Sezatoarea canadiana (115)
Raspunsuri - Pagina 13
lorelaim spune:
Servus fetelor dragi 
Doina si Oana - multzumesc frumos 
- sa ne ajute bunul Dumnezeu sa trecem si peste aceasta etapa cu bine, ca vin altele 
; ieri de ex a fost o zii incredibil de buna si de frumoasa - absolut nici un challenge, nu am ridicat vocea NICIODATA, ne-am intzeles absolut superb, am facut coliere si bratzari de margele... Asa mi-as dori toate zilele! Ar fii mult prea "plat" si plictisitor, nu?
Simi - ma alatur Oanei - incurajeaz-o pe fetitza ta sa se joace cu altcineva si pur-si-simplu sa accepte ca in viatza reala sunt si oameni plini de rautatzi si nepolitetzuri. Noi am avut o probl similara cu Alinda - fetitza unei mamici cu, care ma imprietenisem (sotzul ei lucra la aceeasi firma ca si omul meu, fetitzele erau la aceeasi gradi - dar in grupe dif). De cate ori am incercat sa le "cuplam" sa se joace impreuna - de atatea ori Alinda s-a crizat rau-rau-rau si a tzipat la Gaby si nu i-a dat voie sa se atinga de jucariile ei, etc Alinda a facut niste crize de furie nemaipomenite de fiec data - pur-si-simplu se vedea ca nu o "suporta" pe Gaby. Intr-o zii, am ajuns un picutz mai tarziu la gradi si Alinda era deja acolo. Edu erau ocupate cu altzi copii, eu am salutat-o pe Alinda si am intrebat-o ce mai face - ea si-a pus mainile in solduri si a inceput sa strige la mine (in turca - lb materna), apoi a venit si m-a impins, dupa care a impins-o si pe Gaby care statea langa mine si... nu intzelegea nimic... Discret i-am povestit dir gradinitzei - care e o dna f fina - si am rugat-o frumos, ca atat timp cat fetitzele sunt in aceeasi camera sa roage una dintre eu sa le supravegheze - ca sa nu fie conflicte si am intrebat-o ce sa fac in leg cu Rebyie (mama fetitzei) - sa-i spun, sa nu-i spun? Dir mi-a zis ca mai bine ar fii sa-i spun... Eu, sincer nu am indraznit... dar odata, fiind in vizita la Rabyie, impreuna cu Gabisor (eu o luam pe G la ora 12:30, Rabyie o lua pe Alinda la 3:30pm de la gradi), Rabyie a insistat sa ramanem pana vine si Alinda acasa si sa incercam din nou sa "apropiem" fetitzele... Atunci, cu greu, carandu-mi scuze ca nu vreau sa o supar si rugand-o sa nu o certe pe Alinda - i-am povestit... Astfel am concluzionat amandoua ca mai bine e sa NU facem absolut nici o incercare sa le mai "apropiem"...
Mentzionez ca si copila mea e tot din categoria "blegutza" care se intristeaza si se consuma daca cineva nu se joaca cu ea... Dar m-am straduit si o sa ma stradui in continuare sa o invatz ca da - in lumea reala in care traim exista simpatii si antipatii (uneori reciproce - alteori nu), exista rautatzi si gelozii, si ca mai bine te joci singur si itzi vezi de treburile tale decat sa te agatzi cu disperare de cineva care te "terorizeaza" sau te "repinge". E minunat sa fii sociabil si comunicativ - dar nu toata lumea e la fel si daca cineva nu are chef sa se joace cu copila mea - paguba-n ciuperci - pierderea va fii a celuilalt copil pt ca prunca mea e blanda, neagresiva, nu e rautacioasa cu ceilaltzi copii, imparte/imprumuta jucariile (intr-o masura rezonabila), vorbeste frumos (cam mult ce-i drept - dar clar si politicos)... Deci - intotdeauna ma indrept spre copii cu aceleasi caracteristici - si avem deja 3 prietenutze cu, care se intzelege f bine in Swenglish si se joaca f frumos (cu ponys, cu barbies, cu bratz, cu pet-shop, etc).
Ma scuzatzi ca m-am intins atat - dar eu zic ca pruncii trebuie obisnuitzi ca nu vor putea fii prieteni cu totzi ceilaltzi copii si pur-si-simplu asa e viatza... uneori cruda si dura - si tre' sa facem fatza respingerilor altora acolo unde e cazul...
Am fugit ca s-a trezit prunca si sta in bratzele mele si vrea si ea sa tasteze!
Va tzuck si va urez o zii faina
pitilache spune:
Valen, am notat!
Sa inteleg ca fac o rezervare pentru 12 persoane?
simi spune:
De asta-mi place mie de voi, ca stiti sa-mi ridicati moralul la nevoie!
Oana si Lorelaim va multumesc din suflet pentru sfaturi!
Sincer, citind ce ati scris, parca mi-a mai trecut amocul. Aveti perfecta dreptate, nici prin gind nu-mi trecea sa discut cu copilul respectiv, atit doar i-am scris o nota la invatatoare, explicindu-i ce s-a intimplat si azi dimineata la 8.42h m-a si sunat. Am vorbit un pic cu ea, i-am explicat ce s-a intimplat si cum m-am simtit eu ca parinte... Mi-a zis ca e mirata, Alice e un copil foarte sociabil, asta stiam si eu, numai ca ,asa cum ati zis si voi, rautati exista. Si mai ales intre fetite. Eu i-am spus ca singurul lucru pe care-l vroiam e ca ea sa fie la curent si atit. Alice se poate juca si cu altcineva, sau chiar si singura, daca e nevoie
Si acum cind scriu imi dau lacrimile. Eu sint mai "bleaga" decit fata mea. Ea mi-a zis ca nu-i nici o suparare ca fetita respectiva nu se joaca cu ea, ca tot ea (fetita) are de pierdut. M-a facut sa rid, in toata supararea mea!
Lorelaim, ceea ce-i diferit aici e ca mamica fetitei i-a interzis sa se joace cu Alice. Asta gasesc ca-i mai grav, de-asta i-am si scris invatatoarei, nu faptul ca fetita nu s-ar juca cu ea.Dar, duca-se! Asta-i viata, ce sa facem, nu putem sa ne iubim cu totii!
Va multumesc inca odata pentru vorbele bune!
Smile,tomorrow could be worse!
maru spune:
Donia, e ziua plodului vineri ( e nascut de Ovidenie, il cheama si Ovidiu)
as putea scrie un roman despre cum am gresit-o noi in ceea ce priveste relatiile sociale la Andrei.
copilaria mica a petrecut-o la ai mei, la tara, cu toate naturale, organice cum zicem noi acum, ii duceam saptamanal bunatati si tot ce avea nevoi, la inceput si carnita si fructe, dupa ce ai mei si-au pus gspodaria pe picioare, ii duceam bunatati, jucarii deosebite (cel putin pentru catunul ala de munte). el e un copil care imparte cu placere, dar vrea sa si primeasca, sa faca schimb, si asta nu se putea acolo, de multe ori ceilalti copii il bruscau si ii luau din mana biscuitele, eugenia, napolitana, jucaria...Pana si pisica siameza pe care a primit-o cadou de la o colega de a mea i-au furat-o. Saracu copil a fost distrus!
L-am adus acasa inainte de gradinita, si prietena mea cea mai buna avea un baietel cu doi ani mai mic ca andrei, deosebit de agresiv, sarea cu pumnii la bataie, ii distrugea jucariile lui andrei pentru ca stia ca nu are voie sa le ia acasa! Am incercat orice sa ii apropiem, Andrei incepuse sa tremure de frica cand il vedea, ceilalti copii din grupul nostru conditionau venirea la andrei la joaca, la ziua lui sau mai stiu eu ce ocazie, daca e si Adrian acolo(edit sa zic: adica sa nu fie si adrian acolo). A fost f greu, parintii lui adrian f greu au inteles ca are copilul o problema, le-a picat fisa cand copilul a fost "banat" de la 3 gradinite. Un an rezista, apoi educatoarele ii cereau mamei sa schimbe gradinita. Unde credeti ca venea mama sa ceara ajutor? la mine, ca eu fiind metodist si responsabil de cerc ma intelegeam f bine cu inspectoarea de la gradi
Cu cateva luni inainte de a pleca, mama lui adrian l-a dus la psiholog si incepusera sa dea de cauzele crizelor lui Adrian.
Scoala nu a fost un loc unde andrei sa isi faca prieteni, pentru ca era fiul doamnei O, pentru ca repetentii mei sfarseau in clasa la el, (ca erau repetenti de soi, cica, adica mai stiau ceva). Dar invatatoarea era deosebita, la randul ei avea un baietel cu un an mai mic ca Andrei,( baietii s-au inteles bine) scoala era o scoala buna, cu centrala proprie, chiar daca avea si populatie rroma.
andrei intotdeauna s-a impacat bine cu fetele: verisoara lui de aici i-a fost prima prietena, apoi a plecat in Canada, iar Andrei i-a dus lipsa teribil, si a fost incantat ca vine in Canada sa fie cu Lucia.
apoi Ilinca, fata nasilor, pe care am avut-o in vizita in vara, faceau o pereche pe cinste, si la bune si la rele!
Noi l-am invatat pe Andrei ca niciodata sa nu loveasca un copil, sa vorbeasca de rau un copil in fata altui copil, sa nu se duca cu para imediat cand are o problema, sa-si analizele intai purtarea lui sa vada daca nu cumva el a provocat o reactie necuvenita! Nu stiu cat de bune au fost sfaturile astea, dar puneti alaturi de andrei pe Adrian, care era invatat: da-i, sa planga mama lui decat mama ta!
Stiti ce doare cel mai mult? ca aici in Canada probleme a avut cu copii romani, culmea copii ai carui parinti erau in cercul nostru de prieteni, si care il stiau pe Andrei si din alt mediu decat cel de la scoala! Copii f invidiosi, f rautaciosi! Le-am avertizat parintii ca daca nu poarta o discutie cu ai lor copii, noi nu le mai deschidem niciodata usa, nu raspundem la telefon, nici nu raspundem de reactia lui Andrei, care e mult mai inalt si bine facut decat ceilalti baieti. Si asa am facut! Odata cu noi, au inchis toate canalele de comunicare si familia cumnatului meu...
scuze ca m-am intins ca o zi de post, inca nu am eu rabdare sa povestesc cate implicatii are aspectul asta al copilariei
simonna, sanatate lui Atomix!
fetelor, scuze de nezis La multi ani! dar credeti-ma ca v-am urat la multi de fiecare data cand am deschis subiectul, numai ca eu nauca cum sunt, n-am scris!
Doamne'ajuta!
POZE
POZE2
http://maru-incotro.blogspot.com/
nelia spune:
Buna dimineata!
Abia vad cana, iar nu am dormit, ca Lisandru tuseste si nu poate respira bine din cauza secretiilor. Desi nu am timp, am zis ca mai bine va citesc in fiecare dimineata, ca tot nu ma lasa inima sa nu intru, pentru ca daca nu o fac apoi stau cite o ora sa citesc ce nu am apucat.
Multumesc pentru sfaturi! Crema asta de galbenele este fantastica, e aproape vindecata putzica, oricum ajung la pediatra vineri dimineata sa-l consulte un pic cu raceala asta. Fetele nu au luat deocamdata, nici eu, dar a luat Octav, deci e un virus totusi. Numai de asta aveam nevoie, cind sint innebunita cu temele pe care trebuie sa le predau in urmatoarele doua saptamini.
Dragaica, ma pregatisem sa-ti scriu sa cauti chiar la facultate in curs, chiar in program ca optional daca se poate, dar intre timp ti-a raspuns cineva mai in cunostinta de cauza. Oricum, daca platesti bine, te invat eu. Glumesc, dar sa stii ca daca nu poti sa iei cursul, poti sa le inveti si singura cu ajutorul Help-ului. Eu asa am invatat toate programele pe care le stiu, si le stiu cam pe toate, cele necesare procesarii de imagine si text, nu de alte specialitati. Bine ca am si avut nevoie si asta te invata si te forteaza, dar mi-a si placut. La unele gasesti si tutoriale pe net, din carti e mai greu de invatat, dar cind iti explica unul care stie si iti da si exemple practice, prinzi imediat. Cel mai bine este sa-ti fixezi un obiectiv, un produs final, sa incerci sa-l faci si unde te impotmolesti cauti in Help, pe net sau... suni un prieten.
Lorelaim, si Agata a avut un episod scurt de asa ceva, dar i-am explicat simplu ca eu sint sotia, ea e fiica, el e tatal ei, dar e sotul meu si amindoua avem drepturi egale in fata lui, dar diferite: ea de fiica, eu de sotie! Oricum, din cite am mai citit despre acest subiect, este foarte important ca unui copil sa i se clarifice inca de la o virsta mica (inainte de un an) cum stau lucrurile. Adica parintii sa nu vorbeasca de fata cu copilul cu mami si tati atunci cind se adreseaza unul altuia, sa-l primeasca in patul lor dar sa i se explice clar ca locul lui e in patul lui, iar al sotului e linga sotie si invers si alte lucruri de genul acesta. Pentru ca daca nu se face asta, unii copii, nu toti (toti il traiesc, dar masura, intensitatea si forma de manifestare de la un copil la altul este foarte diferita - F. Dolto are carti foarte bune despre aceast subiect), dezvolta acest gen de complex, in principal din cauza confuziei din capusorul lor. Mai spunea Dolto intr-un interviu ca, de exemplu, daca o fetita e suparata pe mami si ii spune ceva urit lui tati despre mama ei, tati trebuie sa o opreasca imediat, (calm, blind, dar ferm), spunindu-i ca mama ei este si sotia lui, iar el nu da voie (fetitei si oricui) sa vorbeasca cineva urit despre sotia lui. Repetate de fiecare data cind e nevoie, aceste lucruri au darul de a clarifica lucrurile in capul copilului (ca e valabil si invers, cind e vorba de un baietel) si va aseza pe fiecare din familie la locul potrivit. Important este ca tati sa-i spuna de fiecare data ca lui nu-i place ca cineva, chiar daca este copilul in cauza, sa se poarte urit cu sotia lui. Eu am preluat chestia asta cu fetele, si Octav la fel, si le spunem fetelor si cind se poarta urit cu celalalt parinte: te rog, e sotul meu/sotia mea si nu-mi place cum vorbesti, cum te porti cu ea/el.
Carmen, chiar ma intrebam ce e cu tine, de ce nu mai scrii. Cum sint copiii? Cu cine stau? A venit cineva din familie?
Simi, si Agata e genul de copil care sufera daca cineva nu se joaca cu ea sau i se pare ei (sau nu) ca nu e bagata in seama. Si sufera tare! Eu am mers si merg mereu pe explicatiile pe care ti le-au dat si fetele: nu toata lumea iubeste pe toata lumea si trebuie sa-si caute tot timpul parteneri pe masura, cu care are puncte comune, aceleasi afinitati etc. I-am explicat de mai multe ori ca, intr-o relatie, indiferent de care este, daca nu e reciprocitate in sentimente, in reactii sau manifestari, in acceptari, lucrurile nu au cum sa mearga bine si cel mai sensibil va suferi intotdeauna.
Revin, ca tot scriu de o ora la mesajul asta, printre picaturi, ca sa-ti spun un lucru invatat din experienta si care mi se pare foarte important: incearca sa te pui in locul lui Alice, atit cit poti si asa cum o cunosti, nu transfera problemele ei in modul tau, de adult, de a vedea lucrurile. Copiii nu percep ca noi lucrurile, pentru ca noi, ca adulti, dam situatiei un apanaj care tine de experientele traite pina acum, mult mai multe si mai dezamagitoare, de temperamentul nostru etc. - pe cind la copii, in primul rind pentru ca sint mici, dar si pentru ca au instinctele mai putin alterate de experienta de viata, totul e mai simplu. Hai, ca m-am pierdut in balarii... Voiam sa spun ca e important sa limitezi ceea ce traieste copilul la virsta si experienta lui de viata, nu a ta.
Nici asa nu cred ca am exprimat ce vreau sa spun... dar intelegi tu, ca esti mamica si adulta pe deasupra. Si in alta ordine de idei, degeaba ii dau eu sfaturi Agatei cum sa ia lucrurile care nu sint tocmai placute, ca daca va semana cu mama-sa... care la 40 plinge cind cineva nu se joaca cu ea... toate sfaturile mele sint egale cu 0 de pe-acuma.
Mi s-a terminat cafeaua... si pauza. Sanatate bolnaviorilor, sarcina usoara si fara probleme gravidutelor, bafta scolarilor mici si mari si alte urari de bine!
CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU
mamaana spune:
simi parca ma vad pe mine cum eram cand tudor a inceput scoala aici; i-a trebuit ceva pana sa-si faca prieteni, cum isi facea, il luau peste picior ca 'nu stia engleza'; cel mai mult imi pvesteau invatatoarele si fetele de la daycare de relatiile pe care incearca sa si le faca el, si ele interveneau de fiecare data in conflicte; tot timpul i-am zis sa-si caute alti prieteni, dar eu eram cea care suferea cel mai mult
ma bucur ca alice e mai 'tare' ca tine
Ica 1975 spune:
Lorelaim, nu stiu ce sfat sa-ti dau, cred ca cu timpul va intelege.
Simi, ma bucur ca fetita ta e puternica
Marule, sa-ti traisca baiatul.
Si eu am fost deceptionata de comport copiilor romani (unii nu toti) fata de soricel care e mai timida. N-am incercat niciodata sa-i apropii pe copii de soricelul meu daca am vazut ca ei nu vor chiar daca parintii insistau, uneori aveam senzatia c-o faceau doar de amorul artei 
Eu nu stiu cum as reactiona in situatia in care copii sunt mai mari si se pot exprima clar (cu varste mai mari de 3-4 ani sa zicem) ptr ca nici eu la randul meu nu tin cu orice pret ca X sau Y sa se joace cu copila mea, stiu ca m-ar durea sa vad copii care o bruscheaza sau profita de pe urma firii ei.
Donia, am sa studiez si eu dieta ta cu proteine
Noi
Ce spui sa si infaptuiesti !
nelia spune:
Legat de subiectul de mai sus... nu mai stiu, v-am povestit de recenta intimplare neplacuta legata de proiectul Agatei de la scoala!?!
Au un proiect de facut, 4 copiii (cei cu cupoanele cele mai multe din clasa - cistigate, deci de merit cum ar veni) au fost delegati sa formeze echipe si sa aleaga subiectul. Primul a fost Roy, amorul Agatei, dar care nu a ales-o, pentru ca si-a luat inca trei baieti, normal. Apoi a fost o fetita, care, emotionata, a ales alte trei fetite la intimplare, dar a uitat de Agata si cind si-a data seama si a vrut sa o ia si pe ea, invatatoarea a zis ca are suficienti copii si nici nu poate schimba o fetita deja aleasa cu Agata. A venit rindul Agatei, deja trista (cred ca mai degraba ca nu a ales-o Roy, decit din cauza ca a uitat-o fetita cealalta), a numit 3 baieti si o fetita si nu a vrut nici unul. Cind imi povestea, calma, ca si cum nu era grav, mie imi venea sa pling gindindu-ma la situatia in care a fost pusa, dar ea povestea si spunea ca a fost un pic trista... Era si nu era afectata, dar eu eram cu sufletul atit de greu si ma intrebam de ce patru copii nu ar face echipa cu copilul meu. Si am inceput sa o trag de limba discret (vreo 5 zile asa) daca bate, daca piraste, daca... daca... M-a afectat atit de tare chestia asta, mai ales ca si eu trec la scoala prin asa ceva, ca nu prea se inghesuie nimeni sa ma aleaga, de fapt ei isi fac echipele din ochi, se stiu, sint tineri, sint toti quebecosi, au cite 4-5 cursuri pe sesiune si sint practic in echipa cam la toate... stiu astea, dar tot imi pica greu si mi se face rau la fiecare inceput de curs cind trebuie sa fac echipa cu cineva. Nici acum nu mi-a trecut... dar nu mi-a trecut nici un pic prin cap sa o intreb: auzi, dar intii ati ales tema si apoi colegii!?! Dupa ce am facut cautari impreuna pentru tema aleasa si am vazut ca nu prea gasesc materiale, mi-a picat fisa ca un motiv ar putea fi subiectul ales. Si o intreb ce si-au ales colegii dinaintea ei: pai, nave spatiale, roboti, telescop... ea si-a ales nici mai mult, nici mai putin decit: lampe de poche! Auzi la ea, lumea e plina de inventii, care mai de care, si ea isi alege lampe de poche! O atrag lanternele, nu stiu de ce, de cind era mica... Si o intreb: ar putea fi si subiectul de vina ca te-au refuzat colegii. La care ea, care si uitase incidentul: daaaa, ca i-am intrebat si au zis ca nu stiu ce sa scrie despre lanterne si ca la ce sint chiar atit de folositoare lanternele! Dar ei nu gindesc bine, nu eu: ca daca nu ai lanterna in padure sau pe munte, nici la wc nu te poti duce de frica si pentru ca nu vezi! E mai folositoare decit isi imagineaza ei!
CORNELIA, mami de AGATA, TUDORA si LISANDRU
pitilache spune:
Simi, uite o de la mine, sa-ti treaca of-ul! Este bine ca Alice nu sufera si ca si-a dat seama ca cealalta fetita are de pierdut si nu ea! Asa-i ziceam si eu lui Seba daca avea astfel de episoade si ma pregatesc la greu pentru la toamna cand o sa-si schimbe scoala.
cge spune:
Simi, si eu te inteleg f. bine.
Victor f. greu isi face prieteni aici, anul trecut s-a imprietenit cu un singur baietel de la el din clasa, pe Simon.(el a fost la Accueil).
Anul trecut a fost si mai aiurea, ca Simon era prieten si cu un alt baietel, care era atat de gelos pe Victor, incat il batea.
Am fost si am vorbit cu invatatoarea, au luat legatura cu parintii baietelului, cu psihologul scolii, si s-a potolit.
Anul asta e mult mai bine, face parte din gasca francezilor, aseara era f. incantat, ca un baietel francez l-a invitat la ziua lui.
E cu atat mai greu cu cat copiii cresc.
Anca isi face prieteni mult mai repede, pe cei care nu se joaca cu ea, cred ca nici nu ii ia in calcul.
Dar cand va mai creste, se vor complica lucrurile.
Dar asta e viata.
Cristina,
mama lui Victor 07.01.2000 si a Ancai 16.09.2005