Bani si statut social....
Raspunsuri - Pagina 5
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Fomalhauti Exemplu...Intalnirea de 20 de ani de la terminarea liceului am serbat-o (si) in Germania. Cu aceasta ocazie colega mea de banca din clasa a 8-a m-a invitat sa stau la ea. Dupa clasa a 8-a fusesem la acelasi liceu, dar in clase diferite. Apoi nu ne-am mai vazut, 20 de ani si chiar nu stiam prea multe despre ea. Dar cand "m-am inscris" la intalnirea din Germania ea a spus sa stau la ea si a insistat. Am vorbit la telefon si a spus ca ne ia din gara de la capatul peronului. Intrebare a sotului meu "Si cum o sa va recunoasteti?" "Cum adica?" Ne-am vazut, ne-am pupat si am inceput sa discutam ca si cand....am fi fost pana in ziua precedenta colege de banca.... E ca inotul (sau mersul pe bicicleta, se spune...). In mod uluitor, unele relatii se reiau dupa ani din acelasi "loc" de unde au ramas...Crede-ma, mi s-a intamplat de mai multe ori. |
Eu cred ca majoritatea romanilor:
- interactioneaza artifiial si intretin relatii artificiale si anxioase in afara familiei; nu au exercitiul petrecerilor simple si fara pretentii exagerate cu prietenii sau familia.
- nu au relatii autentice pentru ca au fost crescuti cu un exagerat simt al ridicolului;
- nu-si exteriorizeaza sentimentele in public (bucurie, tristete, etc.) de frica ca-i judeca trecatorii (niste necunoscuti de cele mai multe ori) ca sunt exagerati;
- isi anuleaza propriile dorinte si si le ajusteaza in functie de ceea ce considera "lumea" ca inseamna succes si realizare (daca vor o casuta la tara nu si-o cumpara ca zice lumea c-au saracit, daca au 3 diplome dar isi dau brusc seama ca vor sa se ocupe de copii nu au curaj ca zic vecinii ca sunt prosti, etc.)
- au nevoie sa se trateze de depresie - mare parte provocata de tranzitia la economia de piata care a facut varza societatea si a aruncat toate reperele cunoscute in aer.
Sper din tot sufletul ca noile generatii sa fie ceva mai relaxate...
alice
mariamunteanu spune:
Simali, bine punctat. Simtul ridicolului este intr-adevar exagerat, eu nici acum n-am reusit sa scapt de el, imi este prea puternic inradacinat in educatie 
.
Maria
Carmen_So spune:
Simali, cata dreptate ai cu simtul ridicolului! Si cu comportamentul fata de "lumea" de pe trotuar...
Fomalhauti, si eu cred ca nu l-ai judecat bine pe G atunci, si de asta te-a uimit (si suparat) comportamentul lui.
eunice78 spune:
Eu nu tin sa iau apararea nimanui..dar nu e posibil ca tu sa ii fi supraapreciat puterile lui Gheorghe in institutie? Spun si eu...
Eu sunt patita, dar ca Gheorghe. Detaliez: eu sunt din provincie dar stau de 11 ani in Bucuresti, dupa terminarea facultatii am ajuns intr-o institutie de stat destul de importanta. Dupa cateva luni de la angajare, deci eram abia un debutant, ma suna o cunostinta care stia unde lucrez ca sa il trec pe lista de audiente la ministru pentru data x,in conditiile in care eu nu lucram chiar in aparatul central, si oricum nu stabileam eu agenda minsitrului pentru data x. Eu, nici acum dupa 11 ani in minister nu as putea face asa ceva..am incercat sa ii explic acest lucru cunostintei, ca era muuult peste puterile mele..dar am fost catalogata ceva de genul "Uite-o si pe aia, s-a ajuns si nu vrea sa ma ajute si pe mine".
Alta patanie: eram gravida in luna a noua, sarcina cu probleme, stat la pat, ma suna o cunostinta sa ii gasesc chirie intr-o anumita zona, la un anumit pret. Precizez ca zona dorita era la cca 18 km de locul unde locuiesc eu..Ii spun doamnei ca sotul meu e plecat din tara, ca eu nu ma pot deplasa, il aveam si pe cel mare, si ca tb sa nasc, nu am cum sa o ajut. Chiar nu puteam, nu a fost vorba de rea credinta. Nu va spun ca doamna in cauza a spus peste tot ca nu vreau sa ajut oamenii, ca am uitat de unde am plecat si nici nu ma mai saluta..
In alta ordine de idei, ca nu ti-a spus nimic legat de copil poate fi si nu poate fi catalogat ca nesimtire..sa nu uitam ca barbatii sunt mai insensibili la chestii din acestea..putini sunt cei care cand vad un carucior incep sa faca aprecieri cu privire la ocupantul caruciorului...
Eu cred ca, daca tot ati fost prieteni asa apropiati, ai putea cand il mai vezi pe Gheorghe sa ii spui franc: mai Gheorghe sa stii ca ma asteptam sa ma ajuti atunci cu...si vezi ce zice..Eu sunt, de felul meu, mai directa.
Legat de oamenii care te judeca pentru aspect sau ca stai acasa..eu pur si simplu ii ignor, consider ca sunt mult prea putin dotati la etajul superior ca sa ii bag in seama...si crede-ma am stat si eu acasa 2 ani cu cel mare si 1 an cu cel mic. Asa ca eu cred ca nu e cazul sa te consumi pentru chestii din astea.Sunt lucruri muult mai importante in viata decat ce crede x sau y despre tine.
Eni, mama de baietzi - Petru (14.08.2003) si Toma (29.09.2006)