de stiinta de renume nu ia in serios descoperirile acestuia. „Este absurd sa crezi ca sufletul este ceva ce poate fi cintarit. Ar fi probabil destul de greu sa gasesti finantare pentru un asemenea proiect“, crede Roach. Cu toate acestea, scriitoarea nu a gasit inca un om de stiinta care sa poata explica clar ce reprezinta cele 21 de grame. Roach a intervievat mai multi experti, incluzind cercetatori care studiaza metabolismul. Nici unul nu a putut explica fenomenul prin care pacientii lui MacDougall pierdeau in greutate exact in momentul mortii. „Daca doctorul avea un cintar ruginit, s-ar explica totul. Altfel, este un mare mister“, conchide Roach.

„Cercetatorul suedez, medicul Nills Jakobson, a avut recent lugubra idee de a cintari o serie de muribunzi in momentul fatal. El a constatat pe macabrele indicatoare ale cintarului sau ca, indiferent de sex sau de virsta, trupul uman pierde invariabil 21 de grame in clipa mortii. in conferinta de presa organizata, Nills Jakobson a declarat ca aceasta este greutatea sufletului. Vasazica 21 de grame!“
Nichita Stanescu - eseu neterminat

„Sufletul se serveste de un corp organic si ii da acestuia puterea de viata, de crestere, de simtire si de nastere“
Sfintul Ioan Damaschin

b.nica spune:

Mi-e greu sa-mi imaginez sufletul ca o "punguta" de 21 gr.ascunsa undeva intr-un organ.
Mai curand as "materializa" spiritul in unitati spirituale,un fel de "atomi spirituali" numiti de matematicianul si filozoful german G.W.Leibniz,la sfar. sec.XVIII :"Monade".Termen preluat de la Pitagora dar cu alt sens, nu strict matematic.
Leibniz incearca sa explice cum se poate ajunge la Dumnezeu prin ratiune.

BeLucci spune:

In Geneza 2:7, scrie: "Domnul Dumnezeu l-a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul sa facut astfel un suflet viu".
Trupul fara suflet e mort. Cand a fost creat Adam, pana Dumnezeu a pus suflet in el, el nu era viu. Cand murim inseamna ca sufletul pleaca. De preferat inapoi la Creator.
Cand oferi cuiva acea cutiuta neagra de catifea, important este continutul. Inelul cu diamant. Este mai scump continutul decat cutia. Nu am auzit niciodata sa coste cutia mai mult ca inelul...
Credca pe noi ne atrage mai mult cutia, ni se pare asa de atragatoare ca nu mai conteaza daca e ceva sau nu inauntru.
Trup="cutia"
Suflet="diamant"
Credca trebuie sa existe un echilibru intre suflet si ratiune.
Sufletul este componenta interioara vesnica, care contine trasaturile noastre, care nu sunt fizice.
De multe ori este asemanat cu inima, pentru ca asa cum inima este motorul vietii biologice, asa sufletul este centrul persoanei noastre. Tot ceea ce simtim in afara de foame , sete si alte nevoi biologice, sunt legate de sufletul nostru.

ham spune:

Haide mai, chiar a afirmat asta? Io nu crez, b.nica cea cu credinta, bunatatea, spiritul hristic, ...???
Si io care m-am abtinut cu greu sa comentez despre indemnu' indirect la viol domestic pe care ni-l face tata-popa la nunta, cand fomeii i se spune sa se supuna barbatului, caci el ie capul...

Io-te domn'e unde mustea ura de rasa!

Pai vaz ca ea chiar isi defineste "corect si sincer credinta dar mai ales starea sufleteasca", nesuportand imprejur "persoane orgolioase atotstiutoare care denaturezea raspunsurile, vor poate sa isi bata joc de sensibilitatea dovedita de unele persoane"...

Ne si indeamna de altfel:

"Recititi postarile si veti trage aceleasi concluzii! Eu cred ca se pierde un mare castig: indiferent de credinta, sufletul omenesc este supus acelorasi traume si rezolvarea este oarecum asemanatoare indiferent de religie:iubire si iertare!"

Curat IUBIRE!

b.nica spune:

In "Eseuri Teodicee",raspunzind criticii lui Bayle – care considera paralelismul suflet/spirit-corp de neconceput – Leibniz intemeiaza metafizic aceasta armonie de nedesfacut (sufletul si corpul nu pot exista separate): cauza comuna, cel ce a prestabilit acest acord este „Fiinta necesara“ care „isi are ratiunea existentei sale in sine“, Dumnezeu. Monas Monadorum, fiinta infinita care cuprinde totul in mod distinct si desavirsit, fara a se identifica cu totul ca la Spinoza, din a carei rationalitate si perfectiune se impartasesste ordinea si perfectiunea limitata a lumii create si pe care o reflecta spiritele – finitul care incearca sa cuprinda infinitul. „Regnul gratiei“, societatea spiritelor cu Dumnezeu, este un „progres perpetuu“ spre o fericire ce nu poate fi niciodata cu desavirsire atinsa (cunoasterea lui Dumnezeu, a unitatii infinite). Acest progres este cel care mentine viata si devenirea spiritului si a universului.
Teodiceea leibniziana se intemeiaza, pe de o parte, pe aceasta necesitate a devenirii – a raului care nu este decit prilejul binelui, nota disonanta care formeaza armonia – si, pe de alta parte, pe o ontologie a lumilor posibile care-si pretind dreptul la existenta in intelectul divin si care se actualizeaza in conformitate cu perfectiunea lor. Ratiunea divina care precede orice posibil si real da dreptul la existenta numai acestei lumi care este „cea mai perfecta care ar fi posibila“.