mamica singura - da sau nu?

Buna dragi mamici,

Am nevoie de sfatul vostru. De vreun an sau doi, ma tot gandesc sa adopt un copil. Ce m-a oprit pana acum? Sunt o potentiala viitoare mamica singura. Nu mi-e teama ca nu voi face fata in ceea ce ma priveste: am trecut prin multe in viata mea si m-am descurcat. Am casa mea, bani suficienti pentru un trai decent si mai ales multa dragoste de oferit unui copil.

Mi-a teama insa ca vor veni momente in viata cand copilul meu nu va intelege de ce nu are un tata sau cei cei din jur il vor face sa sufere din cauza asta.

Am incercat sa pun sentimentele deoparte in mesajul asta si sper ca am reusit. Pe de alta parte mi-e greu sa gasesc cuvintele care sa exprime exact ceea ce simt si intrebarile pe care mi le pun.

Trebuie sa marturisesc sa am fost deja la DPC si am inceput sa strang actele din lista.

Cu ce as vrea sa ma ajutati? Cu pareri, sfaturi, povesti din viata reala. Stiu ca sunt pe aici mamici singure, cum depasiti momentele de acest gen?

Multumesc

Tzuni spune:

Eu cred ca sinceritatea e cea mai buna abordare a lucrurilor. Eu asa voi face: ii voi spune, pur si simplu, de ce sunt (sau am fost ) mama singura. Si-i voi explica k a fost alegerea mea pana la urma, dar asa am considerat ca este mai bine. Ca in viata poate si ea sa aleaga sa traiasca asa cum va crede de cuviinta si eu o voi sprijini in totalitate in alegerea ei. Ca in viata sunt mai multe feluri de familii: mama tata si copiii, bunici si nepoti, mame si copii sau tati si copii... Mamici albe tatici negri si copii ciocolatii, mamici negre si tatici galbeni.... important e sa fim legati de dragoste.

Si mai cred ca generatia copiilor de azi e mult mai open-mind. Noi am trait vremuri cand sa fii divortat sau sa ai un copil fara tata era o rusine. Acum ....e o alegere.

Succes!


Tzuni mic si drag si scump si pisicos si fericit si cu...blog

sunnyday07 spune:

Tzuni, multumesc mult pentru raspuns!

Ai dreptate cu generatiile care vad altfel lucrurile si pentru care o familie poate fi si altceva decat am fost noi obisnuiti.

Citind subiectele de pe acest forum, de multe ori m-am gadit la tine, de la actiuna "pijamalutza" pana la povestea micii sirene (si ce are ea deosebit )

happiness spune:

Si eu am adoptat singura o fetita,si este cea mai buna decizie luata vreodata.Am un copil superb,bun si inteligent,un bulgare de tandrete si generozitate care ma invata in fiecare zi cum sa zambesc la soare,frunze care cad sau...nori care plang(asta i-a venit sa zica dimineata ,cand ploua...).Sa nu iti fie teama sa faci asta,desi exista si dezavantaje si desigur ca orice copil isi doreste sa aiba si un tata si uneori chiar va suferi ca nu il are.Si a mea a avut o perioada in care tot amintea de tata,dar pana la urma a inteles ca unii copii au tata si altii nu.Cand au intrebat-o copiii la gradi unde e tatal ei le-a zis pur si simplu ca a murit.Asta a inventat ea la nici 4 ani,ca un scut de protectie,si de atunci nimeni nu a mai atins subiectul.Cat despre greutati,nu te mint ca exista.La carat caruciorul,la concerte cand e noapte si nu are cine o tine in spate...Dar bucuriile sunt imense,asa incat...pariaza si Dumnezeu iti va darui un copil dupa sufletul tau!

CristinaT spune:

Buna, eu ma gandesc ca si daca copilasul ar fi "aparut" intr-o familie, acest lucru nu este o garantie ca familia aceea va exista pt totdeauna. Din pacate exista tot mai multe familii destramate.


www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 8 ani .... La multi ani!

andrada77 spune:

Sunnyday07si eu o sa fiu o mamica singura...dar fericita.
Si vremurile s-au schimbat.Aproape toti copii trec prin divorturi dureroase.Importanta e dragostea.Si daca are doi parinti in casa si o tensiune amara?Foarte putini sant cei cu familii fericite.
IAR pt un ingeras fara parinti,e o minune sa aiba o mamica.Restul nu conteaza.

gabriella1 spune:

Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

gulser_30 spune:

buna sunyday07 si eu sunt o mamica singura si am adoptat o mandrete de fata si as vrea sa stii ca este tot ce ai putea sa iti doresti.....cand plec de acasa nu stiu cum sa fac sa ma intorc mai repede pt ca mi se pare ca nu stau suficient de mult timp cu ea ,insa cand vin acasa ,cand ma strange in brate cu toata putere ei de 3 ani si imi zice ,,ubita mea,,ma topesc toata in fiecare zii.De greutati ce sa iti zic ...sunt, insa in ziua de azi se vede ca femeile fac fata cu brio in majoritatea cazurilor ....si ,atata timp cat ai inceput sa faci ceva acte ,inseamna ca esti hotarata iar o femeie hotarata nu va claca la prima greutate....Iti poti face un tablou in minte cum ai pleca tu cu ea sau el la plimbare ,frumos imbracate(ti) ...lumea intorcand capul dupa voi...si atunci sigur vei dorii sa devina realitate...cat despre greutati ....lasa-le suntem puternice si facem noi fata...sa ai succes si noroc asa cum am avut eu ... si multe alte mamici de aici ,multa bafta

Manuelita spune:

sunnyday, ai gasit aici mamici cu experienta in domeniu si incurajarea lor e mai energizanta decat orice.

As adauga doar ca un singur lucru cred ca va trebui sa ai grija, si anume sa-i transmiti o imagine pozitiva despre casatorie si sexul opus, nu ca si cum ar fi o varianta mai buna decat ce aveti voi, ci pur si simplu sa eviti sa ii transferi experientele tale negative daca exista. Adica sa porneasca la drum de pe o pozitie deschisa neutra si informata despre variantele unei vieti de familie.

sunnyday07 spune:

Wow .. multumesc mult tuturor pentru raspunsuri, sfaturi, experienta proprie si ganduri bune.
Am fost plecata o saptamana si acum am citit toate raspunsurile.

De maine o sa continui cu mult elan stangerea actelor!

Manuelita, cu siguranta nu voi incerca sa-i cultiv copilului meu o imagine negativa a casatoriei/perechii. Faptul ca eu nu mi-am gasit inca perechea cu care sa-mi petrec restul vietii nu inseamna ca nu vad in jurul meu casnicii fericite.

ama29 spune:

buna sunnyday07, sunt noua in comunitate si am citit mesajul tau, as vrea sa luam cunva legatura, pentru ca as putea sa te ajut in procesul de adoptie.nu stiu daca este permis sa lasam numere de telefon, dar daca vrei sa ma contactezi probabil ca vom gasi o modalitate.
astept raspuns de la tine1