Bani si statut social....

Initial am vrut sa pun titlul "Casnica si saraca", dar zau asa, nu ma simt deloc saraca....

Dar sa va spun despre ce e vorba: este vorba de oamenii care te judeca dupa statutul social si banii "din dotare", dupa case si masini...In general nu ma supara ca acesti oameni "nu dau doi bani" pe mine. Chiar nu ma intereseaza compania lor, nu ma intereseaza sa-mi acorde interesul. Este o relatie OK, pe ei nu-i intereseaza de mine, pe mine nu ma intereseaza de ei....

Dar acum e vorba de cineva la care tineam.

Ca sa incerc sa va povestesc, ii voi spune Gheorghe....

L-am cunoscut pe Gheorghe in prima mea zi de servici, de muuuuult...Am remarcat ca este un tip simpatic. In foarte scurt timp am observat ca este o persoana foarte saritoare, gata sa ajute pe oricine. De fapt, am observat ca multa lume chiar profita de acest lucru. Imi amintesc ca am incercat la un moment dat sa-i spun "delicat" acest lucru si a inteles imediat la ce ma refer, intrebandu-ma daca vreau sa spun ca este "prost de bun" - de fapt, stia ca lumea profita de el si nu-l deranja...

Nu am lucrat mult timp cu Gheorghe, dar am trecut prin multe impreuna, imparteam acelasi dulap, faceam frecvent un lung drum catre casa impreuna, la un moment dat am inceput sa ne povestim si problemele "sentimentale" pe care le aveam atunci (ce vremuri...eu eram prietena cu actualul meu sot, el avea o prietena si familia lui era impotriva...). Intr-un fel pot spune ca si eu profitam de el, cand doream sa lipsesc il rugam sa-mi faca treburile. Dar apoi ii spuneam ca poate lipsi si el si fac eu treaba pentru amandoi; doar ca el nu prea lipsea - dar cand a lipsit eu am facut treaba si nu a avut niciodata probleme...Pe de alta parte, cand am putut am facut si eu cate ceva pentru el, nu lucruri importante...dar altcineva nu le-a facut.

Apoi ne-am schimbat amandoi serviciul (1990...). Eu m-am casatorit, mai tarziu s-a casatorit si el, are copii. Ne-am mai vazut cu diferite ocazii, ne bucuram cand ne vedeam, discutam...Cred ca am vrut sa il si insor la un moment dat...

Intre timp el a tot muncit si a ajuns...o persoana importanta.

Acum 4 ani si ceva (imi amintesc ca eram gravida...) am fost cu sotul meu la institutia unde lucreaza el. L-am rugat sa ne ajute cu ceva. A fost extrem de amabil, prietenos ca intotdeauna, dar ne-a spus ca are probleme cu cei de la "departamentul" unde avem noi probleme, chiar nu le poate cere ceva...Apoi am inceput sa discutam despre altele si la un moment dat m-a intrebat cum imi mai merge cu serviciul. Eu am spus ca nu ma mai duc la servici si el s-a exprimat intr-un mod....Ei, bine, chiar nu mai stiu ce a spus...Stiu ca am mai discutat si altele, dar dupa ce am plecat eu i-am spus sotului meu: "Gheorghe s-a schimbat, a fost foarte dispretuitor la adresa mea cand i-am spus ca nu ma mai duc la servici..." "Da?! Nu am observat." M-am gandit ca poate Gheorghe era obosit...

Zilele trecute am aflat ca trebuie din nou sa ma duc cu o problema, fix in institutia unde lucreaza Gheorghe. Stiind cam cum se lucreaza in institutiile de stat si fiind si nevoita sa umblu tot timpul cu micul meu care nu prea are rabdare, l-am sunat pe Gheorghe "sa-mi puna o pila". Mi-a spus repede "Du-te la Ion din partea mea, dar nu stiu cat te poate ajuta." Ion nu m-a ajutat deloc si eu am fost nevoita sa ma duc de n ori acolo (of, si azi trebuie sa ma duc...). Din nou, nu era vorba strict despre locul unde lucreaza Gheorghe, m-am gandit ca probabil nu-l cunoaste decat pe Ion de acolo si nici pe el bine.

Dar ieri, intrand cu copilul in institutie (pe alta usa decat cea prin care se ajunge la serviciul lui Gheorghe), pe cine vad?! Pe Gheorghe...Era cu doua persoane, m-am apropiat si i-am zis plina de bucurie "Buna!" si am asteptat sa termine discutia. Si am auzit si am inteles clar: Gheorghe era acolo ca sa faca pentru cineva exact chestia de care aveam si eu nevoie. Dupa ce a terminat discutia, Gheorghe m-a intrebat senin "Ce cauti tu aici?" "Nu ti-am povestit? Acum, uite, ma lupt cu sistemul si nu o scot la capat." (Destul de clar ca am ceva probleme in institutie, nu-i asa?) La care Gheorghe a ras si a spus ceva in sensul ca si el are probleme cu "sistemul" si a plecat grabit desi eu ma indreptam cu carutul cu bebe spre scari (adica nu numai ca nu s-a oferit sa ma ajute sa-mi rezolv problema, dar nici nu m-a ajutat sa urc cu carutul pe scari...). Si nici macar nu s-a uitat la bebe, sa-mi spuna, macar din politete, ce copil frumos am...

Chiar cred ca atitudinea complet schimbata pe care o are Gheorghe fata de mine are legatura cu faptul ca sunt casnica, imbracata modest...Cand ne-am cunoscut eram plina de bani (adica tata era, nu eu), imbracata cat de bine se putea pe vremea aceea si aveam Dacia ( care era tot a lui tata, dar eu conduceam masina si asta era un lux atunci). Si acum am tot Dacia...Am fost convinsa pana ieri ca Gheorghe, ca si alti prieteni, ma apreciaza pentru ceea ce sunt eu, pentru felul meu de a fi. Nu tin neaparat sa fiu admirata (nici macar aprobata) pentru faptul ca am multi copii si am decis sa stau acasa cu ei. Am prieteni care dezaproba asta, dar ma apreciaza pe mine pentru calitatile mele (cu toate defectele mele), pe mine pentru mine, nu pentru ...."accesoriile" mele.

Sincer, pe vremea cand l-am cunoscut pe Gheorghe, ma feream de cei care ma apreciau pentru banii tatalui meu si....perspectivele mele. De fapt, sunt tot oamenii care acum ma dispretuiesc fiindca nu mai am bani si perspective. Dar acum nu mai trebuie sa ma ostenesc sa ii evit....

Numai ca eram convinsa ca Gheorghe nu este asa, ca imi este prieten si acum imi pare rau...pentru Gheorghe.

martie spune:

Cand iei o decizie cum ai luat tu: voi sta acasa cu copiii, o iei cu bune si cu rele, iti spun eu ca daca aveai o functie importanta, mergeai coafata la serviciu si aveai un singur copil, ar fi existat vreo cinci "Gheorghe" care te-ar fi catalogat mama denaturata, ahtiata dupa bani, care pune mai presus de copil propria persoana etc. etc. etc. Mie mi s-a intamplat si asa.
Acum stau acasa cu al doilea bebe, ca am patit-o rau de tot cu bonele si de altfel am observat ca la serviciu nu-mi ridica nimeni statuie. Exact aceleasi persoane care ma catalogau mama nedemna de copilul ei, acum ma privesc de sus, ingandurati si "sincer" ingrijorati de traiectoria carierei mele. Dar tu stai chiar 2 ani acasa? Dar CE O SA FACI peste doi ani?
Pe bune, e de ras... Si stiam de la inceput ca asa va fi, dar eu imi vad strict de interesul meu si al copiilor, stiu ce voi face, ce avantaje am, le-am gandit, le cunosc, numai ca nu trebuie sa dau raportul nimanui.
Sunt prostii, lumea te judeca pt. ca ai copii, pt. ca nu ai, pt. ca mergi coafata la serviciu, pt. ca nu mergi coafata, pt. ca ai jeep, pt. ca ai Dacie, ca alaptezi, ca nu alaptezi, oricum o dai ... Hop! au aparut zece Gheorghe! Bine zis gheorghe, misto!
Fix pix! Scuze, dar asta mi-a venit sa zic

filofteia spune:

O vorba spune "Ca sa cunosti pe cineva, pune-l in functii inalte". Asa este si Gheorghe.
Eu am vazut multe persoane din jurul meu pe care functia i-a schimbat si foarte (extrem) de putine care au ramas aceeasi oameni amabili.
La noi prietenii s-au cernut cum spun eu si au ramas foarte putini. Ceilalti, chiar daca apelez la ei, nu ma astept sa-mi si rezolve problemele.
Asta este viata si asa a fot dintotdeauna.

A_Iulia spune:

Exact asa e cum zice Martie, oricum o dai, nu e bine.

In orice caz, totusi in intamplarea ta mie nu mi-e clar daca e vorba de rea-intentie a individului, sau daca asa ar trebui de fapt sa stea lucrurile in mod normal.

Oamenii sunt diferiti. Eu evit "pilele", la fel cum urasc sa mi se ceara tot felul de favoruri concrete legate de serviciul meu. Cred ca am depasit etapa pilelor (sau cel putin asa imi place sa cred).

Cred ca ai avut asteptari prea mari in situatia de fata. Cat sunt de rezonabile asteptarile tale e de discutat - de exemplu tie ti s-ar fi parut normal ca el sa sara sa te ajute, mie nu...fiecare isi rezolva problemele singur. Daca era vorba sa-i ceri doar un sfat si el ar fi refuzat asta, as fi inteles perfect la ce te referi. Dar sa se implice in rezolvarea problemei tale, mi se pare prea mult.

anamaria spune:

pentru un Domn, a ajuta o femeie sa urce caruciorul cu bebe pe scari este un gest frumos si atat, nu e nici o PILA!
mai ales ca Gheorghe o si cunostea pe Doamna in cauza, asta mi se pare ca din start il elimina pe respectiv din categoria Domnilor!
e la fel de Domn ca si aceia care in autobuzul aglomerat asteapta ca eu sa cedez locul mamiciilor cu bebei in brate sau doar in burtici...

cat despre caracterul omului, sunt destul de sigura ca, daca se va intampla in viitor sa 'coboare' pe scara ierarhica si financiara pana la acelasi nivel cu tine, asa cum erati pe vremea cand ati fost colegi... va redeveni acelasi prieten bun... pt cine l-ar mai vrea, dupa ce si-a 'dat arama pe fatza'!

cat despre PILE, in general nu-mi place sa apelez la cunoscuti/ prietni in scopul de a ma ajuta sa-mi rezolc problemele. evident exista si exceptii, dar in general incerc sa ma descurc singura!

TOTUSI, atunci cand cineva - mai ales prietenii - imi solicita ajutorul, ma straduiesc sa fac tot ce pot pt ei!

Ajutati-l pe Razvan sa lupte cu o boala necunoscuta!

ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme:

Nascut pe 4 iulie (2000)
si
Vineri, 13 (iunie, 2003)

poze cu frumosii mei (si nu numai )
************************
Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu,
nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa!

olympia spune:

Fomalhauti, parerea mea sincera este ca Gheorghe nu era asa "prost de bun" cum credeai tu nici cand ti-era coleg de seviciu!
Poate ca el era seviabil si dragut si mai ales cu tine, pentru ca isi inchipuia ca asta il va ajuta cumva, candva. Poate erai tu o potentiala "pila" la nevoie pentru el.
Nu-ti face sange rau!
Desconsiderarea lui nu vine neaparat de la statutul de casnica, ci de la acela de "saraca", pe care l-o fi presupus el daca zici ca erai imbracata modest( oricum e o apreciere subiectiva). Data viitoare pune-te la 4 ace ca sa-l bagi in ceata definitiv si baga un text, ceva cu vreo mostenire recenta si ia sa vezi cum reapare Gheorghe de alta data.

Cristina_C spune:

Asa cum unii oameni intra, la un moment dat, in viata/inima noastra, tot asa pot sa si iasa. Si da, doare putin, ca orice dezamagire. Lasa ca tu ai de pierdut, ci el.

Mmmaria spune:

cred ca nu e neaparat "sange rau", ci tristete. Tristete ca, pana si o persoana cu care ai "trecut prin multe impreuna", se dovedeste a fi asa cum nu credeai.
Nu stiu daca Gheorghe a fost asa dintotdeauna (presupun ca ceva "teren fertil" a existat in el) sau daca viata l-a schimbat, toate astea nici nu prea conteaza de fapt.
Eu din mesaj am retinut doar tristetea ta, Fomalhauti. Ca lista aceea scurta a putinilor Oameni s-a facut si mai scurta.
In rest, vorba ta: "imi pare rau.. pentru Gheorghe"

Androix spune:

Eu cred ca Gheorghe nu s-a schimbat deloc ci abia acum l-ai vazut tu mai bine. Imi aduce aminte de Julien Sorel din Rosu si negru si exact asa cum a zis si Olympia n-a fost niciodata prost de bun.

Vacanta in Maroc cu POZE
Andreea mama de Filip si Georgia

Deianira spune:

Eu merg pe principiul "Nu trebuie sa-mi fac griji pentru cine nu-si face griji pentru mine" sau "Nu trebuie sa plac pe cine nu ma place", indiferent ce a fost in trecut. Si asa te scutesti de multe "de ce-uri" si multa suferinta pentru unii asa-zisi prieteni.

---

Kea spune:

Ca sa reechilibram balanta, vin eu si ii iau apararea lui Gheorghe, ca prea v-ati suparat pe el.
In primul rand trebuie sa acceptam ca nu toate prieteniile, amicitiile noastre sunt de durata, unele sunt de conjunctura. Eu si x urmam aceleasi cursuri, sau alergam impreuna in parc, sau am fost colegi de camera la facultate, ne-am inteles tare bine atunci, dar mai tarziu s-au racit relatiile, ne-am pierdut pe drum. Pur si simplu se intampla!
Pe de o parte, tu nu l-ai vazut de mult timp, dar poate altii l-au vazut, cautat, rugat sa le rezolve una alta si s-o fi saturat, iar tu ai picat fix la momentul asta. Pe de alta parte, poate nu vrea sa apeleze cu nimic la colegi, ca sa nu fie la randul lui indatorat. Poate avea zeci de motive, printre care, e drept, si acela ca nu mai vede in relatia cu tine, nimic care i-ar putea folosi lui. Caci sunt si oameni de acest gen.
Tu sa nu te necajesti, ca daca privesti obiectiv, n-ai pierdut nimic!
Acuma, poate sa se supere lumea pe mine, zic tot. Eu nu m-as supara ca nu mi-a pus x o pila ca sa ...fiu prima la rand de ex, pentru ca n-are copilul rabdare. Poate un altul are copilul lasat la o vecina, poate altul s-a invoit de la serviciu, poate alta e gravida si are greturi, poate poate. Desi ni se pare ca avem dreptate cand ne simtim neindreptatiti, nu intotdeauna e asa. N-o lua personal, am zis asa la modul general!
Eu mi-as pune o pila sa se respecte randurile cand mergi la diverse institutii sau la medic. As fi multumita cu atat.
Iti dau dreptate asupra modului in care sunt privite de care unii casnicele, zici ca preocupare mai de soi decat sa stearga toata ziua praful, n-au. Asta am simtit pe pielea mea, si nu numai o data.