cearta dintre frati, surori?...
Raspunsuri - Pagina 5
andira spune:
1 an (mai exact 1 an si aproape 2 luni).
try spune:
gazella, la mine amandoi baietii se joaca ok separat. Si impreuna au momentele lor f bune cand ti-e drag sa-i vezi asa.
Inca de la inceput de cand cel mci a stiut ce-i aia o jucarie, l-am invatat pe cel mare ca daca vrea jucaria de la frate-su ala mic, trebuie sa-i dea altceva in schimb. Mult timp a tinut treaba asta, cat a fost cel mic destu lde mic si se multumea cu orice jucarie in mana. Ei, lunile au trecut si n-a mai tinut treaba cu da-i altceva in schimb. Pe de o parte ca cel mare a crezut ca asta e o metoda universala si ca daca ii da si o mingie banala lui frate-su in brate (cateodata ma busea si rasul de ce jucarie la schimb ii aducea), gata, el poate sa-i ia oricand jucaria din mana. Iar pe de alta parte, cel mic a inceput sa aiba pretentii si sa vrea numai si numai jucaria aia. lasand la o parte faptul ca in general cel mic e ala care nu stie inca sa cedeze si vrea neaparat ce are fratele lui mai mare in mana. Un timp a functionat schema cu ::mami, te rog, poti sa-i dai lui jucaria asta celui mic si, uite, hai sa cautam noi alta jucarie care face cutare sau cutare" si exploram iarasi sacul cu jucarii. Dar apoi cel mare a inceput sa se simta probabil dezavantajat si n-a mai vrut sa reactioneze (posibil si ca bunicu' sa fi uzitat la greu metoda "da-i lu ica e mai mic si nu intelege" cat suntem noi la servici). Asa am ajuns la regula "ok, nu luam jucaria din mana daca e la altcineva" ci doar dupa ce o lasa jos, semn ca renunta la ea". Dar incepe si metoda asta sa nu ma idea roade: 1. pt ca ala mare se repede ca uliul la jucarie si nuami cand ii scapa lui frate-su din mana ,chiar daca n-a terminat sa se joace cu ea (
)2. pt ca asta nu-i invata sa imparta, desi ii invata sa-i respecte celuilalt dorinta si sa fie rabdatori..
Da, metoda cea mai buna ar fi cand vor ajunge sa imparta pe rand o jucarie. Acuma te joci tu cu ea si eu ma joc uc altceva, peste 5 minute facem schimb. Dar pt asta trebuei ca cel mic sa treaca un pic peste 2-2,5 ani sa pot sa-l cooptez la asta. Sti uca la gradinite aici copiii chiar mai mcii decat ala micu' al meu (are 2 ani) au invatat sa imparta jucariile cu alti copii (aici se pune mare accept pe share the toys), dar la gradi e alt mediu si e diferit. Acasa, daor cu ei doi, fara avantajul constant al unui grup de copii, nu mai e asa usor.
dar o sa ajungem si acolo, pana atunci incercam si ne straduim.
cam asta-i istoricul nostru cu nu luam jucaria din mana.
Andira, si la noi s-a intamplat la fel cu lux de amanunte (cel mare uneori facea schimbul fortat, asa credea el ca daca ii spune lui frate-su da-mi mie asta si uite asta ,el trebuei sa accepte fara carteli) si a tinut pt o vreme metoda, dar... dupa ce-a crescut si piticotu' nu mai tine.
Gazella, constat ca avem baieti de-o seama aproape: cel mare al meu are 3 ani si 9 luni, cel mic 1 an si 11 luni. Daca-l nasteam la termen aveam sanse sa fie potrivire perfecta. A venit cu 7 sapt. mai devreme.
De ce nu ne faci o vizita pe la mamicile de nov-dec 2004. Sunt toate niste fete super si e o armonie tot timpul pe grupul nostru. Mai ales ca o gramada de mamici acum au si al doiela copials, deci ai gasi corespondenti din mai multe puncte de vedere.
simali spune:
Citat:
E ca si cum vine cineva la tine si-ti zice "il vezi pe tipul ala? Trebuie sa-l iubesti ca el o sa fie sotul tau pe vecie".
Pai cred ca tocmai asta e diferenta intre a avea un frate/sora si a avea un partener de viatza (iubit/sot). Ca pe frate “trebuie” sa-l iubesti. E ceva ce daca ai trait iti dai seama ca orice s-a intampla pe lumea asta (ma rog, mult spus orice) nu-i poti intoarce spatele. Ma rog, nu trebuie s-al iubesti orice-ar fi, dar nu vad decat mari avantaje din a cultiva o relatie indestructibila intre doi frati/surori.
Citat:
Eu nu spun "trebuie sa iubesti" ci pur si simplu "surioara ta te iubeste".
Imi dau seama ca si eu procedez la fel. In capul meu a fost ca daca ii dovedesc ca frate-su il iubeste, va cantari si el mai mult comportamentul lui fatza de cel mic. Si de fiecare data cand cel mic ii arat o dovada de iubire, mereu ii intaresc “vezi mami cat de mult te iubeste”. Cu cel mic inca nu pot discuta astfel de fineturi, ci incerc doar fixic sa-l impulsionez.
Sa sti ca in realitate nu TREBUIE sa iubesti pe nimeni. Trebuie nu exista in probleme de suflet. Aici faci ce simti, nu ce ti se spune. De aceea am dat exemplul cu sotul. Si pentru ca tot eram la exemplul cu sotul, daca sa zicem ca nu ti se spune "trebuie sa-l iubesti" ci ti se spune "vezi ce mult te iubeste el" inainte ca tu sa fi lasata sa SIMTI cat de mult te iubeste? Asta ar schimba cu ceva lucrurile? Eu cred ca nu.
Tu-i spui copilului "vezi ce mult te iubeste fratele tau?". Si suna a "tu de ce nu-l iubesti la fel pe el?", adica a santaj emotional plus implicarea sentimentului de vinovatie (tu nu esti capabil de atata dragoste) si culmea, cu sentimentele altuia, nu cu ale tale personale...Dar el poate sa vada ca unori fratele lui e egoist si nu-l iubeste chiar atat cat te straduiesti tu sa-i bagi pe gat.
Dar ai dreptate cand spui ca, vazand ca fratele lui il iubeste, cel mare isi va schimba comportamentul. Dar VAZAND el personal.
alice
simali spune:
| Citat: |
unde sa imparti dreptatea? de ce sa intervi? ce stiu eu despre ei, la modul cel mai intim? cum faci sa nu-l neindreptatesti pe unul in defavoarea celuilalt?
abia cand intervi impartind dreptatea risti sa gresesti (vorbesc la modul generic) pentru a imparti dreptatea ai nevoie de intregul scenariu, de intreaga perspectiva a ceea ce a dus la conflict si nici un parinte nu poate s-o aiba si abia atunci risti sa neindreptatesti, judecand gresit
risc sa-i spun lui Felix "ai fost rau" cand el probabil nu incearca decat o imensa frustrare pentru ca sora-sa nu-l lasa sa faca baie singur
in loc sa-l inteleg, sa-i inteleg limitarile ii mai pun pe umeri si acel "ai fost rau, egoist ca n-ai lasat-o"
eu incerc sa-i permit sa se construiasca ca persoana empatica cat timp altii nu demonstreaza nici pic de simpatie, empatie fata de sentimentele sale ceea ce-i gresit
nu e posibil, asa nu se va construi empatic, ba mai mult va cauta sa-mi implineasca mie condamna "ai fost rau"
| Citat: |
Ti-as da niste flori adevrate pentru chestia asta.
Eu am un frate mai mic cu 4 ani. Cand eram copil imi spuneam exact ceea ce ai scris tu mai sus: ca eu cand o sa fiu mama o sa incerc sa nu fiu judecator daca nu am fost de fata si nu stiu toate datele problemei. Adultii vin nervosi intr-o camera in care niste copii se cearta si habar nu au ce s-a intamplat cu adevarat acolo. Intreaba "cine a inceput" unul zice "ea", altul zice "el", copiii expun problema printre lacrimi, unii mai si mint, altii au o fetisoara nevinovata, teatru total, si adevrata lupta se da cu "cine dintre noi este mai capabil sa-i impresioneze pe jurati". Apoi, indiferent cum se imparte dreptatea cineva se va simti neindreptatit si va spune in sinea lui "pe el il iubeste mai mult".
Pentru ca adevarul, de cele mai multe ori, nu este nici alb, nici negru. Are infinite nuante de gris. Iar cand iti judeci proprii copii, daca situatia nu este alb/negru este mai bine sa-ti vezi de treaba.
alice
gazzella spune:
simali, multumesc
try, multumesc si tie pentru invitatie, sunt tentata sa intru doar sa vad cum ma aranjez cu timpul
Felix (3 ani si 8 luni) Bendis (1 an si 9 luni)
carmen77 spune:
Eu am alta intrebare: intre ai mei baieti e diferenta de 4 ani, pe la ce varsta or incepe sa interactioneze cat de cat?? Ca deocamdata de la Matei aud doar: "ia-l pe Marc de la mine din camera!" 
. E drept ca asta mic (are doar 8 luni), nici nu face altceva decat sa ii darame constructiile de lego lui Matei ... dar nu stiu, oare am eu asteptari prea mari? credeam ca deja o sa interactioneze un pic ... insa nu da semne cel mare de nici o interactiune cu cel mic.
adriana spune:
Carmen, ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca cu varf si indesat
Glumesc, ai mei astia mai mari au inceput sa se inteleaga pe la 6 ani cu 4 ani.. Cand incep sa inteleaga mai multe, nu "da-mi jucaria", "mi-a luat jucaria", certuri din astea... desi tot o sa mai fie si din astea...
Mamica de Codrin - 2002, Olguta - 2003 si Cornelie mica - 2006
aura_m spune:
Intre mine si fratele meu este diferenta de un an, eu sunt cea mare, si cand eram mici ne bateam, o data i-am spart mamei o fructiera, strigam unul la altul ca mai bine eram singuri la parinti. Mama nu mai vroia al doilea copil dar a insistat bunica mea, mama ei, ca poate al doilea este baiat si mama cand se mai enerva pe fratele meu ii zicea ca il trimite la bunica sa il creasca ea, ca ea l-a vrut mai mult si eu ii reprosam mamei ca de ce l-a facut si pe el. Dar cel mai rau ne certam cand avea mama musafiri. Ne zicea mama:"cand nu este nimeni pe la mine sunteti cuminti dar apoi cand avem musafiri parca innebuniti", dar cu timpul ne-am linistit, fiecare si-a facut grupul lui de prieteni, ma mai enerva fratele meu ca vroia sa se uite la meciul de fotbal si eu vroiam sa ma uit la un film si aveam numai un TV. Dar acum ne intelegem perfect, chiar ultima data cand am fost la el in Anglia am vorbit ce n-am vorbit noi niciodata, cred ca din cauza ca se simtea si el singur, m-a rugat sa ii fac o favoare cand vin in tara si m-am tinut de cuvant. Si in ceea ce priveste iubirea mame, am simtit-o in egala masura ptr amandoi, pe amandoi ne-a sustinut in ceea ce facem si ne-a incurajat si cu o exceptie, cu mine a fost mai protectoare fiind fata, adica atunci cand mergeam la disco trebuia sa ii spun cu cine merg daca mi se intampla ceva sa stie de unde sa inceapa, daca intarziam trebuia sa o anunt, cu fratele meu nu era asa ptr ca era baiat, daca lipsea de acasa o seara nu isi facea griji ca sigur statea la un prieten. Oricum, cand eram adolescenta, nu era chiar asa rautatea din ziua de astazi, ptr o paine sa te omoare si mai nou, nici baietii nu sunt in siguranta acum pe strada.
AURA