Ce este moartea?

misha71 spune:

Interesant site . E de puricat bine.
La prima vedere ar fi vorba mai mult de moartea clinica. Nu stiu in ce masura asta e legata de notiunea de moarte la propriu.

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O INIMIOARA ARE NEVOIE DE VOI!


BAZAR PENTRU SONIA


www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor

amoga spune:

"Risipa de energie din partea universului" -- astea sunt niste vorbe cam prea mari.

Ia sa vedem... Toti oamenii de care avem stiinta isi cheltuie energiile pe o planeta (Pamintul) ce graviteaza in jurul unei stele (Soarele) de marime medie. Indiferent ce fac TOTI oamenii de pe planeta, nu au sa poata clinti Pamintul cu ceva din traiectoria-i (pre)stabilita. Iar Pamintul e aproximativ ca un virf de ac pe linga Soare. Iar ca Soarele mai exista citeva milioane de stele asemanatoare doar in galaxia in care se-ntimpla sa ne-nvirtim (Calea Lactee). Iar ca si galaxia noastra, se estimeaza ca mai exista citeva zeci de miliarde in Univers.

Si-atunci, dupa toate numerele din paragrafu' precedent, tot mai pare la careva ca energia pe care o cheltuie UN OM in oricit de lunga-i viata, conteaza cu ceva la scara Universului?

Eu as zice mai degraba ca Soarele, cu toate planetele ce-i graviteaza-n jur, o sa dispara la un moment dat (si planetele/stelele mor, nu doar oamenii) fara ca Universul sa bage de seama. Si, foarte posibil, tot atunci o sa dispara si tot ce-a fost pentru o clipita nesemnificativa (la scara timpului cosmic) intreaga istorie a omenirii din banala farima de Univers in care se-ntimpla sa fi existat...

Dac-ar fi sa imparti (asa, ca intr-o fractie) energiile unui om la energia consumata in Univers, apoi io cred ca o sa te invirti toata viata in juru' Ecuatorului pe linga un sir de zero-uri, si tot n-o sa ajungi la prima cifra semnificativa de dupa virgula. Prin urmare: ce risipa?

Cu alte cuvinte, pe bune: nu contam. Si nu doar eu, tu, el, ea; ci toata omenirea. De-a pururea si-n vecii-vecilor -- amin!


A.M.


ps/ b.nica, daca te intereseaza subiectul mortii, ti-as recomanda ca lectura Emil Cioran -- omu' asta a fost pasionat de moarte de mic copil. S-ar putea sa-i gasesti scrierile interesante.

BeLucci spune:

Am citit si eu cateva " intamplari" de pe site-ul acela.
Si eu credca este vorba despre moarte clinica. Dar pana la urma tot moarte este chiar daca pt un moment. Si eu cunosc 3 pers care au avut moarte clinica...si....brrrr, am trait emotia lor. MI-au povestit ce au vazut...cu ccc cuvintele lor, pt ca mi-au spus ca nu poti descrie in cuvinte ce vezi si mai ales ce simti. Mi-a spus una dintre persoana ca acolo(in rai) sunt culori care nu exista la noi. Si dragoste o simti altfel si totul e ff intens. La noi pe pamant este doar o farama din ce este in Rai. Aceste persoane, care au trait aceasta experienta au spus ca nu-si mai doreau sa vina inapoi pe pamant.
Si daca cineva nu crede in aceste experiente...oricum a fost Isus care a murit si a inviat, si a plecat in cer ca sa ne pregateasca un loc, ca intr-o zi sa fim cu El. Cei ce cred in El...

BeLucci spune:

Si apropos de " ce este moartea?". Credca moartea este puntea dinspre viata(pamanteasca ) spre viata vesnica. Viata vesnica in Iad sau Rai.

elenac81 spune:

"Moarte clinica" e un termen inventat de cei care nu gasesc nici o explicatie atee fenomenului revenirii, pentru a evita explicatii care sa contina cuvinte ca miracol, suflet sau Dumnezeu.

Exista un singur tip de moarte. Iar unora li se acorda sansa revenirii. Dupa cateva secunde, minute, ore sau mai mult, chiar si dupa ce aparatele nu mai indica nimic, nici puls, nici batai ale inimii si nici activitate cerebrala, chiar si dupa depasirea acelui interval de 5-10 minute dupa care unii sustin ca centri nervosi cerebrali sunt distrusi iremediabil.

kariguld spune:

detaileaza!

moartea este inevitabila, stim cu precizie cand ne-am nascut, dar nu vom sti niciodata cand vom muri....trece dincolo, imi place sa spun.

nu este decat o trecere, la o alta viata...vesnica din fericire pentru unii, din nefericire pentru altii.

e foarte greu sa spuna cineva cu exactitate la ce s-ar putea gandi in acele momente, sa precizeze starile pe care le va simti...numai cel aflat cu un picior dincolo poate stii sa spuna cum este...numai ca de multe ori, de cele mai multe ori, este prea tarziu sa mai poata spuna ceva...

b.nica, tu inca nu ai spus parerea ta despre moarte. sau mi-a scapat mie?

Kari

Ferice de parintii care pot invata, caci cunostinta aduce intelegere, iar intelegerea aduce dragoste!
Old Union Reminder

anyella spune:

Moartea : de ce ar trebui perceputa ca ceva infiorator? De ce e destinata in conceptia unor indivizi decit batrinilor?

Cum e pasul catre moarte...simti ca incepe sa ti se desprinda sufletul de trup.Nu iti mai simti trupul.Simti ca cobori in neant.Asta pentru cei care nu au o moarte fulgeratoare.Ah,iti mai amintesti in fractiuni de secunda sau ce or fi :)),frinturi din viata ta.Poate neimportante la timpul respectiv.De ce stiu toate aceste lucruri? Pentru ca inima mea aproape incetase sa bata,dar auzeam ca prin vis tot ce se discuta in jurul meu.Si memoria a functionat:))

Am inceput de atunci sa percep moartea ca o schimbare de stare.Atit.

Aniela

b.nica spune:

Pe mine ma cuceresc tot mai mult deiversele teorii care vorbesc de entitatea sufletului ca fiind indestructibila si vesnica;ceeace reprezinta viata noastra terestra in invelis fizic aceasta este pasagera,efemera dar desigur cu rostul ei bine precizat.
De aceea Amoga nu sunt de acord cu tine: cat de infim este sufletul unui simplu om el este parte dintr-un intreg;oare acel intreg se numeste Dumnezeu?
Moarte nu este o obsesie pt. mine dar intalnindu-ma cu ea destul de brutal am trecut de la frica de a intra intr-un cimitir la detasarea care ti-o da obisnuinta dar si lupta de a gasi niste explicatii.

Kariguld ca sa-ti raspund la intrebarea ce cred eu despre moarte:o consider o trecere din viata terestra pe care o consider o scoala in care fiecare ar trebui sa se desavarseasca spre un alt stadiu.

misha71 spune:

b.nica, ar fi o imagine realista daca ai lua in considerare teoria reincarnarii (in care eu, personal cred) Atunci insa moartea nu ar mai fi moarte ci evolutia unui spirit in alta dimensiune.
De fapt nu cred sa existe moarte. Uitati-va la plante: ele toamna se zice ca mor, atunci de unde mai rasar primavara? Florile de primavara mor? Nu.
Si cine poate spune ca stie adevarul? Daca moartea clinica este o pacaleala? Cine ne garanteaza ca cei aflati in starea asta vad realitatea de dincolo, acel dincolo unde se presupune ca ne ducem toti atunci cind murim? Daca vad doar partea frumoasa?
Multi din cei care povestesc experiente de acest gen spun ca au simtit ca cineva sau ceva ii trage spre lumea pe care au vazut-o fiind in moarte clinica, iar ei au ales sa se intoarca.
Si diavolul se zice ca ne amageste cu lucruri frumoase care se dovedesc a fi minciuni sau himere pina la urma.

www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">O INIMIOARA ARE NEVOIE DE VOI!


BAZAR PENTRU SONIA


www.dropshots.com/popescu71#date" target="_blank">Curiosilor

b.nica spune:

misha,reincarnarea este un subiect sensibil pentru un ortodox,dar eu personal cred ca numai asa se pot explica diferentele dintre destinele oamenilor.
Este greu sa-ti explici de ce unii au o viata lunga, de multe ori fara griji,pt.altii viata, scurta sau lunga, este un cosmar si cel mai greu de inteles este viata scurta a pruncilor sau a acelora nenascuti.
De aceea eu cred ca viata este o scoala;viata iti este data pt. ca sa evoluezi,sa "cresti" spiritual.
Din loviturile pe care le-am primit eu de la viata si analizandu-le si pe ale altora, am inceput sa cred cu convingere ca daca nu te conformezi destinului tau, in care scopul este sa evoluezi, se pare ca apare ceva gen:
-Stop si de la capat;poate in alta viata o sa faci ce trebuie!