Cum va pedepsiti copii?

ruxij spune:

Aici nu e deloc o tara "fara pedepse".

Vic spune:

Sunt de acord ca e posibil sa existe copii care cresc frumos si bine educati fara a fi pedepsiti. Din pacate n-am vazut inca nici unul care sa invete si sa respecte reguli de comportament acceptate social complet fara sa se apeleze la consecinte impuse de parinti, numite de altii pedepse. Fie si numai o data… Cum e luatul din parc cand a smuls jucaria din mana altui copil sau l-a pocnit, sau ca nu i-ai cumparat ciocolata sau jucaria in momentul in care a cerut-o in ciuda tuturor plansetelor si tipetelor associate cu cererea. Copilul le percepe si pe astea ca pedepse.

Senzatia mea e ca majoritatea celor care au scris, si mai ales cele “fara pedepse” tind spre generalizari extreme de genul “daca il pedepseste, o face non-stop si fara discernamant, cum lasa copilul jucaria pe jos, e pedepsit ca n-a pus-o la loc”

Cat despre ce spun unele mamici, din cele “fara pedepse” aici pe forum, am senzatia ca fie prezinta situatiile idealistice, asa cum le-ar place lor sa fie, fie isi amintesc numai momentele in care copiii au raspuns corespunzator, rezonabil, si s-a ajuns la intelegere pe baza consecintelor naturale. Nu de alta, dar mai apoi ajung sa scrie tot ele in alte posturi ca nu sunt mamicile perfecte, calme, si ca mai ridica tonul la odor, ca mai explodeaza… Cu ce e asta mai putin traumatizant decat separarea parintelui de copil pe un termen de cateva minute pentru calmarea spiritelor – adica time out pentru ambele parti, ne calmam, ne gandim la ce s-a intamplat, si apoi reluam discutia cu calm, cand amandoi putem invata din ceea ce s-a intamplat.

Ca sa nu mai vorbesc de contradictiile din cadrul aceluaiasi mesaj, cum e in cel al lui Incognito pe la pagina 19:

Am spus ca doar ca nu sint de acord cu pedepsele,imi repugna chiar si cuvintul.[…]
Cum ii tin in friu pe ai mei?
Destul de greu,evident.Cu rabdare multa si vorbind,vorbind,vorbind tot timpul.Explic.Arat.Fac impreuna cu ei.Cind gresesc nu cert. […]
Ei,acuma,nu-ti inchipui ca-s chiar o sfinta;mai ridic tonul,am mai dat o palmuta la fundulet dar cu adevarat palmuta,nici nu se simtea prin pampers,daca vrei era un soi de gest de interdictie cind nu reuseam sa fiu priceputa -asta se intimpla pe la un an si jumatate,parcul era foarte mare,ei doi iar eu numai una,pentru ca ieseau doar cu mine-dar am cautat,am fost chiar foarte atenta,sa nu ii umilesc niciodata-spre exemplu,pentru mine a pune copilul la colt este o umilinta la adresa copilului!Repet,pentru mine.De asemenea,sa inchid copilul intr-o camera singur pret de cinci minute sau pina se linisteste mi se pare...imi este similar cu inchid usa camerei si deschid usa spaimelor viitoare din sufletul si emotiile lui.
Incognito

Cum adica e umilinta sa-l pui la colt acasa cand e numai cu tine, sau sa-l trimiti la el in camera sa se calmeze, dar nu e nimic rau cu a ridica tonul la el si a-i da o palma la fund in public???

Sau cum spune gazzela, tot anti-pedepse, pe la pagina 14:
ripley, inca e un mister pentru mine de unde reusiti unele dintre voi sa ma vedeti, sau sa ne vedeti "sfintele" mamici mereu calme, intelegatoare, bune psiholoage si perfect adaptate personalitatii copilului/copiilor.
eu sunt un vulcan uneori, cand dau pe dinafara dau urat de tot, intelegatoare is mult si in masura in care-mi impun, dar nu am acea detasare pe care o au altfel de mame, a caror model ma inspira

De la teorie si cum ne-ar placea sa fim ca mame, pana la cum suntem si actionam, e distanta mare...

Nu pedeapsa in sine il va afecta pe copil, ca a stat 2 minute in time out (cu usa inchisa nu sunt de acord) , ci atitudinea parintelui fata de copil si relativ la pedeapsa sunt cele care ii vor afecta dezvoltarea. Traumatic pentru copil e sa-si vada parintele rosu la fata tipand la copil, pocnindu-l sau zmucindu-l spre locul de tume-out, adica lipsa de auto-control a parintelui, chiar daca se intampla foarte rar. Asta ii sperie mai mult ca orice, ii afecteaza increderea in parinte si siguranta ca parintele e capabil sa-l apere, sa-l invete, sa-l ajute, sa-i puna limite si sa-l ajute sa-si gaseasca echilibrul interior.

principe spune:

edit ca am amestecat culorile pe aici


interventiile mele sunt albastre. nu am citit tot ce s-a scris ,am citit doar ultimile pagini.

Mata Emma lupta iar cu cancerul


http://www232.rockyou.com/my_gallery.php?source=smgb&instanceid=84575297&islocal=true#
http://www232.rockyou.com/show_my_gallery2.php?i

lorellay spune:

Probabil de mine se vorbeste can faceti referire la copil inchis in camera cu clantza scoasa....
Nu am sarit la gatul nimanui, doar am spus cum procedez eu...fiecare face cum crede ca e mai bine.
Cand citit probabil va ganditi " ce copil chinuit".Nu este deloc asa si intr-un fel ma simt datoare sa explic.
Codrin este un copil foarte istet (de cateva zile de ex ne povesteste despre armonia dintre cer si pamant), educat (spune mereu te rog frumos, multumesc, saru'mana), mananca singur, se imbraca singur, etc. suntem foarte mandri de el....Dar...are momente de "istericale"...si chestia cu inchis in camera a fost singura care a dat rezultate.Si Da ii scoteam clantza pentru ca altfel nu ne intelegeam. Acum nu mai scoatem clantza.S-a invatzat sa nu mai traga de usa, nici nu mai trage lenjeria de pe pat, nici nu mai da cu pumnii in usa, si timpul in care se linisteste e mult mai mic. Si pedeapsa asta este din ce in ce mai rara...nici nu mai stiu cand a fost ultima data.
Dar DA am facut-o si eu consider ca a fost ceva ok din moment ce a dat rezultate. Si probabil ca sunt destule mamici care sunt cu nervii la pamant din cauze "istericalelor" aiurea facute de copii.Si fiecare porcedeaza cum crede ca e mai bine....sau cum crede ca poate rezista.
Codrin nu este un copil timorat, inchis in el, necomuncativ..din contra este total opus. Ne iubeste, vorbim mereu si despre oricice, la gradinitza este laudat pentru comportament.
Aaaa..si dupa ce era aplicata pedeapsa...cand se linistea.cel care l-a pedepsit (eu sau tati) mergeam si stateam cu el de vorba ce s-a intamplat, ce nu a fost bine...se termina cu impacare si cu constientizarea de catre copil a intregii scene.Cred ca de fapt chestia asta a dus la schimbarea comportamentului ...


Sorana 30+ si Codrin 3 ani
Where there's a will there's a way!

www.totsites.com/tot/codrin" target="_blank">[Despre Codrin]
Poate va place poza mea...www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=Mirese cu stil si farmec&page=3" target="_blank">sunt...lo1.

filofteia spune:

Vic super...

Lorellay Codrin este un copil minunat...

gazzella spune:

vic,
exista doua mari diferente dintre "noi" si "voi"
cel al legitimarii pedepsei sau mai putin
adica voi pedepsesti un copil cand acesta loveste un altul
si implicit mesajul transmis copilului este "ai fost rau ca l-ai lovit, deci esti pedepsit"
noi luam acelasi copil care a lovit un alt copil la spatiu de joaca comunicandu-i ca foarte probabil o fi avut motivele sale, o frustrare care dadea pe dinafara, comunicandu-i ca poate sa fie chiar frustrat, poate sa exprime frustrarea numai ca singurul lucru care i se cere e sa nu loveasca o alta persoana, un animal

eu am incercat sa mai exprim nuantele acestea, dar ori nu s-au inteles ori s-au ignorat cu gratie
probabil e mai usor sa traiesti pictindu-l si pe altul dupa chipul si asemanarea ta

asa, nu e nici un rau cand parintele, om onest, muncitor , dar fara banii lui Berlusconi nu poate sa cumpere feciorului elicopterul, fecior care se da de pamant
raul intervine cand copilului i se aplica "1,2,3" doar c-a indraznit sa ceara
noi, astelalte, care ne dam mame perfecte, ii luam pe sus daca s-a strans tot neamul sa vada minunea cum indrazneste sa faca scandal ca n-a stiut mamica sa-i numere si-l ducem undeva, izolat unde-i spunem "fiule, poti chiar sa plangi, e durerea ta si mama cat poate ti-o respecta, iar cand ai nevoie de un umar pe care sa-ti lasi capusorul obosit sunt aici"
mama pe cat poate ti-o respecta(durerea, frustrarea, plictisul, chiar si agresiunea care nu e orientata inspre persoane, animale)
si asta-i diferenta dintre "noi" si "voi"
aspiratia aceea de-a deveni mai uman, mai plin de intelegere si asta implica asumarea unor realitati, care uneori pot sa fie chiar neplacute, dar care sunt oricum acolo
numarand iti speli constiinta, transferi copilului impotenta ta ca si parinte de-a deveni mai bun
adoptand astfel de teorii educationale te pui comod, dai o legitimare impotentei tale ca si parinte unde lema de la care se pleaca e ca "copilul a gresit, deci logic si firesc e sa corectezi prin pedeapsa"


si da, se intampla ca si printre "noi" sa ridicam tonul, sa trantim, sa luam agresiv de la spatiu de joaca un copil si cu toate acestea nu consider ca-i mai nociv decat aplicarea cu constanta a numararii, enumerarii pentru simplu fapt ca noi ulterior nu dam o legitimare gestului nostru, spre deosebire de "voi", care puneti copilul in permanenta in pozitia de "ai gresit, deci e pedepsit"

http://www.naturalchild.org/guest/jesper_juul.html



ah, am un suspect ca imi veti spune ca numaratul e distractie, ca doar uite ce frumos imi rade al meu
si atunci, eu zic ca daca unul din ai mei s-ar conforma astfel, mi-as declara falimentul ca si parinte asa cum mie mi-ar placea sa fiu in permanenta
in momentul in care feciorasul asta nu ar mai fi capabil sa vada conditionarea din comportamentul meu inseamna ca am chiar falimentat
deocamdata nu e asa, reuseste sa ma vada, sa-mi expuna, sa ma ajute sa-i devin mai buna


Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

gazzella spune:

dar, iarasi, n-as vrea sa se creada ca ce suntem "noi" e doar explozie
explozia poate sa fie doar exceptionalul in contextul relatiei noastre parinte-copil, iar cand se ajunge acolo se cauta, din nou, a nu stiu cat oara disfunctionalitatea in raport
adica "de ce mi-a devenit usor antipatic copilul asta?", "de ce nu reusesc sa-i fiu aproape?", "de ce naste in mine aceste sentimente contradictorii, chiar preponderent negative?"
si "de ce eu nu reusesc sa am un control asupra mea?"
"cum fac sa-mi cultiv autocontrolul?"
pentru ca aici sunt de acord cu Vic, doar un copil avand un parinte capabil sa-si cultive o autodisciplina va fi capabil sa-si cultive, la randul sau, autodisciplina
ei, si aici intervine lipsa corespondentei la "voi"
nu esti in posesul unei autodiscipline, adica dai pe dinafara la anumite actiuni ale copilului si in loc sa cauti calea de-a iti cultiva tie - ca si parinte - autodiscipliana, te pui sa-i numeri, enumeri copilului numai si numai pentru a nu te pune in fata acelor actiuni care determina vulcanul sa erupa
si voi asta o numiti calea inspre intrarea in posesul a unei autodiscipline (atat la parinte cat si la copil)? ca eu o numesc furarea proprie caciuli
autodisciplina este un proces dur uneori si care se cultiva in decursul a intregii vieti, si numai copilul care a avut parte de un parinte dornic si capabil sa lucreze la asta va avea si modelul de urmat, suraa de inspiratie langa
restul este, intr-adevar, dresaj

vic, asta ca sa nu crezi ca-mi legitimez sau ca legitimez cuiva exploziile
doar reusesc sa le vad, sa le accept, sa le individualizez ca fiind nocive atat mie cat si copiilor, cautand ulterior cai valabile atat pentru mine, dar mai ales pentru ei de a-i ajuta sa intre in posesul Marii Discipline, adica a disciplinei interioare
de aceea ma pun eu in discutie, refuzand sa le numar copiilor

iar un bun punct de pornire il vad si in cartea aceea a lui Gordon, deja amintit, unde se cauta gasirea unei solutii unde nici copilul, dar nici parintele nu sunt invinsi sau invingatori, unde se creste impreuna

si acum ajung si la acest aspect, al constiintei comune in societatea noastra ca un copil nu poate sa devina un adult responsabil, in respect atat fata de el cat si fata de altii decat pedepsit

am observat cum atunci cand te declari impotriva padepsei vor fi intotdeauna nenumarate voci care vor indrazni nici mai mult nici mai putin sa vada in copiii nepedepsiti mici monstrii decisi sa-si chinuie parintii si vecinii
si acesta, dupa mine, e un aspect foarte grav, care din start i-l pune pe copil intr-o pozitie nonorocita
mesajul este unul clar "esti un mic salbatic, incompetent, malefic chiar, care ai nevoie de interventiile noastre tintate pentru a te determina sa-ti fii bun sa fii bun altora"
in acest moment voi ati anulat natura orientata inspre bunastarea sa - proprie, a copilului, tendinta sa innascuta sociala permitandu-i acestuia sa va implineasca "voua" judecatile

si tu crezi ca acea unica data a facut diferenta?
deci copilul a reusit sa-si insuseasca regulile de comportament acceptate social datorita chiar si acelei unice dati (sau hai sa acceptam chiar si mai multe, dar disparate in timp)?

deci eu ii sunt mama care cauta sa cultive copilul, dar odata imi fuge si mie gura si copilul este rezultatul acelei unice enumerari, numarari, agresari verbale sau la pampars nu rezultatul educatiei primite in ansamblul, cotidianul sau?

cum am spus, aceasta data poate sa existe, pot sa existe chiar si dati, dar este nici mai mult nici mai putin doar o greseala sau greseli de ale parintelui, nicidecum actiunea buna care a dus la educarea copilului






Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

filofteia spune:

Deci Gazzela, tu vorbesti de cum ar trebui educati copii, nu de cum educi tu copiii tai...

Nici la noi pedeapsa nu este o regula.

Farah spune:

eu mi-s un adult fost copil din ala "conditionat" cum zicea rrox, crescut cu pedepse si uneori bataie. nu consider ca m-a traumatizat iremediabil chestia asta, sunt si multi alti factori care determina si influenteaza un om. mama mea nu e un monstru, e o persoana care s-a straduit din rasputeri sa faca cum a considerat ca e mai bine pentru copii, doar ca asa a stiut sa procedeze.
nu m-a traumatizat ireparabil, dar mi-a furat posibilitatea de a vedea si alta varianta...
e foarte greu ca atunci cind 25 de ani ai considerat ca e dreptul parintelui sa pedepseasca sa incepi sa-ti pui probleme. pina acum un an vedeam si eu ca singura varianta sa determini la copil un comportament ok pedeapsa si laudatul.

eu sunt convinsa ca unele din fetele care-au scris ca pedepsesc folosesc asta ca ultima varianta si se straduiesc sa fie cit mai rar. problema cu asta e ca la un moment dat straduinta se pierde pe nesimtite si ajungi sa pedepsesti din ce in ce mai des si pentru mai putin, fara sa-ti dai seama, pentru ca e mai simplu.
la fel sunt convinsa ca unele din fete au ajuns la asta...

mie-mi va fi extrem de greu sa nu pedepsesc copilul, mai greu decit uneia care a fost crescuta astfel probabil, pentru ca-mi lipseste exemplul, nu am in experienta personala si nici in jur nu am vazut prea des situatii in care sa se gestioneze altfel decit prin pedeapsa, e fff greu sa -mi storc permanent singura creierii sa gasesc alte solutii pe care nu le-am intilnit.
dar o sa incerc, atit cit pot. sigur, o sa explodez, nu stiu in ce masura o sa reusesc, o sa am limite uneori mai largi uneori mai inguste, dupa tolerabilitatea mea de moment.
sper din tot sufletul ca copilul meu, daca scaparile vor fi suficient de mici si rare si voi reusi sa-l fac sa le perceapa ca fiind scapari, sa le ierte la un moment dat, si sa-i fie mai usor ca atunci cind si-o creste copiii sa gaseasca mai multe alternative decit mine. si eu sunt om, deci supus greselii, cred ca la un moment dat, de pe la 10 ani incolo, copilul poate pricepe ca daca-s nervoasa asta e, o sa fiu mai putin toleranta cu ale lui in momentul ala. dar ca sa le vada asa va trebui sa fac cumva sa le perceapa intotdeauna ca greseli ale mele pentru ca..., nu dreptul parintelui de a fi nervos si de a pedepsi, drept pe care evident el nu il are.

o sa fie greu, nici nu stiu daca oi reusi, dar o sa ma straduiesc.

eu nu vad fetele astea care sustin educatia fara pedepse cum ca se dau mame perfecte, le vad doar ca mame care se chinuie sa se apropie de perfectiune. si-atunci, hai daca nu putem sa dam cu flori macar sa nu dam cu pietre.

gazzella spune:

stiam, Filofteia, te-am citit prin alte parti si-mi placeai

copiii mei incerc sa-i educ incercand sa ma ridic la inaltimea unor crezuri educationale
ca nu reusesc intotdeauna, rabdare!
Omul mai si pica, se mai ridica, mai invata, e ceea ce se cheama parcus propriu, personal unde se vede capacitatea unui individ de-a se individualiza, cunoaste, autoanaliza, unde se vede si capacitatea acestuia de-a iesi din anumite scheme prestabilite undeva in copilaria acestuia.

eu am fost persoana care nu reusea sa se aseze pe iarba, am dormit numai in haine de pat apretate, si am devenit mama unora care devin puternic maronii prin parcuri
ah, nici acum nu ma ocup de flori ca nu-mi place pamantul, e murdar
dar de ce sa transmit astfel de conditinari copiilor?

sau voi despre ce societate vorbeati? eu am impresia deseori discutand cu voi ca as trai intr-un univers paralel
atat de mult trageti de disciplina in sensul de pedepse incat devin usor speriata in fata voastra
si ma intreb, care societate, in cea in care doua persoane nu se saluta cu anii traind chiar in acelasi bloc?
pentru ca pentru o astfel de societate nu-i cine stie ce greutate sa educi un prunc, suficient sa invete ca nu se injura vecina, nu trebuie nici macar s-o salute, nu se face, fiind chiar riscant
cel mai greu ii sa faci oamenii sa se Intalneasca


scuzati, eu trebuie sa-i fac pe prunci sa se adapteze unei societati in care nenea soferul injura de cu spor mama care traverseaza lent cu unul copil pe bicicleta, un altul in carucior si catelul in lesa?
numai pentru ca el avea o intalnire, fie ea si importanta?
scuzati, dar educat ar fi fost sa-i iau in suturi ca sa nu fie incomodat domnul?
sau cum faceti sa grabiti un copil in astfel de situatii?

sau cate si cate, ieri s-au jucat intr-un spatiu unde joaca pensionarii un joc cu niste mingi grele (habar n-am cum ii zice)
s-au jucat cu acordul unuia din pensionari
vine un altul, care nu stia ca copiii au avut permisiunea sa se joace acolo si i-a tratat ca pe niste copii needucati
"de ce ati intrat, voi sunteti copii, nu aveti voie" si alte cretinate
i-am luat de acolo ca-mi era mie antipatic domnul cu pricina si as fi riscat sa-i spun cate ceva despre toleranta, stiti voi - aia a unei persoane mature, formate fata de spontaneitatea unor copii, care nici macar n-aus scuipat, injurat sau lovit
Felix s-a simtit tare limitat si i-am explicat ca ma simt foarte prost si risc sa ma cert urat cu nenea acela si ca as aprecia daca nu ar insista sa ramanem oferindu-i si alternative, alte locuri de joaca
si aceeptat feciorasul, inca o data, a dovedit ca poate sa fie el mai tolerant decat cel care in teorie ar fi trebuit sa fie exemplul
voi despre societatea asta vorbiti? sau care?
cat incercati sa-i introduceti pe copii intr-o societate non agresiva asteptandu-va sa fie non-agresivi si cat incercati sa-i introduceti intr-o societate agresiva asteptandu-va sa fie non-agresivi?
si iaca ca reusesc sa legitimez agresivitatea multora din pruncutii acestia agresivi, care pun in act gesturi agresive..
dar vina este a lor
si de aceea o sa-i invatam sa fie umili, supusi, pacifici* sa accepte impuneri chiar si nelegitime inspre binele "societatii"

* pacific a fost Gandhi capabil sa-si sustina o pozitie prin non violenta, nu un copilas care a renuntat la sine




Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)