Suflete pereche

blue eyes spune:

Balanta, tu ai dezvoltat foarte bine ideea mea "101 motive". Acel tip de legatuara care ramane doar la nivel emotional si cogninitiv, nematerializat intr-o legatura trupeasca sau in fata ofiterului starii civile/preotului. Sufletele pereche nu inseamna intotdeauna "si au trait fericiti impreuna pana la adanci batraneti..."

Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!

balanta spune:

Blue eyes,culmea e ca in general barbatii nu-si pun problema de sufletele pereche,ei sunt mai pragmatici, eu sunt barbat-tu femeie, sa facem ceea ce trebuie sa facem ca sa fim in rand cu lumea, ne casatorim, facem copii,avem nepoti, avem excursii,avem petreceri,avem casa, masina...
Cati barbati isi pun problema de a ramane cu o femeie pe care sa o iubeasca doar pentru EA ?
De multe ori m-am gandit la replica celebra din Strada Hanovra : pentru ca te iubesc atat de mult, pot renunta la tine!
Oare chiar putem iubi pe cineva atat de mult incat egoismul sa devina altruism si sa renunti la ce iubesti mai mult in favoarea altcuiva ?Si sa fii fericit pentru tot restul vietii ca atunci, candva ai gasit sufletul pereche? Greu de crezut.Cred ca pana la urma credinta in sufletul pereche e ca si credinta in Isus. Trebuie sa credem in ceva, in ceva ce idealizam, pentru a avea speranta ca poate exista dar nu am avut noi norocul sa-l intalnim. Daca nu am spera nu am mai evolua.
Dar nu e valabil pentru toata lumea.

Tala spune:

DA, cred f tare in existenta sufletelor pereche si mai cred ca e fgreu sa le gasesti, doar intamplarea sau un mare noroc poate duce la acest lucru.
Eu si cu sotul meu suntem suflete pereche (dovezi?: ne-am contopit sufletele si am si simtit fizic acest lucru, am visat la fel, comunicam fara sa vorbim, m-a salvat de la moarte cu dragostea lui) Alte dovezi (mai lumesti) ar fi ca eu sunt o persoana imposibila si nimeni nu mi-ar fi acceptat tot ce inghite el zilnic aproape . Teoretic nu ne potrivim, practic suntem unul si acelasi. Sunt o norocoasa

Bucurie!

blue eyes spune:

Oare chiar putem iubi pe cineva atat de mult incat egoismul sa devina altruism si sa renunti la ce iubesti mai mult in favoarea altcuiva ?Si sa fii fericit pentru tot restul vietii ca atunci, candva ai gasit sufletul pereche?
Balanta, daca sufletul pereche e privit doar din punctul meu de vedere, eu ma simt bine cu mine insami cu EL in viata mea, barometrul la care ma refeream pe pagina anterioare, dar el nu simte acelasi lucru cu mine in viata lui, da, e liber sa plece si sa fie fericit cu alta, care poate nu ii daruieste cat mine, care imi e inferioara pe multe planuri, dar el e fericit cu ea. Sunt atatea cazuri, multe amante nu se ridica la nivelul partenerei oficiale, care infuriata tuna si fulgera ca "aia" e inferioara ei, dar nu se gandesc la faptul ca el e fericit cu "ailalta", ca el are scara sa de valori si seria sa de dorinte.
Sau daca imi dau seama ca eu pot fi sufocanta pentru el, cam am tendinta aceasta, la fel. Apreciez daca imi ma face atenta asupra acestui aspect cu intentia sa ma ajute, nu sa-mi reproseze aceasta. De aceea e bine cand in relatiile se creeaza o baza solida a prietenei. Cred ca ideea prietenie, complicitate si respect in relatie contribuie mai mult decat sexul in gasirea si pastrarea sufletului pereche. Acu' sa nu credeti sa credeti ca vreau sa spun ca apropierea fizica nu e relvanta in aceasta situatie. E, si inca cum!

Balanta a scris Blue eyes,culmea e ca in general barbatii nu-si pun problema de sufletele pereche,ei sunt mai pragmatici.
Eu cred ca si-o pun si ei, dar nu cu voce tare, ca noi. Am un prieten, nu iubit, dar e o prietenie romantica completata cu flirt; eu sunt single, el nu. Il intreb intr-o zi: "E posibil ca tu sa fi gasit in mine ce iti lipseste, ce cauti?" Imi raspunde: "E posibil ca da, imi doresc dragoste si tandrete aratate si spuse in mod deschis." Continuu eu:"In inima ta iti doresti sa gasesti marea dragoste, dar iti e teama sa te indragostesti cu adevarat, poate chiar de mine.". Imi raspunde:"Tu ai spus-o atat de bine, ca e greu sa mai adaug altceva. Eu trebuie sa invat sa vorbesc mai deschis despre sentimentele mele. Poate ca tu ma poti ajuta. Iti multumesc foarte mult ca esti atat de deschisa cu mine. E o adevarata dovada a prieteniei si a increderii tale. Nu stiu ce sa spun, doar iti multumesc foarte mult!"
Deci, mai sunt si barbati care vor mai mult decat sa fie in rand cu lumea. Ii apreciez pe cei care vor sa invete sa comunice, sa se deschida sa isi recunoasca temerile, dorintele. Da, barbatii fac pe durii, pentru ca multi dintre ei nu sunt in stare sa se descurce cu sentimente atat de delicate, ca dragostea. E ca si cum iti e frica sa iei un bebelus in brate, de teama sa nu-i faci rau.

Cadoul potrivit pentru o femeie? Descopera-i feminitatea!
Cadoul potrivit pentru un barbat? Apreciaza-i masculinitatea!
Cadoul potrivit pentru un copil? Lasa-i copilaria!

balanta spune:

o da, sunt de acord ca prietenia are contributia ei la determinarea sufletului pereche.
Dar dusa la extrem ( o stiu pe pielea mea) pica pe panta camaraderiei.
E nevoie si de dragoste,si de putin mister, si de tandrete si de duiosie...dar in viata de zi cu zi, cand se pravalesc atatea peste noi,crezi ca poti cu cel de alaturi sa mai fii suflet pereche?
Se tot vorbeste ca dragostea de la inceput se transforma in respect,prietenie,toleranta...eu una nu cred asta...eu nu cred ca se transforma ci inlocuiesc sentimentele de inceput.
Transformarea presupune evolutie,inlocuirea e o necesitate pentru a putea cuplul sa functioneze.
Dar daca cunosti pe cineva pe care il respecti,il admiri,te completezi,comunici fara a avea pasiunea de inceput sunt toate sansele ca la un declic sa stranesti o mare dragoste care poate supravetui unei casnicii.
Dar asta presupune ca fenomenul sa fie putin invers, sa cunosti foarte bine acel om,sa descoperi ca vrei petreci mai mult timp cu el, ca ai multe in comun, ca exista o altfel de comunicare si astea se intampla de obicei la o alta varsta,cand si tu ajungi sa te cunosti destul de bine si cand acel om nu poate fi disponibil si atunci, ori ramai doar cu o iubire neimplinita ori iti iei inima in dinti si ce va fi va fi.
Ar fi atat de multe de spus pe aceasta tema si poate fi atat de mult dezvoltata, dar ce pacat ca pe forum la sectiunea asta subiectele fierbinti sunt cele care tin de infidelitate, care de fapt e veche de cand lumea.

roz6 spune:

Iti recomand "Only Love is Real" de Dr. Brian Weiss- un psihiatru american renumit, care isi trateaza pacientii prin regresii hipnotice in trecut (si in alte vieti) si descopera o poveste de dragoste intre doi dintre pacienti, care apoi se si reunesc.
http://www.wattpad.com/70944-only-love-is-real-dr-brian-l-weiss

Din practica lui reiese ca exista suflete pereche, dar uneori nu se reincarneaza in acelasi timp (unul alege sa il indrume pe celalalt din alte sfere), sau anumite vieti aleg sa nu se intalneasca (ca si cum ar merge la scoala separat pentru o perioada). Un citat din carte:


"Exista cineva special in viata fiecaruia. Deseori sunt doua, trei, sau chiar patru persoane. Ele vin din generatii diferite si traverseaza oceane de timp si adancuri dimensionale ca sa se reuneasca, din nou, cu tine. Vin de pe celalalt taram, din ceruri, au infatisari diferite, dar inima ta ii recunoaste. Inima si bratele tale i-au imbratisat in deserturi egiptene cu luna plina sau in campii mongoleze. Sunteti uniti in eternitate si nu veti fi niciodata singuri.

Minte poate spune:”Nu te cunosc”, dar inima stie.
El iti ia mana in mana lui pentru prima data si memoria atingerii transcende timpul. Ea te priveste in ochi si vezi un suflet care te insoteste de-a lungul secolelor. Lumea exterioara acestui moment se stinge.

Sau poate ca el nu te recunoaste. Tu simti legatura, dar el nu. Temerile lui, intelectul, problemele cotidiene ii invaluie ochii inimii si nu te lasa sa dai valul la o parte. Plangi si suferi, iar el pleca mai departe. Destinul e uneori delicat.

Destinul dicteaza intalnirea sufletelor pereche. Ii vom reintalni cu siguranta pe cei dragi, dar ce decidem sa facem dupa aceea este libera noastra alegere (liberul arbitru). O decizie proasta sau o sansa pierduta pot duce spre suferinta si singuratate. O alegere buna poate duce spre o fericire profunda.

Cand cei doi se recunosc, nu exista vulcan sa erupa cu mai multa pasiune. Recunoasterea poate fi atingerea unui copil, a unui parinte, a unui prieten drag, sau a iubitului care vine de peste secole sa te sarute inca o data si sa-ti aminteasca ca veti fi impreuna pana la sfarsitul timpului."

Loma spune:

Off topic. Daca ganditi asa amandoi sigur sunteti suflete pereche. No offence. Sa inteleg ca, in afara relatiei voastre cu cei care nu va pasa sunteti niste monstri... brrr. Cred ca sunt niste notiuni diferite totusi, poate ai vrut sa spui altceva... ca asta suna tare aiurea...

Loma spune:

Cred mai degraba ca exista potrivire de caractere, iubesti si esti iubita, dai si primesti in egala masura, esti respectata si respecti la randul tau, construiesti ceva impreuna, cresti, evoluezi...viata ta si a lui merge pe o panta ascedenta.

Daca sufletul meu pereche in viata asta este un criminal... nu vreau sa traiesc cu el...

cristoiu spune:

Loma, depinde de ce fel de criminal

Eu nu mai stiu ce sa spun pe tema asta. Acum citiva ani eram convinsa ca nu exista asa ceva, suflete pereche, ca exista doar oameni compatibili. Si convinsa fiind de asta mi-am gasit unul cu grad mare de compatibilitate si eram pe cale de a ma casatori cu el dupa o relatie "trial" de vreo 5 ani de zile.

Si atunci mi-am cunoscut sotul. Sotul, iubitul, adoratul ... omul fara de care nu imi mai pot imagina universul. Am crezut ca am iubit inainte de nenumarate ori, dar m-am inselat. Abia acum stiu ce inseamna sa iubesti. E sufletul meu pereche? Nu stiu. Suntem una si aceeasi persoana, gindim la fel si simtim la fel, avem aceleasi ginduri in aceleasi clipe. As putea spune ca e poate un grad mai mare de compatibilitate. Si totusi suntem incredibil de diferiti, de la background, cultura si educatie (ma refer la sfera nu la nivel), la interese si hobbyuri.

Nu stiu daca e sufletul meu pereche, el nu crede in spirit nemuritor si alte de-astea, insa stiu ca am simtit amindoi din primele clipe ca suntem facuti unul pentru celalalt si ca nu m-am mai simtit atit de implinita si fericita decit in clipele cind ma priveste sau pune capul pe umarul meu sau imi aduce micul dejun in pat ca sunt bolnava.

flaviutza spune:

Cred ca exista ceva, destine ce, odata ce se intalnesc,nu pot exista separat, un fel de atractie, ceva nu putem explica inca.

Sufletul pereche e persoana in lipsa careia esti ca un drogat in sevraj, trebuie sa fi langa el, sa-l simti, sa-l atingi, practic nu functionezi fara el.

Si pot fi mai multe. prietenul de-o viata, partenerul,parintele,etc.
Pt mine copilul meu mi-e suflet pereche. nu sunt eu fara el in imediata apropiere, trebuie sa-l simt,sa-l ating in permanenta, nu stiu sa explic exact.
La fel, aceeasi legatura am simtit-o cu tatal meu. si a inceput sa se rupa ceva, inexplicabil, cu 6 luni inainte sa moara, de ambele parti. il simteam schimbat, eram foarte agitata, parca imi venea sa-l evit. desi nu avea nimic (a murit in doua saptamani)am simtit amandoi ceva, si nu e o inchipuire de-a mea.fara sa stim nimic, fara sa banuim, simteam nevoia sa ne evitam si vreo juma de an nu am inteles de ce.

Cand doua persoane se intalnesc, exista ceva, ca o sfera (eu asa o vad) in jurul lor numit spatiu personal. daca unul incearca sa se apropie fizic de celalalt, iar acela nu e pregatit, face un pas inapoi. cred ca vi s-a intamplat tuturor.
Am intalnit persoane cu care, chiar dupa ani de zile, nu pot gasi canalul de comunicare. cunostiinte, colegi,sefi,femei si barbati deopotriva .sunt poate stangace, nu pot fi eu, ma simt aiurea daca sunt atinsa din intamplare. Unii pur si simplu ma agita, irita, si abia astept sa plece.
Dar sunt unii oameni fata de care simti din prima clipa ceva inexplicabil. Ca si cum, intr-o fractiune de secunda, cumva, schimbati informatia de-o viata ,astfel incat ai senzatia ca-l cunosti dintotdeauna.ii simti lipsa imediat ce a plecat, simti nevoia sa-l revezi, la fel cum o simti in cazul unui apropiat . oameni pe care simti nevoia sa-i atingi, sa le permiti sa intre in spatiul personal din primele clipe. Ai mereu senzatii de "deja vu" in prezenta acelei persoane,parca ai mai fost aici, a mai spus asta, etc.
Nu stiu daca e chimie pura, nu stiu daca sunt cunostiinte din alte vieti, suflete pereche sau simpla compatibilitate, stiu doar ca sunt putini oamenii fata de care am simtit sau simt asta si ca nu se rezuma doar la partenerul viata, sot / sotie