Abuzul domestic - in actualitate

izabela88 spune:

dupa definitia data abuzului(sexual,fizic,verbal,sentimental),pot sa jur ca toate femeile,si toti copii din romania au fost abuzati,intr-un fel sau altul!!!
abuzul fizic e cel mai usor de definit si lasa urme vizibile de cele mai multe ori.faptul ca ti-a dat o palma 'usoara' (asemanatoare cu cele date in gluma,in joaca),care evident ca nu lasa vanatai,in contextul unei certi,se incadreaza la categoria 'violenta domestica'(nu e absolut necesar sa se intample acasa,tot asa se numeste ).gestul de a pune mana in gat,impinsul,trasul de mana/par/brat(smucitul),aruncatul cu obiecte(care nimeresc sau nu 'tinta' umana),toate astea e posibil sa nu lase urme pe corp,dar se intiparesc in sufletul victimei.parte din ele sunt experimentate pe propria piele deja(7 ani de cand ne stim,6 de cand am inceput o relatie,5 de cand ne-am mutat impreuna,4 ani de casatorie,1 copil de 1an 7 luni) si ma gandesc cu groaza uneori ca e doar varful icebergu-lui,desi sunt doar 3 situatii minore pana acum,si,paradoxal,in mare parte suntem fericiti.
abuzul verbal e si el destul de usor de identificat,presupun ca 'esti proasta/vaca/tampita etc(puteti schimba si insultele,lista e lunga,si genul,cred ca li se intampla si barbatilor,dar nu pot sa ma abtin de la a gandi ca au facut ceva sa o merite ),nu suna chiar a declaratie de dragoste...am trecut si prin asta,cand ne ceartam.la inceput ma afecta enorm,ma gandeam zile,saptamani in sir la vorbele spuse de el,pana cand nici nu mai stiam exact ce mi-a zis(evident,dupa ii parea rau si dorea sa afle motivul supararii mele ,de parca nu era evident,si ma ruga sa-i reproduc ce a zis),dar stiam exact cum ma simtisem atunci(si in multe alte dati,ca sufletul le contabilizeaza pe toate).dupa o vreme am inceput sa ripostez verbal,iar faptul ca i le 'plateam' ma facea sa nu mai simt atata durere...esti proasta-prost esti tu,du-te dracu'-du-te tu,si tot asa,desi era impotriva conceptiilor si educatiei primite de mine.de multe ori rabufnesc asupra copilului,(desi 99,9% din timp e fericit),din victima devin agresor.ulterior caut mai multe informatii despre psihologia copilului,educatie, si ma controlez o buna perioada de timp.deci si copilul meu se incadreaza la copii abuzati(si nu ma laud),chiar daca asta inseamna sa tip la el poate o data pe zi,sau sa-i dau o palma la fund ca se duce la priza,de ex...
abuzul emotional e subtil,de cele mai multe ori,nu lasa urme vizibile si cred ca e cel mai greu sa desprinzi victima dintr-un asemenea context,pentru ca nu realizeaza ce i se intampla. abuzul emotional nu se face prin jigniri sau loviri,ci prin vorbe strategic plasate,discutii aparent fara importanta care 'ciuntesc' increderea in tine si-ti ingradesc personalitatea. "esti grasa/sau prea slaba" spuse in gluma,te fac sa te simti prost,dar nu cred ca a divortat nimeni dintr-atata! numai ca nu-i atata; nu stii sa te imbraci(cu toate ca altii apreciaza stilul tau,sau poate chiar mai ai de invatat),sa te porti in societate,sa vorbesti(vorbeste mai putin de fata cu x,taci,nu mai vorbi deloc ca ma faci de ras,habar nu ai sa explici/povestesti),sa conduci(cate nu ati trecut prin cicaleala de la volan,cand partenerul era profesorul,cu toate ca,probabil,aveati deja permis auto???),sa faci mancare(mofturi,comparatii cu mancarea lui x),sa faci curat(cand poate ai 1,2 copii,servici la fel ca el,esti bolnava sau pur si simplu nu ai stofa de sluga,sa smotruiesti dupa toti,mai ales ca atunci cand faci nu prea se vede,nu primesti aprecieri,dar imediat ce se instaleaza mizeria ,se vede cat esti de lenesa,nu faci nimic toata ziua!!!)...ce te tot intalnesti atata cu prietenele alea ale tale???,ia mai rariti vizitele!ai cheltuit o gramada de bani pe prostii(asta daca primesti bani pe mana,sau daca a fost de acord sa continui serviciul si/sau ai servici),cand de fapt ai achitat facturile,ai facut cumparaturi la supermarkhet,ai luat ceva necesar pentru casa sau rechizite copilului...sau chiar i-ai cheltuit pentru sufletul tau,ce nu ai voie??? nuuu!cel putin nu inainte sa te consulti cu el,ca doar el e "capu' familiei" !
e inutil sa spun ca am trecut si prin situatii de genu,doar sunt femeie si consider ca e irelevant sa spun ca traiesc in romania...se intampla peste tot in lume!
cat despre abuzul sexual,e cea mai grava forma de abuz,uneori confundandu-se cu abuzul fizic.aproape intotdeauna cele doua merg mana in mana,deoarece victimele riposteaza,in incercarea de a se salva,dar sunt suficiente cazurile in care violatorul santajeaza victima,subjugandu-i complet personalitatea,aducand-o in imposibilitatea de a spune ceva,cuiva...de frica.si daca treci peste frica,daca rupi barierele???de cele mai multe ori victimele care au curajul sa mearga la politie,sunt tratate cu lipsa de compasiune,sunt supuse unui interogatoriu dureros,le sunt imputate false motive vestimentare,de comportament,date agresorului.de ce te-ai imbracat,pardon,dezbracat asa,domnita? sa fi la moda,sa impresionezi cercul de prieteni sau o persoana anume,sa te simti bine cu stilul tau vestimentar?categoric nu!stim noi mai bine...sa fi violata!auzi tu,asta micu,de ce n-ai spus nimic atatia ani despre ce ti se intampla,nu cumva confunzi evenimentele,poate nu mai tii minte bine,erai prea mic/a,sau poate ne minti???si pana la urma ce mare lucru ca te pipaia unchiul/bunicul/tatal etc? deocamdata,sistemul nostru juridic scuza agresorul si umileste profund putinele victime care se ridica impotriva propriilor calai,iar mentalitatea colectiva invinovateste victima in mod egal,sau chiar mai mult decat pe atacator.
sunt abuzata pe aproape toate planurile si continui relatia...de ce?
1 pentru ca vreau sa aiba o familie copilul/ii ,dar exista riscul sa devina monoparentala daca sotul isi "captuseste"bine sotia si da coltu',sau daca sotia se satura si riposteaza violent,deci asta nu e un motiv suficient de bun,plus ca toti copii reproseaza intr-un final"de ce ai stat cu el?" si mai sunt si traumatizati de certuri si batai.
2 pentru ca depind financiar de el,da ce,nu ai rude,prieteni care sa te sustina,chiar si statul nostru amarat are cateva adaposturi pentru victimele violentei domestice,chiar si legea s-a schimbat.(mai ramane sa se schimbe si politistii,ca sa se aplice )ordin de restrictie,plata pensiei alimentare,partaj rapid(nu 4-5 ani prin tribunale) ,nu ai capacitate sa-ti gasesti de lucru si sa lasi copii cu cineva de incredere?
3 pentru ca mi-e rusine de lume;societatea condamna divortul si propaga ideologia conform careia femeia trebuie sa fie (prin orice mijloace) supusa barbatului,si daca ia bataie...las ca stie ea ce a facut!!! dar oare sta lumea cu tine in casa,iti da lumea de mancare,iti creste lumea copii???
4 pentru ca nu cred ca am fost abuzata,mi-a pus mana in gat o data,de gelozie,a ridicat mana o data la mine,de nervi,dar nu a dat,a aruncat o data cu ceva dupa mine,dar e vina mea,l-am provocat,ma jigneste cand se enerveaza si ne certam,mai face observatii uneori ca nu stiu sa vorbesc,sa ma port,ca nu fac nimic toata ziua,cand,de fapt,seara sunt epuizata,si nu de plimbat prin oras,ci de treaba,dar nu mi se pare ceva atat de grav ...grav ar fi sa ma bata,daca e posibil sa ma spitalizeze si cum de mine nu prea-mi pasa,mai si rabd,ar trebui sa se lege de copil/ii ca sa reactionez,poate...
5 pentru ca il iubesc! POFTIM??? cine a zis ca o relatie sanatoasa,bazata pe iubire,ar trebui sa arate asa? pai,sa vedem;asa se comporta tata fata de mama,asa a fost familia noastra,certuri,batai aplicate ei,aplicate noua,si nu doar o palma la fund si cearta de rigoare,ca am nesocotit interdictia de a pleca la joaca/rau/prieteni/in strada etc(lista cu traznai,unele de-a dreptul periculoase,e lunga),nu se putea limita doar la atata,cum ar trebui sa faca un parinte responsabil,trebuia o corectie exemplara cu cureaua,nuiaua,palmele,pumnii si picioarele.
...mai aveti motive ca sa stati cu el???

larasarit spune:

1.Pentru ca trebuie sa aibe o familie copii. Orice risc ar implica
2.Nu mai am rude, prieteni, la adapost ajung cazurile grave, banuiesc, am 2 maini, 2 picioare, toate la locul lor dar nu stiu unde m-as putea angaja ca sa ne putem intretine, n-am mai facu asta pana acum
3.Oare de ce e asa de greu de crezut pt cineva caruia incerci sa ii spui cum e viata ta? Nu imi creste lumea copii dar tare as vrea sa traiasca lumea ce traiesc eu in fiecare zi, teroarea, frica, neputinta, resemnarea
4.Astept sa se intample un lucru grav ca sa ma declar abuzata. Nu stiu cat de grav..daca e sa ma iau dupa ameintari as estima ca m-as putea duce la spital pe picioarele mele nu pe targa.

alina_satena spune:

Isabela sa stii ca ma regasesc intru-totul in ce ai scris tu.si ai mey parinti considera ca daca nu te bate nimic nu este grav,dar abuzul psihic este prezentin fiecare zi.
Imi doresc sa ma angajez si apoi sa ma despart consider ca nimic nu este mai important decat sa fiu linistita si sanatoasa ca sa imi pot creste copilul.

izabela88 spune:

alina,ca tine sunt multe femei,care vor sa se angajeze,nu doar ca sa divorteze dupa,dar sa simta ca fac ceva util,ce le face placere,pentru a avea colegi(doamne fereste sa fie barbati)cu care sa discute,pentru a pleca in fiecare zi de acasa,din mediul care le sufoca,pentru a-si plati singure tampoanele,de ex,pentru un strop de independenta...dar se izbesc de "nu esti in stare!!!"

alina_satena spune:

Isabela eu imi doresc sa divortez asa ma simt mai linistita decat sa stau cu cineva care sa ma jigneasca in ultimul stil, sa imi influenteze negativ stilul de viata si sa imi scada in mod grav increderea in mine
Consider ca pot face ceva mai bun daca ma angajez

izabela88 spune:

te inteleg si sunt total de acord cu tine ,dar vorbeam la modul general,vroiam sa le includ si pe cele care,daca si-ar castiga putina independenta, nu ar da "bir cu fugitii",desi poate ar trebui,poate o vor face mai tarziu,sau niciodata...
mai sunt si "pahare" fara fund(din nefericire )

izabela88 spune:

si inca ceva,nu e suficient sa VREI,trebuie sa LUPTI si,iti doresc sa ai intelepciunea necesara sa faci "lupta" cat mai usor de suportat pentru copilul tau...bafta

deea2685 spune:

Sunt mama a 3 copii si insarcinata in 6 luni si de Acum 5 luni am hotarat sa lupt si sa scap de calvarul care se instalase in familia noastra.tatal copiilor incepuse sa se drogheze,ma punea in situatii care ma aduceau in culmea disperarii.la un moment dat ajunsesem sa ma tem pentru siguranta mea si a copiilor.chiar daca trecem prin clipe grele,nu regret o secunda pasul facut.stiu ca sunt multe femei care nu au curajul sa si paraseasca partenerul din diferite motive,mai ales cand au si copii.dar la un moment dat copiii isi vor da seama de existenta problemelor si vor fi oricum cei care vor suferi cel mai mult.

izabela88 spune:

ma bucur ca ai puterea sa alegi ce-i mai bine pt tine si copii tai,nu multe femei se pot lauda cu asemenea tarie de caracter
acum,cat sunt copii mici,nu stiu ce vor intelege din situatia asta,dar cand vor creste,te vor aprecia,cu siguranta,pentru viata linistita pe care le-o oferi.
sa nu le ascunzi adevarul,creeand o imagine idilica despre tatal lor,asta ii va face sa te judece o buna perioada de timp pe nedrept.mai bine spune-le adevarul,adaptat varstei.
te apreciez mult,esti un exemplu pentru atatea femei,care nu au copii/ii au mari/nu sunt 3+1pe drum si,cu toate astea,stau si indura mizeriile sotului...din obisnuinta,comoditate,lipsa alternativelor(pe care ar trebui sa si le creeze singure),pentru a avea copii o familie,din iubiresau mai stiu eu ce motive aberante.
am vazut ca ceri ajutor pentru cel mic si fetele ti-au raspuns,bafta in continuare si,daca e sa ai parte,legal,de anumite facilitati(nu ma pricep)sa nu-ti fie rusine sa reclami acele drepturi,te vad puternica si hotarata
iti urez sa ai parte de copii sanatosi,sarcina usoara si o primavara frumoasa

deea2685 spune:

stiu ca sunt multe femei care aleg sa ramana langa partener si sa se complaca intr-o situatie care nu le face decat rau,atat lor cat si copiilor.mi se pare total eronata ideea "indur de dragul copiilor ca sa aiba si mama si tata".este fals dupa parerea mea.cred ca sufletele nevinovate,copiii nostri sunt cei mai afectati pentru ca,oricat de inocenti sunt ei,sunt si foarte inteligenti si intr un final vor suferi mai mult ca noi.chiar si dupa 5 luni fetita mea este inca afectata de ce s-a intamplat.cu timpul,sper ca totul sa ramana decat o amintire neplacuta,atat pentru ea cat si pentru mine.trebuie sa fim puternice si sa ne pastram respectul de sine,sa nu la lasam pe nimeni sa ne calce in picioare si nici sa si bata joc de copiii nostri,care sunt fara doar si poate cea mai mare minune din viata noastra.oricat de negru ar parea totul,micutii nostrii sunt cei care ne vor da mereu puterea de a lupta pentru ei si chiar de ar parea imposibil,trebuie sa fie o urma de speranta si cu ajutorul lui Dumnezeu cu siguranta nu toate usile ni se vor inchide in nas.asa ca fruntea sus!