cum iti recuperezi sotul

emmma03 spune:

draga Miha! Imi pare foarte rau de tine, din pacate stiu si eu prin ce treci si tu si toate celelate femei inselate. E groaznic...dar viata merge mai departe, nu?
Hai sa vin si eu cu un sfat! Am inteles ca aia ar mai avea copii. Probabil e mai in varsta ca el, eu as spune ca e destul de periculoasa, pentru ca probabil stie ce vrea, probabil e trecuta prin viata fata de una tanara si stie ce are de pierdut. Ar fi bine sa deschizi subiectul cu sotul tau, dar inainte afla macar cum o cheama. iti spun eu cum. O suni, ii spui ca esti o asistenta de la vreun spital sau ceva de genu, dai si un nume, te prezinti frumos, foarte politicos, si ii spui ca a avut loc un accident, si ca asupra persoanei respective s-a gasit cartea ei de vizita sau a fost ultimul apelat si ca ai nevoie de niste date privind persoana respectiva. Cam morbid....dar functioneaza. Eu am pus-o pe o prietena sa o sune pe individa, ca eu nu as fi fost in stare, si i-a imbarligat ceva de genu', si i-a spus aia numele complet si unde lucreaza.
Merita sa incerci. sau sa te gandesti la o alta posibilitate. Iar cand o fi vreodata sa deschizi subiectul, sa-i spui de ....cutare, cum o cheama, macar sa vada ca nu vorbesti in necunostinta de cauza.
iti tin pumnii si te sustin, si eu am continuat! In fond si la urma urmei, toti barbatii sunt la fel. Macar daca il iubesti, lupta pentru el.

andreea81 spune:

Moaaaamaaa, ce idee! Saru', mana, emmma03!!!!!! Daca o sa am probleme, o sa apelez la ce ai scris mai sus....da'sper sa nu am nevoie...

emmma03 spune:

Mishto, nu?

atlantiana spune:

Draga cmiha,

nu am intrat de tare mult timp pe aici. acum am citit topicul tau si trebuie sa recunosc ca m-ai impresionat.

e atat de usor sa distrugi ceva: un obiect, un om, o relatie... dar sa construiesti si mai ales sa mentii ceva, e tare greu.

ai dat dovada de o mare intelepciune procedand asa cum ai procedat: cu calm si decisa sa iti pastrezi casnicia.

nu asculta vorbele celor care spun ca daca sotul a calcat strnb, trebuie sa ii dai papucii. de ar fi asa de simplu.... nu ii dai papucii doar sotului. cu el ti se duce linistea, o parte din sufletul tau, viata ta de zi cu zi se schimba. Ca sa nu mai spun ca un copil dintr-o casnicie destramata e ireversibil afectat.

macar pentru copil, si pot trebuie sa iti dai toata silinta sa iti pastrezi sotul, cata vreme - cu exceptia acestei abateri - e un sot bun.

andreea 81 are un mottto care imi place mult: „pacea e mai importanta decat dreptatea“. indiferent unde e dreptatea, de partea ta sau de partea sotului tau, conteaza fericirea, adica pacea sufletului. daca ii declari razboi, si ii ceri socoteala, daca incerci sa afli mai multe, daca cauti dreptatea, pacea va fi pierduta si probabil nu o vei mai recapata.

si daca ii ceri socoteala, ce rezolvi? ce a fost nu se poate schimba.
e mai important sa privesti inainte, nu inapoi. pana la urma, a facut o greseala - recunoaste asta prin comportament, prin faptul ca ti-a ramas alaturi. iar de gresit, a gresit toata lumea in viata, intr-un fel sau altul. sa ierti iti face tie mai mult bine dacat sa urasti.

emmma03 spune:

MIHA, povesteste-ne ce se mai intampla? cum te mai simti?

Aprilie spune:

Foarte frumos,cu suflet si simtire spus...si cu intelepciune!
Si eu simt/gindesc exact la fel.
O incurajez pe cmiha sa se gindeasca bine cind ia decizia...
Un pas gresit nu schimba faptul ca altfel e un om si un sot bun.
Si astia nu se gasesc pe toate dumurile.
Nici un alt tata pt copil nu exista.

cmiha spune:

Buna fetelor,
am continuat planul inceput, in sensul ca apropierea noastra a fost cea mai importanta... asa ca am venit acasa mai devreme, am incercat sa ne mai facem mici bucurii, sa vorbim mai mult si multe altele.

Deocamdata sunt multumita in ca in urma certii noastre unde cum v-am spus nu i-am spus fix esentialul, dar a inteles ideea, acel numar nu a mai aparut cu nici un fel de apeluri. Au mai fost cateva apeluri si sms-uri la care el nu a raspuns (am vazut asta in jurnalul telefonului).

Si cam asta-i situatia, sper ca acea relatie sa se fi incheiat, pentru ca au trecut aproape 1-2 luni de cand comunicarea s-a intrerupt. Isi da si el seama ca sunt mai atenta ca inainte la astfel de lucruri, si imi spune ca treaba asta chiar ii place.

E totusi o perioada linistita, am incercat sa nu ma mai gandesc la detalii ci in special la copilasul meu... si la lucrurile bune dintre noi.

andreea81 spune:

.....perioada linistita, am incercat sa nu ma mai gandesc la detalii ci in special la copilasul meu... si la lucrurile bune dintre noi.

[/quote]
Da, cmiha, copilasul e cel mai important, iar daca sufletelul tau e mai linistit in urma ultimelor discutii din familie, inseamna ca a meritat sa ai rabdare si sa abordezi situatia cu calm si intelepciune.

ANAR spune:

Buna fetelor, buna Miha!
am si eu o problema asemanatoare, asa ca te inteleg perfect.
Au trecut aproape doi ani de atunci si eu inca mai sunt foarte conectata la subiect...
Deci ma doare inca. Rau. Eu am ales sa imi confrunt direct sotul. Am incercat sa-l urmaresc o zi-doua, dar n-am rezistat. Mi se parea prea umilitor. Asa ca l-am intrebat cat se poate de naiv daca are o relatie cu altcineva. Bineinteles ca a negat. Bineinteles ca urmat o perioada ciudata in viata noastra de cuplu. Ziua ne uram, noaptea ne iubeam. Adica il acuzam, zbieram, plangeam, ma tanguiam, el ma trimitea la psihiatru, imi declara ca ma uraste pentru ceea ce fac relatiei noastre (?), ma manipula, santaja sentimental iar noaptea ma cauta disperat prin pat. Si tot asa.
Luni ne iubeam , poate si Marti, pe Miercuri incolo se strica treaba...Joi era un calvar, Vineri ne declaram URA, discutam despre divort, in momentul urmator flirtam, ne faceam avansuri, declaratii...Chestia asta a durat cam 1/2 an. Dupa care a urmat o alta perioada cu alte apucaturi ciudate, si alta, si alta...In timp, sigur, s-au estompat reactiile distructive.
Nu stiu si este o mare enigma pentru mine ce s-a intamplat atunci in mintea si in sufletul lui, cert este ca "semnele" infidelitatii au disparut ca prin minune incepand cu seara confruntarii. Si nu doar ca n-am mai gasit un "pattern" dubios al programului lui, dar si comportamentul fata de mine s-a schimbat. Nu ma mai tine la distanta. Pentru ca asta facea, chestia asta ma scotea din minti, asta a fost primul "semn". Nu ma lasa sa ma apropii de el(emotional). In rest, aproape ;) barbatul model(ajutor in casa, piata, respect, bla-bla-bla).
Initial am fost circumspecta dar se pare ca e sincer...

Acum, bineinteles, sunt bantuita de regrete. Ca m-am grabit, ca n-am avut rabdare sa adun dovezi. De ce? Pentru ca nu am reusit sa-l fac sa vorbeasca...gandindu-ma ca dovezile l-ar fi obligat s-o faca...nu stiu, nu sunt atat de sigura. Pe de alta parte, ma gandesc ca poate tocmai abordarea aia dezarmanta (Tu ai o relatie cu altcineva? Eu unde am gresit? ) l-a ajutat sa ia decizia corecta.

In tot acest timp preocuparea mea prinipala a fost sa-l fac sa vorbeasca...Sa inteleg si eu ce ii lipsea d-le! Ce a gasit in alta parte. Ce trebuie sa schimb eu daca il vreau complet. Dar n-am reusit. Neaga in continuare. Am incercat cam in toate felurile, mai putin poate sa-l constrang. Asta n-am facut-o. Inca :)
Da, acum il simt aproape, totul ar putea fi minunat, dar, pe mine ma chinuie resentimentele.
Ce vroiam sa-ti spun, este ca primul gand este sa revina langa tine, parca nu mai conteaza altceva...dar apoi...iti doresti sa-l fi inteles ca sa-l poti iubii asa cum trebuie. Probabil ca este doar o iluzie convingerea ca poti face ceva sa elimini posibilitatea de a se mai repeta figura...
Noi suntem de 12 ani impreuna, casatoriti de 5, fara copii. Dar ne dorim.
Numai bine!

dany_m spune:

buna fetelor, la fel si eu am trecut prin asa ceva adica dupa 16 ani de casnicie sa aflu ca sotul meu ma insala cu o alta de 3 ani, si eu l-am urmarit, dar nu a vrut sa recunoasca nimic i-am scos si listingul ca sa-i demonstrez ca are tupeu in el, adica el imi spune-a ca a terminat cu ea,dar o mai suna la tel.
si la noi la fel ca si la ANAR, ne certam si seara faceam dragoste, si cand ii spuneam ca plec cu tot cu copil si il las fericit cu amanta il apuca plansul si incepea sa intre in panica.
si al meu se comporta chiar f. frumos cu mine, dar tot ce nu pot eu sa inteleg dece barbati nu vor sa recunoasca ca au o alta relatie.
vreau si eu sa-mi spune-ti cum ati reusit sa va reveniti, si cum va comportati cu sotul ca totul sa fie bine.
va pup