Cum procedez?Sunt insarcinata si vreau sa divortez

Am un baietel de 1 an si 7 luni si sunt insarcinata. Voi naste in brasov (alt oras decat cel in care avem domiciliul). Cat timp voi fi plecata sotul va ramane acasa cu copilul (nu l-am lasat niciodata sa doarma la bunici).

Cererea de divort trebuie s-o depun inainte sa merg la spital... consider ca imi va fi cu mult mai greu sa ma ocup de problema asta cu 2 copii mici.

Intrebarile pe care le am..
Pentru eliberarea certificatului de nastere imi va trebui musai certificatul de casatorie (care in mod normal se depune la judecatorie odata cu cererea de divort?)??
In conditiile in care tatal nu poate sa se deplaseze la primarie sa declare nasterea copilului cum trebuie procedat, sa nu ma trezesc cu liniuta in dreptul numelui tatalui?
Poate profita sotul de timpul asta cat voi sta la maternitate si sa declare ceva de genul "parasire de domiciliu"?? Suna a paranoia dar doresc sa-mi iau toate masurile de siguranta stiind caracterul "jumatatii mele"!!

Multumesc!




KHRISU 34+, mamik de baietel

marius spune:

"Pentru depunerea cererii, este suficienta o copie legalizata dupa certificat, motivata tocmai de imprejurarea nasterii copilului. In cerere specifici ca vei depune inscrisul original la primul termen. Asigura-te ca judecatorul intelege clar situatia (preferabil sa fii asistata cand mergi acolo).
Copilul tau va fi din casatorie, nu in afara ei, atata vreme cat momentul conceptiei se situeaza in timpul casatoriei si (atentie!) mama nu a intrat intr-o noua casatorie. Casatoria va fi considerata desfacuta din ziua in care hotararea de divort ramane irevocabila. Pana atunci, sunteti casatoriti. deci, nu exista nici cea
mai mica posibilitate de liniuta la copil.
Cat priveste parasirea de domiciliu - nici vorba de asa ceva!

Fiind o situatie speciala, imi permit cateva sfaturi:
Prezenta reclamantului este obligatorie in persoana la prima instanta (Judecatorie). Exista exceptii - din pacate Codul de Procedura Civila nu considera lauzia o "boala grava", asa cum prevede exceptia. Asigura-te, deci, ca vei putea fi acolo. Am vazut multe cereri respinse din acest motiv. Mai mult decat atat, in sala de judecata nu
au voie copiii - deci vezi cum faci (supraveghere, alaptat).
O alta problema ar putea fi cererea accesorie de incredintare a minorului. Dat fiind ca la depunerea cererii vei avea un singur copil, doar pentru el vei putea cere incredintarea. Poti face o cerere de intregire doar la primul termen, in cazul in care copilul va fi nascut deja. daca nu, actiune separata, care va fi conexata la
dosarul initial.

Sfatul meu ar fi sa astepti (daca se poate, evident) pana dupa nastere. Oricum, judecatorii sunt mai circumspecti cand este vorba de divortul unei mame gravide sau cu copil foarte mic, s-ar putea sa nu-ti ajute neaparat aceasta graba de cateva luni."

Pagina familiei / Mai multe...
www.youtube.com/watch?v=9dxvZ8UCZag" target="_blank">Video
Pagina legislativa

khrisu spune:

Multumesc mult pentru raspuns...
Nu prea stiu cum e mai bine sa fac... sa astept dupa nastere sau sa "bat fierul cat e cald"
Eu am niste dovezi ale adulterului in care se scalda sotul meu de mai bine de 2 ani (motivul divortului). mai bine zis inregistrari audio.. mi-e cam frica sa treaca timpul sa nu "le expire termenul de valabilitate". Dumnealui ma ameninta ca e ilegal ce am facut. Totusi nu le-am obtinut prin frauda..(zic eu). Am plantat un reportofon in masina noastra, prin casa, timp de cateva luni. Probele astea se admit in instanta??


KHRISU 34+, mamik de baietel

marius spune:

Nu ti va admite aceasta proba, in primul rand pentru ca nu este reglementata (doar in penal se admit inregistrari, si alea cu un regim cu totul special), si in al doilea rand pentru ca o asemenea dovada nu are nicio legatura cu adulterul, indiferent ce s-ar auzi acolo.
Sunt doar doua modalitati de dovedire a adulterului: procesul-verbal de constatare sau scrisori care emana de la vinovat. Daca cu scrisorile mai merge, n-ai vrea sa stii ce ar presupune procesul-verbal.
Si chiar daca ar fi legal admisa, imediat se poate contesta (nu-i vocea mea etc), nu poti face o dovada clara - ca sa nu mai spun de prevederea constitutionala conform orice persoana are dreptul la viata privata, de care tot mai multi avocati se folosesc.
Deci, gaseste altceva - inscrisuri olografe, eventual, ceea ce mi-e greu sa cred ca vei reusi (cine mai scrie scrisori la mana?), martori care sa sustina ca a iesit cu femei, ca avea atitudini nepotrivite fata de ele (care ar putea induce ideea de intimitate). Si nu "apasa" in primul rand pe asta, ca e foarte dificil, ci pe deteriorarea grava a relatiilor dintre voi, violenta (daca este cazul), jigniri,lipsa contributiilor in casa. Pregateste-ti cu atentie acuzatiile, sa le poti si sustine. Si oricum, dovada clara a relatiei extraconjugale este aproape imposibil de obtinut. Nici macar daca ii gasesti in aceeasi casa nu-i dovada, doar daca experiza medico-legala...(brrrr!)
Oricum, de doi ani adulterul a fost dezincriminat (se pedepsea penal, era infractiune!!!), mai puteai cere un mandat, Parchet, Politie etc - dar s-a scos din C.Pen. tocmai pentru ca era greu spre imposibil de facut flagrantul.

Cat priveste momentul depunerii divortului - asta depinde numai de tine si de cat de grav sunt vatamate relatiile dintre voi, de cum va reactiona (nu-ti trebuie scandaluri in ultimele zile de sarcina), de ce se va intampla cu cel mic pe care il aveti...

Pagina familiei / Mai multe...
www.youtube.com/watch?v=9dxvZ8UCZag" target="_blank">Video
Pagina legislativa

khrisu spune:

Inseamna ca avea dreptate...
N-am nici o sansa sa dovedesc... dupa cum spui e imposibil. In inregistrari se aud "marturiile" lui catre diversi prieteni plus intalniri cu amanta. Si mai e o discutie intre mine si el in care imi spune ca nu se poate inca desparti de ea... Mai am un mesaj de telefon trimis de ea catre el plus foarte multe mesaje (schimb de mesaje intre mine si ea)din care reiese ca ei sunt impreuna. Ea recunoaste cu seninatate ca sunt impreuna pentru ca sotul meu i-a zis ca e separat de mine de ani de zile (noi fiind casatoriti de 4 ani in total si am ramas insarcinata anul asta) fiecare cu viata lui pana la divort. Poate o conving pe ea sa vina ca si martor . Imi trecuse prin cap s-o dau in judecata si sa-i cer daune morale (vazusem eu pe discovery cazuri)

Relatiile dintre noi s-au deteriorat foarte tare in ultimii doi ani (s-a intamplat odata sa ma loveasca, insarcinata fiind..nu am dovada medico-legala in sensul asta ..mi-am facut eu o fotografie cu vanataile de pe brate)
Odata cu scandalul asta prietenii, rudele au aflat , iar sotul meu a recunoscut ca da e adevarat, dar ma indoiesc ca ar veni cineva ca si martor.

Ca si concluzie sunt sanse ca divortul sa fie din culpa comuna in cel mai fericit caz sau doar a mea... (sotul meu are foarte multi prieteni judecatori, persoane importante din "lumea buna" a orasului, plus ca si el are functie importanta.. si-o sa ma tavaleasca in noroi ca sa-i iasa lui socotelile). Ma astept ca si avocatul meu sa fie "ajutat" sa treaca de partea lui.

Cred ca voi astepta pana dupa nastere desi mi-e foarte greu si acum..A ajuns sa vorbeasca cu ea la telefon de fata cu mine (mai umilita ca ca acum nici ca se poate). Plus ca am nevoie de liniste macar acum in ultima luna de sarcina. Din luna mai tot traiesc cosmarul asta.. fetita din burtica a luat in greutate la limita inferioara iar eu nu am pus pe mine decat vreo 3 kile si mai am o luna si nasc.

Multumesc mult pentru sfaturi...


KHRISU 34+, mamik de baietel

marius spune:

Eu inteleg ca situatia este umilitoare si disperata, dar mi se pare ca se pierde prea multa energie in scenarii care nu au legatura cu realitatea (de aceea, recomand intalnirea cu un avocat, care sa excluda din start ce este imposibil).
1. Amanta nu poate fi chemata ca martor, nici daca e convinsa si vrea. Martorul NU are voie sa aiba un interes in cauza (ca de aia e martor, sa ajute instanta, nu sa prezinte ce-i pica lui bine dintr-o poveste in care este implicat).
2. SMS-ul nu este proba admisa, nici macar factura de telefoane (se prezuma ca telefonul poate fi luat de pe o masa si utilizat de altcineva / deci nu se sustine o relatie directa intre cel care vorbeste si abonat).
3. Daune morale, pentru ce?! (asta cred ca a fost o gluma, totusi!)
4. Niciun judecator normal la cap n-o sa-si puna pielea la saramura pentru un divort, fie el si al unui prieten. Cat priveste trecerea avocatului de partea cealalata, asta chiar nu cred...Daca totusi crezi ca s-ar putea intampla asta, ia-ti un avocat dintr-o alta localitate. Iar daca ai dovezi clare (nu banuieli) ca judecatorul ar putea fi influentat, poti sa ceri stramutarea.
5. Divortul nu se poate pronunta din vina reclamantului, ci doar din vina exclusiva a sotului parat, ori din vina ambelor parti, altfel se respinge. Singura exceptie este cea in care paratul depune cerere reconventionala, deci devine el insusi reclamant, deci VREA sa divorteze - ceea ce lucreaza pana la urma in favoarea ta.

Ce n-ai spus este care este punctul lui de vedere? ce vrea? Cum va reactiona la cerere? Cum se va raporta la incredintarea copiilor? In ce masura doreste/se teme de partajul bunurilor comune? Cum ai proceda, ai pleca din casa? Unde? Ai conditii acolo? Ce va concluziona ancheta sociala? Ce fel de tata e? (asta n-are relevanta in divort, in schimb la incredintare, da). De ce spui ca te-ar tavali? Nu vrea divortul? Te dispretuieste pana acolo? Ce ar urmari cu asta?

Cam astea sunt intrebarile care ar trebui sa stea la baza planului de bataie, nu scenarii consumatoare de timp si nervi. Mai greu va fi sa demonstrezi ca traiesti acest cosmar de 2 ani, cel de-al doilea copil sugereaza ca relatiile dintre soti nu erau chiar grav vatamate...judecatorul se va gandi si la asta cred.

Important este sa nasti cu bine, sa fiti sanatosi amandoi, si (daca poti, desigur) sa lasi povestea asta pana dupa nastere. Poate se remediaza relatia, poate copilasul ii va arata ce pierde, si nici nu te mai complici cu completari la cerere.

Sanatate, succes si putere!



Pagina familiei / Mai multe...
www.youtube.com/watch?v=9dxvZ8UCZag" target="_blank">Video
Pagina legislativa

khrisu spune:

Multumesc pentru raspunsuri... ma ajuta sa privesc fara subiectivism problema asta a mea.
Sotul meu nu doreste divortul dar nici nu doreste s-o termine cu amanta sa. E un om care tine la imaginea sa, asta e motivul pentru care ar tine cu dintii sa nu divorteze sau in cel mai rau caz vina sa fie a mea.
De fiecare data cand am pus problema divortului au inceput amenintarile cum ca imi va lua copilul, invocand salariul meu mai mic in comparatie cu al lui. (as fi eu in imposibilitatea de a-l creste zice el). Amandoi suntem functionari publici cu studii superioare, dar eu am salariul undeva la 1000ron (daca m-as intoarce la munca)
Este un tata bun, aici nu pot reprosa mai nimic.
Referitor la bunuri. Mie nu imi da mai nimic (avem un partament luat prin credit...salariul meu la momentul in care am facut creditul era undeva la o patrime din salariul lui nu stiu cat imi revine mie..banuiesc ca foarte putin). El zice ca apartamentul il trece pe numele copilului si eu nu primesc nimic si ar fi mai bine sa ma linistesc cu divortul. Fetita din burtica cica pot s-o pastrez ca nu-l intereseaza soarta ei (el voia baiat)
As avea unde sa plec cu copiii...acasa la parintii mei. Sunt conditii acolo. Chiar daca locuiesc intr-un sat aproape de orasul nostru au inclusiv canalizare, apa curenta, baie, bucatarie moderna etc (conditii ca la oras).



KHRISU 34+, mamik de baietel

CristinaT spune:

incearca sa te linistesti... poate ca nu este bine ce faci..

Pe de alta parte eu nu cred ca sta cu tine pentru imagine, ce beneficiu ii aduce lui faptul ca este casatorit. Sunt presedinti de stat care au divortat si nu au piedut nimic.
Ca zice ca poti sa-ti pastrezi copilul nenescut poate ca nu simte iubire fata de el, pentru ca nu l-a vazut. Cand il va vedea poate il va iubi si mai mult, mai ales ca fetitele sunt delicate si semana de obicei cu taticii.

De ce nasti in alta parte?
Chiar nu se mai poate face nimic pentru voi ca familie... acum cel mult 34 de sapt va iubeati si ati hotarat sa faceti al 2-lea copil ... poate ca totusi rezolvi ceva.


www.babiesonline.com/babies/o/oana/" target="_blank"> 8 ani .... La multi ani!

andira spune:

Krishu - din cate stiu eu, si sper sa nu spun prostii, pensia alimentara pentru 2 copii este o treime din salariul sotului. Deci, daca el are salariu mare si copiii ti-ar fi incredintati tie, poate resursele ar fi mai mari decat cele 10 mil. Nu stiu acum insa cum e cu plata pensiei alimentare, daca nu vrea sa o plateasca ce trebuie sa faci mai departe.
Din ce imi spunea o prietena care se gandea la un mom dat sa divorteze, avocatul o sfatuise sa nu plece din casa (si ea se gandea sa se duca la parinti) pentru ca se poate considera parasirea domiciliului, ceva de genul asta. Inca o data, ceea ce iti spun e doar din auzite, dar Marius ti-a zis foarte bine: daca ai cea mai mica indoiala in ceea ce priveste integritatea judecatorului / avocatului, cere desfasurarea procesului in alta localitate.

Imi pare rau ca treci prin asta insarcinata si cu inca un copil mic, ai grija de tine si de pitici!

A_Iulia spune:

Krishu, in primul rand trebuie sa fii tu convinsa ca vrei sa divortezi. Asta este un proces de analiza a relatiei voastre, cu bune si cu rele. Daca tu consideri ca mai este nevoie de ceva timp pentru a te hotari, ia-ti tot timpul din lume, ca in momentul cand o faci, sa simti si sa stii ca este unica cale pe care o vezi in fata ta. Imi dau seama ca esti foarte suparata acum, insa incearca sa privesti cat mai obiectiv. Poti sa divortezi oricand. Probele pe care tu crezi ca le ai valoreaza zero, nu expira nimic.

Daca esti hotarata sa divortezi, ar trebui neaparat sa iei legatura cu un avocat, care sa te invete ce pasi ai de facut.

Cel mai usor si bine ar fi sa divortezi din culpa comuna (din foarte multe motive). Eu cred ca sunt mari sanse ca, odata ce introduci divortul, sotul tau sa inteleaga ca tu chiar vrei sa divortezi; din ce povestesti tu probabil ca l-ai amenintat cu asta, dar el nu considera ca ai de gand s-o faci. Trebuie sa-l faci sa inteleaga ca asta iti doresti si ca asta va fi pana la urma. Explica-i ca puteti sa incepeti un razboi, sau ca puteti sa ajungeti tot acolo prin intelegere. Sa aleaga el ce cale doreste, eu sper si cred ca o va alege pe cea mai confortabila si pentru el.

Avocatul te-ar putea sfatui exact cum sa procedezi - chiar si in cazul culpei comune, vei avea nevoie de un martor, asa ca ar fi bine ca problemele voastre sa le aduci la cunostinta apropietilor (sau macar cuiva care iti va putea fi martor la proces).

Referitor la copii - sansele sunt foarte mici ca el sa-si doreasca sa aiba copilul in intretinere, si sunt si mai mici sansele sa obtina chestia asta. In locul tau nu mi-as face mari probleme.

Imi pare rau prin ce treci, si mai ales acum, cand esti pe cale sa dai nastere unui copilas.

khrisu spune:

Divortul nu e doar o toana de-a mea, decizie luata la nervi...nici vorba.

Prin mai-iunie am aflat ca are amanta de vreo 2 ani..desi semnele erau demuuuult vizibile dar eram eu oarba si credeam toate explicatiile penibile pe care mi le dadea el. Pus in fata faptului implinit, culmea tot el s-a sifonat..ma rog...dupa vreo 2 zile, timp in care primeam deja mesaje de amenintare de la amanta (sa am eu grija ce fac cu inregistrarile, etc, etc) vine omu' spasit la mine sa-l iert si sa-i dau o saptamana sa o rupa cu ea. Zis si facut. Timp de o luna si jumate l-am lasat in pace cu intrebarile..m-am comportat ca si cum nimic nu s-a intamplat si am incercat sa ne "regasim" unul pe altul. Dupa acest timp constat ca el a continuat viata dubla fara nici o remuscare..ba mai mult nici macar nu a incercat sa se desparta de ea. Am mai avut o discutie cat se poate de pasnica in care l-am anuntat ca nu mai am resurse pentru o a treia sansa si voi divorta. De atunci ma comport foarte frumos...suntem foarte buni prieteni, colegi de apartament, ma ajuta cu treburile prin casa ca intotdeauna.

M-am impacat cu situatia asta..sotul nu e proprietatea mea si nu am cum sa-l constrang sa ma iubeasca. M-am detasat de problema, acum ma concentrez pe nastere, cresterea copilului si cam atat. M-am simtit foarte umilita cand am vazut ca vorbeste cu ea la tel in prezenta mea si am zis hai sa depun cererea acum ..inainte sa nasc..dar m-am calmat. E mult mai bine pentru mine si copii sa astept. Divortul sper sa fie doar o formalitate pentru ca intre noi a murit dragostea, sa ramanem prieteni si sa nu se tina de cuvand cu amenintarile.

Cam asta e povestea.

KHRISU 34+, mamik de baietel