Cum va pedepsiti copii?

gazzella spune:

eloise, noi cunoastem doar copiii acestei societati, cea in care noi suntem introduse
societatea noastra e una centrata pe copil, in societatile in care nu se observa centrarea pe copil se noteaza si copii lipsiti de toate aceste manifestari agresive
http://www.continuum-concept.org/reading/whosInControl.html

hmm, posesivitatea copiilor
mi-l amintesc pe Fromm cu the being mode si the having mode


Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

gazzella spune:

sorana, salutul nu se naste dintr-o regula ci din respect
spun "buna ziua" nu ca pe o regula ci ca o expresie a respectului meu pentru acea persoana
spun multumesc spontan, atunci cand simt emotia, placerea pentru o situatie care mi-a fost favorizata o stare de bine
ba nu, am si un multumesc caustic cand mi se rupe prea des, si dupa explicatiile de rigoare multumesc persoanei pentru ca a "bunavoit" sa-mi rupa
nmu conduc, dar daca toti cei care conduc conduc preventiv datorita regulilor atunci sunt in pericolo
cred ca a traversa sau nu pe rosu tine nu de regula ci de constiinta pe care o are fiecare, astfel daca-i o situatie deosebita si nu se vad masini la 100m in departare pe un drum de tara apoi traversez si in afara trecerii de pieton, tu nu?
iar Felix e exclus pentru mult mai putin, deocamdata feciorasul asta ma incanta prin modul gentil de-a se propune


Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)

Morgano spune:

Am citit absolut tot ce s-a scris.
Intrebarea pe care mi-o pun este: un copil dificil este neaparat rezultatul greselilor parintilor? Unde mai e personalitatea lui daca eu i-o anihilez sau reduc prin a-i veni mereu in intampinare cu solutii si sfaturi si intelegere prematura? Unde-i mai dau e liberatea de a se manifesta asa cum simte?
Gresim cu totii, si sincer, m-am saturat de "sfintele" mamici mereu calme, intelegatoare, bune psiholoage si perfect adaptate personalitatii copilului/copiilor.
Am citit de n ori pe forum subiecte in care problemele de comportament ale copilului se imputa parintilor, problemelor lor, etc.
Sunt in primul rand mama, dar mai sunt si om care munceste multe ore pe zi, gospodina, menajera, sofer, si poate daca mai am timp - eventual si sotie, sau chiar amanta sotului meu. Evident 1% din timp ultimele 2.
Respect din suflet mamele care sunt tot ce am insiruit mai sus, insa nu suntem toate la fel si nu putem reactiona la fel. Si daca vreunul din copiii mei se pune in pericol, intentionat mai ales, sa-l iau sa-l pup si psihanalizez si consolez? Nu pot. Nu mi se pare corect fata de perceptia lui viitoare privind pericolele. Pot intelege ca nu pricepe la 1 an, insa la 2 stie fte bine ce face si de ce.
Ca o fi pt atentie, pt consolare, pt mii de motive. Le descopar in timp, insa nu imi pup fata mai mare daca se urca pe biroul din fata geamului (inchis) si se pune in pericol sa cada prin geam. Nu o pup, ci o iau in brate, ii explic a suta oara si o cert si o pedepsesc pentru ca stie exact ce a facut si mi se rupe de ce motiv obscur ar gasi altii. Nu atentia mea e de vina, ci modul in care o cere. Si asta depinde de mine, exlusiv, sa invat copii sa isi gestioneze furia care ii pune in pericol. Acord fetelor multa libertate, si am avut perioade nasoale cu cea mare, de lupta de vointa si putere, dar atat timp cat EU CA MAMA nu consider - fara a fi absurda si cu ochelari de cal - ca e in regula ceea ce fac, consider ca trebuie sa iau atitudine si masurile in consecinta pentru a o educa si sprijini in viata viitoare. Si a educa nu cred ca este = cu a-i da libertate absoluta. Nu vreau sa constrang si sa distrug personalitatile fetelor mele, dar nici sa le dau libertati si iluzii in care nu cred, spre binele lor. Acuma vad si tomatele cum curg: cum pot eu sa stiu ce e mai bine pt ele? Ei uite ca imi permit sa le protejez atat cat pot si fara exagerari de consecintele unor libertati prost-intelese. Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

corinadana spune:

Ripley !

Ce frumos ca unele din voi nu va pedepsiti copiii! totusi cum reusesc ei sa nu mai repete greselile? doar cu explicatii?! ori nu gresesc niciodata?!

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

Morgano spune:

Corina, noi am incercat niste variante - idioate dealtfel - sa-i luam din pat din 10 - 5 jucarii, a facut asa crize incat m-am rupt pe dinauntru si i le-am dat inapoi, greseala majora - ca o decizie (cat de tampita o fi) ca sa aiba efect trebe sa aiba durata, sa fie constanta.... nu am putut eu deloc, m-am si certat cu sotul cumplit. Am trimis-o la colt, la inceput a refuzat, apoi a mers singura si era asa umilita incat mi-e jena de ochii ei si acum. Faza cu coltul a fost de 3 ori. Nu am reusit - realistic vorbind - sa o pedepsim pt. ca s-a pus cu noi si a invins de fiecare data. SI - a avut dreptate, metoda cea mai eficienta a fost sa o lasam sa realizeze singura ca gresit. Nu are inca 3 ani insa stie exact cand o face lata. Si atunci tace, ne studiaza reactiile si cu cat reactia noastra e mai absenta, cu atat mai vinovata se simte. Sa va zic ca oricat de suparata sunt plang pe dinauntru de cate ori e ea suparata?
Apropo de pereti: ce pisici e asa de greu din 4 pereti sa-i dai unul sa-l faca varza cu pix, carioci, plastelina etc? Doar nu e peretele ala asa o pb majora. I-am lasat la liber peretele, ba chiar am desenat si noi pe el, e acum un fel de loc de gluma si de pus zambareti cand totul e ok. Repet: cat timp nu se pune in pericol, are libertate totala. E drept ca e un copil pe cat de energic pe atat de cuminte si fte circumspect. Si extrem de sensibil. Nu vreau sa o fac mica cumintenie intruchipata.

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

corinadana spune:

Dar tu cum crezi ca sunt cand ea e n camera? imi vine sa urlu... Dar tr sa fac ceva, altfel inebuneste si ea si noi si nu vreau un copil asa...

Don't throw with stones if you live in a glass house.

corina mama Ralucai

http://community.webshots.com/user/corinaraluca

Morgano spune:

corina, detaliaza putin, nu te inteleg... de ce nebunie? :)

Ripley, mami de Ana(10.11.2005) si Iris(10.10.2007)

crinuta spune:

Crinuta si Rayan









Fara Dumnezeu nimic nu e.
http://www.jnsr.be/ro.htm

Sabina spune:

mail, dar e atat de simplu...
nu e vorba de libertate p[rost inteleasa, ci de faptul ca atunci cand conduci educatia din prima secunda cu duhul blandetii si cu iubire, nici copiii nu vor face traznai cine stie ce.
normal ca atunci cand se arunca in fata masinii il iau repede si fara lugu lgugu de acolo, dar asta nu inseamna ca dupa ce trece pericolul incep sa moralisesc sau sa pedepsesc, ci sa explic f calm ce si cum, de o mie de ori.
Situatiil.e limita cer solutii limita (nu ma refer la batai, doamne fereste), dar atat.
Adultul trebuie sa intervina cand copilul isi pune viata lui sau a altora in pericol, insa daca educatia pastreaza stilul relxat, bland, cu un pic de anticipare cum zicea si dianocica(la noi astamerge cel mai bine! ), copilul va invata in cele din urma sa-si pastreze calmul.

Eu am observat asta la Sofia si la Gh, cu ea am fost mult mai ezitanta, si mai plecatoare cu urechea la "sfaturile" celorlalti...asa ca atunci cand nu ma simte "a ei" devine irascibila.
la Gh am facut cum am vrut eu de la bun inceput si e super calm, a inceput si el sa taxeze anumite comportamente ale noastre, dar per total e extrem de echilibrat.

Sofia nu a lovit copii in parc, nu a scris pe pereti, nu a trecut strada in fuga, nu a afcut boacane majore.
Dar pt standardele unora e needucata..vrea atentie nonstop si nu lasa adultii sa vb intre ei.
mie mi se pare ok, nu vad de ce ar trebui s-o pedepsesc pt asta, sincer, chiar nu vad....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!


Sabina, Sofia Galagia si bb Gheo

gazzella spune:

ripley, inca e un mister pentru mine de unde reusiti unele dintre voi sa ma vedeti, sau sa ne vedeti "sfintele" mamici mereu calme, intelegatoare, bune psiholoage si perfect adaptate personalitatii copilului/copiilor.
eu sunt un vulcan uneori, cand dau pe dinafara dau urat de tot, intelegatoare is mult si in masura in care-mi impun, dar nu am acea detasare pe care o au altfel de mame, a caror model ma inspira
perfect adaptate...nooo! dar muncesc sa mai las putin din balastul pe care-l port, e cum zicea rrox, nu-i ca-ti iese din prima sa cresti pruncutul zen, se vor generatii, daca candva s-a rupt ceva (dar ma opresc ca pic iarasi in psihologie)
si eu o cred pe Sabina pentra ca tin si eu una acasa, pruncutului ii mai inteleg exploziile, dar stiu si ca el este catalizatorul, cel care aduce la suprafata multe, fata doar paseste pe ceva deja parcurs.
pe fetita asta o privesc cu totii ca pe o mica mare minune, e atenta la altii, la jocul altora, la jocul sau
se desfasoara astfel incat sa nu deranjeze pe nimeni, ofera prioritate, multumeste altora ancorat contextului, ofera jucariile sale
dar ma opresc pentru a nu distruge o vraja
ripley, nu au sa vina tomatele, nu din partea mea, odata cu ceea ce vad ca pot sa devina acesti copii devin mult impasibila cuvintelor, judecatilor voastre
pentru ca masura mea sunt ei, iar ceea ce-mi arata ca sunt si pot sa devina reuseste sa ma ajute sa ma detasez
si eu imi iau copiii din fata masinilor, dar deosebirea dintre mine si tine e ca eu nu consider ca o pedepsesc, ci o protejez
spre deosebire de tine, eu nu consider ca a gresit ci doar a actionat specific varstei sale
potrivit teoriei lui nenea Piaget la 12 ani copilul intra in stadiul gandirii formale ipotetice deductive
gandirea devine independenta de perceptie, poate sa lanseze ipoteze, achizitioneaza notiuni complexe legate de probabilitate si implicare
si eu o pedepsesc pentru ce? ca n-a reusit sa ajunga cu mintea ca din spatele masinii care chiar daca e oprita nu a inteles ca poate sa apara o alta?

spre deosebire de cele care incearca sa inabuse plansul copilului deranjat sau chiar ofensat ("daca nu termini te pedepsesc, lasa plansul, te-am adus in parc ca sa plangi? numar pana la trei si daca nu te opresti mergem acasa"), emotia acestuia eu incerc sa-l accept, sa-i accept emotia pentru ca empatia este specifica Omului, dar o persoana poate sa se formeze empatica doar daca i s-a demonstrat empatie, i-a fost aratata, cultivita calea empatiei

"bun" si "rau" au valoare doar intr-un context moral, leul in afara acestui context moral incetand sa mai fie bun sau rau ci doar flamand sau mai putin, la fel si copiii, care se nasc in afara unui context moral (ne ramane noua sa-i introducem)
deci copiii nu se nasc nici buni, nici rai ci cu o natura pozitiva, iar eu prin aceasta vad insusi aceasta a lor capacitatea de-a fi capabili de-a semnala nevoi, care satisfacute sunt menite sa le favorizeze lor bunastarea
si aici subintra capacitatea mamei de a-i fi empatica nou-nascutului, copilului, de-a se pune in pielea acestuia, de a-l accepta asa cum este si de a-l seconda
deci la aceasta varsta empatia este unic directionata doar mama avand capacitatea de-a raspunde pozitiv, articulat

la mine cand sunt nervoasa, agitata se observa o incapacitatea de-a mea de-a ma pune in panatofii pruncilor, deci de a recepta corect semnalele acestora si implicit de-a raspunde adecvat de unde am si un raspuns negativ

copiii raspund empatic, deci ma refer la strada aceea cu dublu sens, cand sunt capabili sa se puna in pielea mea ceva mai tarziu, abia dupa ce au construit "ceva" care sa le permita sa substituiasca imaginea lor initiala despre realitate
deci la aceasta varsta empatia este unic directionata doar mama avand capacitatea de-a raspunde pozitiv, articulat abandonandu-se pe sine nevoilor nou-nascutului, copilului mic

si tot referitor la empatie Heinz Kohut , psianalist (psihologia psianalitica a sinelui), spunea:
empatia e acea capacitatea de-a prelua semnalele unei stari sufletesti, capacitatea de-a capta emotii, de-a citii chiar si semnalele non-verbale, iar din aceasta perspectiva atunci cand o mama nu poate sa realizeze contactul empatic, nu reuseste sa identifice si sa raspunda pozitiv nevoilor nou-nascutului acestuia ii este dificil sa construiasa, pastreze un sens de integritate, consideratie pozitiva
e la fel si cu copilul mic
salutul e o emotie, nu e o regula si are valoare doar in masura in care este expresia unei emotii
salutul care se naste dintr-o regula este unul steril, departe menit sa atinga sufletul celui pe care-l intalneste
pe voi va observ cum incercati sa cresteti tineri educati, politicosi amenintand sensul de integritate, consideratie pozitiva despre el insusi si lumea inconjurtatoare, ceea ce este un non sens
educatia, asa cum o vad eu porneste de la copil si se construieste prin copil, se ancoreaza acestuia, contextului nu unor reguli rigide
si inchei spunand ca ieri am avut o zi tare plina pentru mine, pentru ei
Felix are multe jocuri in care face apel la fantezie, imaginatie, este resprins de grupurile de copii si pentru acest fapt si nu prea are cu cine sa se joace astfel, deci am inceput sa-l urmez, sa ma implic in jocurile sale si am vazut perspective noi ale spatiului, timpului care le sunt furate altor copii constransi sa nu se joace pe jos, in praf, sau sus, suspendati mai mult in aer pentru ca nu-i educat, nu-i frumos, nu se face
bat acel parc de 5 ani zilnic si abia ieri am inteles ca mai are mii de fatade de descoperit si inspre toate astea m-a purtat copilul asta minunat, murdar care reuseste sa vada o caverna si 2 dinozauri acolo unde exista doar un munte de frunze uscate.
si cu astea s-a epuizat si aces topic pentru mine

numai bine tuturor!

si era sa uit un aspect foarte important, eu sunt cea care imput problemele copiilor dificultatilor mele de-a fi mama care sa se ridice la inaltimea sentimentelor lor
eu sunt cea care atunci cand ma regasesc cu un copil dificil inteleg ca sunt eu cea dificila, sunt eu cea care trebuie sa ma pun in discutie, nu copilul
iar aceasta metoda de-a pedepsi si recompensa nu ajata nimanui pe termen lung, nici parintilor sa creasca, nici copiilor
creaza doar iluzii si non sensuri, tot pentru mine care-mi spun ca e absurd sa pui greutatea unei pedepse pe umerii unui copil, persoana in formare, mult vulnerabila si sa nu-ti pui pedeapsa tie, vorba 'ceea "crescut si vaccinat", deja format, solid
si da, copiii au nevoie de persoane solide, carora sa se raporteze, nu de cele neputinciaose care aleg calea enumerarii - asta mi-o spun mie - sfintei (macar de as fi una!)
e mult mai usor sa enumeri decat sa educi, educatia tot in aceptiunea mea

va spuneti: e greu sa frecventezi copiii!
aveti dreptate! dupa care adugati: pentru ca-i necesar sa te adaptezi nivelului lor, sa te inclini, se te apleci, sa devii mic
acum ati gresit! nu-i asta ceea ce oboseste, e faptul ca esti constrans sa te ridici la inaltimea sentimentelor lor, sa te intinzi, sa te alungi, se te inalti pe varful picioarelor pentru a nu-i rani

Janusz Korczak




Felix (3 ani si 9 luni) Bendis (1 an si 9 luni)