Dureri de burta si greata - scolar clasa I

Dureri de burta si greata - scolar clasa I | Autor: Rapesco

Link direct la acest mesaj

Buna,

Am un baiat care merge in clasa I. Cind il trezesc sa plece la scoala se plinge ca ii este greata si citeodata de dureri de burta.
Seara inainte de culcare il apuca un plans nervos cu sughituri. Am vorbit cu el si mi-a zis ca are emotii mari si de aceea. Ii place la scoala si ii place si de doamna invatatoare. A mai avut o perioada mica de greata si dureri de burta cand mergea la gradinita, dar au fost de mai mica intensitate si au trecut relativ repede.
vi s-a intamplat si voua? Stiti cumva un remediu?

Multumesc,

Bogdan

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

multa iubire si empatie :))



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rapesco spune:

Are parte de asa ceva. Cred totusi ca l-am cocolosit foarte mult si de aceea ii este frica sa se arunce in valtoarea unui nou inceput, nu mai are parte de caldura familiei. Cel putin eu asa cred, din discutiile avute cu el

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns filofteia spune:

Eu te sfatuiesc sa ai si o discutie cu invatatoarea despre emotiile pe care le are baietelul tau. Daca este o invatatoare buna va fi un pic mai atenta la el.
Incurajeaza-l mereu. Vorbeste mult cu el despre ce anume il face sa fie emotionat... se simte singur, nu are prieteni, nu-i place colegul de banca...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Rapesco spune:

Multumesc de sfaturi, chiar asta facem, am si vorbit cu invatatoarea si azi se pare ca a fost mai bine.

Toate bune.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Costinescu spune:

Sa vedeti ce am patit cu fata mea ( tot clasa 1, scoala + afterschool ). Totul OK la deschidere, usoare emotii. Seara a vomat, a umplut casa de voma si a inceput sa tremure si sa zica ca ii e frica. In dimineata urmatoare iar a inceput sa tremure, acum e mai bine dar ofteaza si e cazuta pe ganduri; i-a disparut veselia. Ma gandesc ca o deranjeaza programul prea lung : 7.30 - 17.30
Mi-a spus ieri "Tati dar la scoala asta nu sta nimeni in timpul zilei acasa ? la alte scoli copiii pleaca la 12"

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ruxij spune:

Poate ii agreseaza vreun copil mai rau (sau copii mai mari, pe culoare) la scoala, asa se intampla cu copiii agresati de alti copii, le e frica sa mai mearga la scoala si vomeaza si au dureri de stomac.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns betiana spune:

Un copil nepregatit sufleteste pentru scoala poate somatiza. E un colectiv nou, o invatatoare noua, profesori de religie si educatie fizica. O lume noua, necunoscuta. Copilul iese din cuibarul matern unde a fost "cocolosit" si intra in valtoarea fluxului social. De aceea recomand ca parintii sa-si incurajeze din timp copiii pentru intrarea in clasa I. Daca doamna este atenta, placuta, greturile si starile iritabile vor dispare. Daca doamna nu-l incurajeaza va trai mult cu tot acest arsenal neplacut somatic.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Germina spune:

Buna ziua mamici. Si eu la fel am patit cu baiatul cel mare. Anul acesta, boboc de clasa 1. A vomat, mi-a facut si febra, l-a durut si capul... A si plans. Bine ca vad ca mai sunt si altii... Nu stiu daca neaparat nu sunt pregatiti sufleteste. Noi ne-am adaptat greu si la gradinita, desi isi dorea sa mearga, ma innebunise ca vrea sa mearga. La pustiul meu este teama de nou si teama de a nu o da in bara. Am inteles ca exista cunoscut in psihologie sindromul hartiei albe. Asa se manifesta si la gradi, numai ca in timp ii trecuse. Stiu ca o sa-i treaca si acum, eu il sustin si-l incurajez cat pot si cat de mult ma pricep. Daca-mi aduc eu bine aminte si eu aveam emotii mari si am si acum daca schimb locul de munca, dau un examen... Si pe mine ma-ntoarce pe dos o astfel de experienta. Nu se plange de doamna, de colegi. Imi povesteste cam toate trairile, toate motivele care-i dau emotii, si ma bucur. Si-l las si sa planga atunci cand ii vine, ca stiu ca se descarca. Deja au inceput sa aiba teme, s-a mai crizat si cu ele ca nu-i ies liniile perfect... eu am venit cu ideea sa exerseze 2-3 linii pe alt caiet si asa devin in total mai multe linii de scris - si nu cred ca i-a placut asta - dar discutam, ii explic cat pot si incerc sa tin cont de parerea lui. Sper sa iesim cat mai repede din perioada asta de acomodare.

Povestea nasterii printului
Povestea nasterii printului 2 (praslea)
PERLE DE COPII CUMINTI
Poze cu noi

Lumi

Mergi la inceput