Sindromul Down, un fel de a fi

Dragele mele,
Ma numesc Mihaela, am 32 de ani lucrez in domeniul social de 10 ani si sunt studenta la Sociologie.
Am ocazia sa particip cu o microcercetare la editura Lumen printr-un program de dezvoltare a tinerilor.
Eu am ales sa scriu acest un material intitulat SINDROMUL DOWN, UN FEL DE A FI! din doua motive, unul ar fii ca dincolo de definitia medicala a cee ce este Sindromul Down, am avut onoarea, datorita experientei sa cunosc, Sindromul Down in profunzimea lui, sa inteleg de ce se intampla, cui se intampla, cine sunt cei carora li se intmpla, ce cred apropiatii, cum traiesc, unde traiesc, unde invata, daca sunt diferiti si cat, daca noi CEILALTI care nu stim ce inseamna acest sindrom, am incercat vre-odata sa aflam? Ne intereseaza? II cunoastem? Vrem sa-i cunoastem?
M-ar interesa parerea voastra generala a celor care nu vi s-a intamplat. Ce stiti de spre Sindromul Down? Il cunoasteti, vreti sa-l cunoasteti? Copiii vostri se joaca cu acesti copii etc... O parere generala dupa cum am spus despre acest sindrom. Este imposibil sa nu va fi intalnit in viata cu o situatie de genul si m-ar interesa ce a-ti simtit, cum a-ti reactionat etc.
Iar cel de al doilea motiv este ca pur si simplu m-am indragostit de frumusetea lor, a acestor persoane, de puterea lor de a iubi neconditionat, de meticulozitatea cu care abordeaza orice situatie. Asadar am incercat sa raspund la aceste intrebari si sa va prezint si voua tuturor ce veti citi acest material,cand va fi finalizat, ce este sindromul Down si de ce este un fel de a fi. Eu nu sunt mamica inca dar de abia astept sa vina si momentul acela.
Va multumesc anticipat si astept pareri.....

atentionare; nu scrie cu majuscule - se intelege si asa - admin

ardeleanu spune:

foarte foarte interesant subiectul...si eu astept pareri cu multa curiozitate si interes...eu sunt mamica de copilas cu sindrom down si pot spune ca acest copil este tot ce mi se putea intampla mai bun in viata...cu bune,cu rele,ne bucura in fiecare zi cu zambetul si progresele lui.astept cu mult drag materialul.numai bine!

paula2003 spune:

Vad ca ai postata si aici.
Noi suntem ...

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=116682

Te asteptam.

ardeleanu spune:

inca asteptam...

b.nica spune:

Eu m-am intalnit de curand cu un astfel de caz si mi-a dat f. mult de gandit.
Eram intr-un autobuz, pe scaunele din fata mea sedeau un tanar si mama lui,fiind medic mi-am dat seama imediat ca tanarul avea semne fizice de sindr.Down;cand imi faceam in minte socoteala cam ce varsta avea am observat o scena care m-a dat gata.Baiatul evident obosit(mama lui tocmai il indrumase sa se aseze pe scaun spunand ca vine de la spital)cu neinchipuita tandrete, fara sa spuna un cuvant, a inceput sa o mangaie pe mama lui.
Mi-au dat lacrimile, cu greu am incercat sa evit sa nu mi se vada emotia si faptul ca nu-mi puteam dezlipi privirea de pe scena din fata mea.
Stiu ca cei cu sindr. Down au o sensibilitate iesita din comun;eu as incerca sa aflu de ce acest defect genetic genereaza un astfel de comportament.

adelyna spune:

Cu parere de rau dar nici nu o sa va vina sa credeti cu cata indiferenta trateaza multi din societatea noastra astfel de copii.
Tot o mamica a carei fetita avea SD scria ceva ce m-a impresionat"toti acesti copii au ceva unic si frumos de oferit oamenilor care sunt destul de norocosi sa-i aiba in preajma.Dumnezeu nu a facut nici o greseala,suntem toti perfecti in ochii Lui".
Nu am copil cu SD,dar stiu cum sunt acesti copii ,au comportament de ingeri,nu exista rautate in sufletul lor,poate doar societatea ii mai poate schimba (dar ff putin).
Eu doresc tuturor mamicilor cu astfel de copii si nu numai,multe bucurii din partea copiilor.
Sarbatori fericite!!

adelyna si piticii

Andrea_S spune:

Acum o luna am vazut in spital un copil cu SD si mamica lui. Era extraordinar. Parintii lui stateau zi si noapte cu el, amandoi sau faceau cu randul, aveau o grija de el fantastica, si el era un dulce, desi suferea enorm uneori.
Mamica lui era dragalasa - cred ca felul ei de a fi se datoreaza acum si acestui baietel, daca spuneti ca copiii cu SD sunt sensibili (eu nu stiam asta).

O alta mamica e la noi in cartier, si am vazut si la ea ca se poarta frumos cu copilul, si asta ma incanta.

Am aflat ca copiii cu Sindromul Down se pot recupera fantastic de mult, daca primesc tratamentul adecvat.

- Sarbatori Fericite tutor parintilor si copiilor! -

Andrea

Atitudinea naste altitudinea!

simonacip spune:

Eu am un nepotel de 5 ani cu SD. Copilul meu cel mare, de 4 ani l-a placut tot timpul pe verisorul lui, s-au jucat impreuna mereu, pupat, imbratisat etc. Ce vreau sa spun este ca cel putin la virsta pe care o are baiatul meu nu vad sa sesizeze ca verisorul lui e altfel decit el, nu l-a respins niciodata. Si nu e o chestie subiectiva. DIn pacate nu ne vedem foarte des cu ei, ci doar la petreceri,onomastice, sarbatori, la evenimente, un concediu, chestii de genul asta. Momente in care de regula sunt si alti copilasi in preajma, deci nu putem spune ca fiul meu il accepta de la sine pentru ca ne vedem f des sau pt ca e singurul partener de joaca atunci cind ne intilnim. E intr-adevar impresionant prin ce trec acesti parinti , toate starile de la tristete la fericire, dar cert este ca dragostea si tandretea acestor copilasi e de nepretuit.
Nu stiu cum va fi baiatul meu in continuare, cum va reactiona sau cind va realiza ca e ceva diferit cu varul lui.
Va spun insa ca eu ii privesc cu mare drag pe cei cu Down, mi se par de o blindete si de o sensibilitate nemaipomenita. Poate pentru ca, de la nasterea nepotelului am tot citit, aflat, vazut despre SD. Si constat ca atunci cind cunosti cit de cit problema, descoperi o alta lume a acestor copilasi, descoperi alte fatete, descoperi ca viata poate fi foarte frumoasa, poate mult mai frumaosa si mai afectuoasa decit o viata obisnuita. Si asta pentru ca scoate la iveala cotloane ale sufletului care fara durerea, fericirea pt fiecare pas cuvintel, etapa a dezvoltarii n-ar iesi la iveala.
Ce pot sa spun, e o viata traita mai complet poate, mai total, mai la limita trairilor atunci cind te confrunti cu SD. Asa vad eu. Poate ma insel
Va pup si va doresc un an nou minunat!

Simona, mami de baieti

David (10 nov 2004)si
Matei (24 aprilie 2008)
www.onetruemedia.com/shared?p=73230cba168c08670e90d4&skin_id=601&utm_source=otm&utm_medium=text_url" target="_blank">MONTAJ
"Cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu."