Sa il fac pe al doilea?
Sa il fac pe al doilea? | Autor: janad7
Dragi mamici,
pare o intrebare stupida, avand in vedere ca nimeni nu poate raspunde in locul meu.
Dar poate o parere........?Am un copil de 4 ani si mi-as dori un frate pentru el, problema este siguranta locului de munca.Lucrez la patron, pe post de sef, deci daca plec locul de munca nu poate ramanne descoperit.E un post pentru care am pregatire de specialitate, dar nimieni nu este de neinlocuit.Mi-e frica, ca daca plec ma trezesc in alta parte sau deloc in organigrama.Chiar imi placee cee ce fac.Pe de alta parte stiu ca timpul trece..........
Dadaca gasesti asa de greu
si cine sa stea cu un nou nascut?
Sunt mamici in situatia mea?
Raspunsuri
mirela.d spune:
Da, dar sunt atat de hotarata sa fac al doilea copil incat nu ma mai intereseaza daca ma voi intoarce la acelasi loc de munca. Si sunt mai mult decat multumita de conditiile in care lucrez (atat material cat si ca atmosfera generala).
Este mai mult decat probabil ca ma voi putea intoarce dar ca si tine iau in calcul si posibilitatea de a ramana fara serviciu. Pe de alta parte, meseria mea imi permite si sa muncesc pe cont propriu.
Poate nu cu castigurile actuale dar treptat..... Si eu am credinta ca Dumnezeu mai aranjeaza si El lucrurile.
Tu trebuie sa fii increzatoare ca se poate. Ti-am citit si celelalte postari si eu cred ca pentru baiatul tau va fi nemaipomenit un frate.
Scuze daca te-am deranjat cu o asemenea apreciere.
spic de grau spune:
Asa cum spuneai si tu: nimeni nu e de neinlocuit!
De ce astepti, distanta intre copii va fi din ce in ce mai mare - ceea ce nu e tocmai ok. Adica gandeste-te ca cel mare si cel mic nu se vor juca impreuna, nu vor avea aceleasi interese.
Tu nu intineresti. Uzura psihica isi spune cuvantul cu varsta. RAbdarea nu mai e aceiasi. Corpul tau va duce sarcina mai usor acum decat in 5 ani.
Iti doresti un fratior/surioara ptr copilul tau. E bine sa aiba un frate/sora. Eu sunt de parere ca daca sunt 3 la parinti cu atat mai bine.
Motivele pe care le gasesti acum, le vei gasi si in 5 ani. Insa atunci vor fi altele in plus (le ai mai sus). Gandeste-te ca pleci dintr-un post de sefa. Afara nu au cum sa te dea ca e ilegal. Daca te pun pe un alt post - nici o problema! POsturi se mai gasesc si in alte firme! Daca maine se inchide firma vei muri? Nu-ti vei mai gasi alta firma? Ma indoiesc.
Si nu - nu esti singura care si-a pus intrebarea .
karina1976 spune:
Janad7, cum bine spuneai doar tu iti poti raspunde sincer.
Eu una, am fost in aceeasi sitatie cu tine acum aproape 2 ani.
Insa dorinta e a ii darui o surioara / un fratior lui Paul au contat mai mult.
Eu am tot o functie de conducere a unei filiale, se poate spune tot "la patron".
Din fericire, sarcina mi-a permis sa lucrez pana in ziua in care am nascut, apoi am inceput sa merg ocazional la birou inca din dec (la noi e luna de varf a anului).
In pauzele dintre alaptat mai mergeam la birou - cand era absolut necesar, in rest imi luam de lucru mult acasa ..
Acum lucrez program normal, mai plec de la birou cand oboseste mama cu amandoi sau cand mi-e dor de ei.
Am avut noroc cu un sef super ok la Buc, care a inteles care imi sunt prioritatile de moment, dar care a avut incredere ca nu se va schimba nimic.
Iar de riscul de a nu ma mai intoarce pe aceeasi pozitie ... sincer ... eram pregatita sa si plec daca nu eram inteleasa ... oameni bine pregatiti gasesti rar (si "patronii" stiu asta).
Multa bafta in decizia pe care o vei lua.
Corina - 
de 
Paul - 04.06.2002 si 
Patricia - 13.11.2007
"Doamne, ajuta-mi sa nu uit!"
mina spune:
Nu ar trebui sa stai pe ganduri. Asa e, un post bun unde, lucru rar, te simti confortabil, e greu de gasit. Dar nu imposibil.
Pe de alta parte, gandeste-te ca poti asigura coordonarea activitatii si pe perioada cat esti in concediu. Daca sefii sunt de acord sa prestezi 60-70 % prin mail/internet/telefon eu cred ca nu ar fi asta o problema.
Dar, in final, depinde doar de tine. Si daca te ajuta cu ceva...da, sunt oarecum in situatia ta....
Mina si
Matei-Costin, sensu'lu'viata lu'mami si tati
din:09.09.2004
www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=57655" target="_blank">cronicile vizigotului
janad7 spune:
Va multumesc din suflet pentru mesaje.
O sa incep cu Mirela pe care vreau sa o asigur ca nu m-am suparat pentru remarci.
Spuneai ca mi-ai citit postarile si crezi ca pt. baiatul meu un frate ar fi nemaipomenit.Pot sa stiu exact la ce te refereai?
In rest ma bucur ca nu m-ati considerat nebuna.Poate caut prea multe motive, sau am prea multe temeri.
Noua ne-a fost greu si cu baietelul, am avut 6 dadace si acum suntem pe cale sa o pierdem si pe aceasta.Cu care ne-am inteles nu au putut ramane mai mult din motive intemeiate.Restul veneau ca sa aiba de unde pleca.Cine nu are parintii aproape ma poate intelege.
In plus locuim intr-un oras atat de mic in care fiecare loc de munca conteaza.
Stiu pe de alta parte ca sunt un om de baza si ca au nevoie de mine.Sper ca in final sa i-au decizia cea mai buna.
Va pup si va multumesc.
kokiy spune:
Eu sunt in situatia descrisa de tine ... plecata dintr-un post de conducere chiar din luna a 4a de sarcina(am tinut-o intr-o veselie in medicale pana am nascut)acum am aproape 2 ani de cand stau acasa si mai am legal inca 7luni de stat... eu una nu-mi fac griji pentru ca stiu ca se cauta oameni cu experienta in domeniul meu ... in plus pe perioada cat am stat acasa am mai terminat si o facultate, iar acum incerc sa-mi iau carnetul de conducere (da bine la CV si asta) ... daca nu vrei sa stai mult acasa cu bebe incearca sa vorbesti la job poate-ti preia cineva din activitati pana te intorci ...
Bazar SONIA
www.petitiononline.com/laredout/petition-sign.html?" target="_blank">Semneaza petitia LA REDOUTE
Iulia, mami de 
Claudia (12.12.01) si 
Razvan (08.06.07)
mirela.d spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui janad7 Va multumesc din suflet pentru mesaje. O sa incep cu Mirela pe care vreau sa o asigur ca nu m-am suparat pentru remarci. Spuneai ca mi-ai citit postarile si crezi ca pt. baiatul meu un frate ar fi nemaipomenit.Pot sa stiu exact la ce te refereai? In rest ma bucur ca nu m-ati considerat nebuna.Poate caut prea multe motive, sau am prea multe temeri. Noua ne-a fost greu si cu baietelul, am avut 6 dadace si acum suntem pe cale sa o pierdem si pe aceasta.Cu care ne-am inteles nu au putut ramane mai mult din motive intemeiate.Restul veneau ca sa aiba de unde pleca.Cine nu are parintii aproape ma poate intelege. In plus locuim intr-un oras atat de mic in care fiecare loc de munca conteaza. Stiu pe de alta parte ca sunt un om de baza si ca au nevoie de mine.Sper ca in final sa i-au decizia cea mai buna. Va pup si va multumesc. Nu le stiu pe toate, dar mai invat! |
Janad7, sper ca nu am favut o confuzie. Stiu ca baietelul tau este "diagnosticat" cu intarziere in limbaj expresiv.
Si ma gandesc ca l-ar ajuta avand in vedere ca si-ar exprima sentimentele fata de bebelus. Copiii se ataseaza mai repede de un copil mai mic si au tendinta de a-l proteja. Plus ca imita actiunile celorlati copii. Poate gresesc eu dar am trecut si noi prin niste spaime cu baietelul, mai mult sau mai putin inchipuite. Cert este ca dna. dr. neuropsihiatru (dr. Sanda Magureanu) ne-a zis sa-i "dam copii cu lingurita". (Al meu nu suporta deloc copiii). A da copii cu lingurita = a-l pune in contact cu copii cate putin pana se obisnuieste
. In fine, este mai mult de povestit (noua ne-a exclus posibilitatea de vreo tulburare pervaziva sau autism sau intarziere in limbaj expresiv ci era mai repede o consecinta a faptului ca am stat o perioada cu el in spital... iti povestesc daca doresti mai pe larg). Cert este ca prima data cand fii-miu a vazut un bebelus a avut o reactie foarte buna, s-a bucurat, l-a mangaiat...Acum, la 6 luni de la sfaturile doctoritei, copilul meu se duce singurel sa se joace cu copii. Ii pupa, le da jucariile lui, se joaca impreuna...
Nu stiu daca ma fac inteleasa.
Iti doresc sa iei decizia corecta pentru tine!
P.S Si cred ca m-am exprimat gresit: nicio o sora nu cred ca ar fi rau.
janad7 spune:
Da Mirela,nici o sora nu ar fi reamai ales ca eu mi-am dorit fetita.
Cat despre copii, David adora copii si tocmai de aceea ne gandim la al doilea.
Inca o data multumiri si sper sa ma decid mai repede.
Poate ca nu ar fi rau sa pun problema intr-o discutie cu seful meu, care are si el trei copii, a carui sotie lucreaza la noi si e plecata in concediu postnatal.In plus am o relatie foarte deschisa cu el.Stiu ca nu depinde totul de el, dar stiu ca ma apreciaza.
Va pup.
ingeras70 spune:
atitea femei se chinuiesc sa tina sarcina,sa ramine insarcinate,etc si tu te intrebi ce sa faci si pe cine sa anunti ca vrei copil? fa copilul si Dumnezeu va avea grija de familia voastra.
mirela.d spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ingeras70 atitea femei se chinuiesc sa tina sarcina,sa ramine insarcinate,etc si tu te intrebi ce sa faci si pe cine sa anunti ca vrei copil? fa copilul si Dumnezeu va avea grija de familia voastra. |
Am vazut de atatea ori tipul asta de mesaj ca incep sa cred ca trebuie sa ma simt vinovata ca am putut face copil (deocamdata unul
).Fiecare are probleme, mai mult sau mai putin grave. Nu trebuie sa ne simtim vinovate pentru faptul ca nu avem aceleasi probleme cu ale altora. Poate avem unele probleme mai grave decat ale altora sau care, pur si simplu, noua ni se par mai grave.
Mi se pare groaznic pentru o familie sa nu aiba copii. Dar exista probleme mai grave si nu ma pot simti vinovata pentru toate lucrurile bune din viata mea. Cum am zis, toti avem si parti rele.
Asa ca, uitati-va la tot ce are un om: si bune si rele.
Sunt probleme insurmontabile in viata ca moartea, bolile incurabile.... Faptul ca o femeie nu poate avea un copil este un lucru mai putin grav fata de acestea. Ea are posibilitatea sa adopte. Ce face un bolnav care este pe moarte? Ar putea el sa zica: "Te plangi ca nu faci copii? Pai eu mor si tie-ti arde de copii?" Nu am auzit ca ar zice cineva asa ceva.