Nazdravani de august-septembrie 2003
Raspunsuri - Pagina 17
l_carmen2003 spune:
Noi am fost vineri la expozitia de dinozauri! Avem si abonament caci in septembrie am fost si la Piatra Neamt si la Roman dupa ei si, firesc, si aseara am revenit.... nu puteam lipsi. Trage fiu-meu niste lectii cu copiii de acolo de te strici de ras!
Asa ca recunoscandu-ne si solictand si noi abonament am primit! Oricum nu putem lipsi!
Am fost sambata pana duminica, evident, la Gura Humorului si am profitat de ultimile ore de soare si vreme buna.
Alex nu a avut cu cine se juca dar a stat in aer liber si s-a bucurat de compania unui pisoi si a unui catel care, pe bune, erau prieteni! s-au jucat cat a vrut si culmea nu s-a umplut de purici!...
Perle proaspete de ale lui Alex:
Mirosind un trandafir in curtea Manastirii Gura Humorului, sambata, dupa amiaza: - ' astia miros a sapun!'
Dupa 10 minute voia repede in camera, ca se mai putea tine doar 10 minute. Ne intoarcem la gazda si urcam in camera si deodata spune: mami eu mai pot sta 3 minute, dupa care spune repede: '- 1, 2... hai mami ca vine...' ' -cine?' ' - minutul... 3...'
Alex a mai adaugat la lista de meserii dorite, pe langa paleontolog si meterolog pe cea de musafir!
Si mai vrea si veterinar... - de ce veterinar ? - ca sa fac injectii!
Sasha.p spune:
Anka - uite ca nu te ignor chiar daca ai zis ca te enervez
! Ce vrei mey daca nu ma pricep la tehnica ? Acu` am net acasa, dar la cat stau cu ochii in calculator toata ziua la servici, seara nu prea am chef sa-l mai deschid acasa ! Si ai avut dreptate, Iuliana a reusit sa ne mai scuture putin !
Cristina - partial ai dreptate 
, dar ce sa fac daca al meu consort e "bolnav" cu mersu` la munte ? daca nu merge intr-un wee ... e jale ! Wee trecut, de la sf. de septembrie, eu am fost in team building cu serviciul, iar el si-a facut curaj si a plecat la munte singur cu Sasha (care mai avea si un 37 +), va dati seama ??? El asa se relaxeaza, muncind fizic in curte, in casa, crezi ca nu m-am saturat sa fac drumul asta la cat de aglomerat este ?
Anca si Sasha
Nazdravani de Aug-Sept. 2003
"Iubiti-va parintii, caci viata fara ei este inspaimantatoare si absurda".
l_carmen2003 spune:
Anka... stiu ca uneori sunt si perioade de astea.. si ai dreptate sa fii suparata pe sistemul asta de doi bani din tara asta... Eu nu stiu sa dau sfaturi. Am trecut prin asta cand era Alex mic de tot... pana la vreo 6 luni; a fost f greu pt ca eu am fost nevoita sa intrerup activitatea la firma si am inchis si punctul de lucru... Apoi s-a suprapus cu un alt eveniment neplacut, un asociat de al sotului meu a furat bani din banca si a fugit... etc
Asadar stiu, a fost o perioada urata.
Partea buna e ca va rasari si soarele, ai sa vezi.
In plus, de cate ori voiam ceva si nu puteam pe atunci, imi aminteam ca suntem sanatosi si ne iubim... Asta conteaza pana la urma...
Ce nu am inteles de ce abia la anul iti vin banii pe c.i.c.? - ma rog nu mai stiu legislatia... Capul sus va fi bine...
In ce ii priveste pe Erica, pe Silvia si pe Andrei... dragele mele... eu sunt patita... dar decat sa il mai vad o clipa pe Alex trist sau cu mutrisoara lui dulce cu lacrimi in ochi...
Ce voiam sa va spun sindromul de hiperactivitate reprezinta activitatea perpetua a unui copil... un copil nu sta locului nici cand face pp! nu e cazul... daca copiii stau macar la tv linistiti, daca ii puteti angrena in activitati didactice cat de cat dar mai mult de 5-10 minute, calmati-va... sunt plini de energie... Puneti-le Mozzart, ii linisteste si pe cei mici si pe cei mari.
Creionul Alex il tinea mai corect la 11 luni decat il tinea acum! Asa ca... imi bat gura continuu cu el daca il vad - si daca stie ca sunt langa el face efortul sa il tina corect, cum m-am intors cu spatele cum schimba prinderea! - dar ii place sa coloreze si sa scrie niste cifre pe care cu greu le recunosti mai ales daca il privesti scriindu-le - o face de jos in sus! - dar le scrie peste tot... ca si numele. Scrie Alex, mama, tata, abi (adica bunica mama mea) si de la stanga la dreapta si de la dreapta la stanga si scrierea e aceeasi de sus in jos TOATE literele - face un 2 super perfect, dar de jos in sus!
Cu mancatul e alta poevste. Daca mananca, bine, daca nu, valea! nu alerg prin casa dupa el cu mancarea si nici intre mese nu ii dau mancare. Si vad ca are efect. In plus, Doamne fereste sa il pui sa manance carne sau ceva nou! O nu! el e ierbivor...
Si am inceput sa santajez si eu, ce? nu mai el? Vrei sa iti iau 'gradina zoologica'? - o chestie din quelle - alti pestisori etc?. Sa vad ca mananci tot. Vrei la expozitie? ei sa gusti si din asta... etc. Cu har cu mar se face...
Si eu sunt de acord cu limitele impuse... problema e ca ar fi bine sa le impunem si sa ramanem fermi pe pozitie... ca ei smecherii stiu sa speculeze orice. Orice.
Liliac... eu am preferat sa il mut pe Alex de la o gradinita la alta pana am gasit ceva ok. Imi e tare teama de ce traume psihice pot induce niste psihotice de astea care ar trebui sa ne educe copii dar ii abuzeaza de-a dreptul.
Daca nu poti muta copilul macar arata-i educatoarei ca stai cu geana pe ea... desi vezi ca si aici e o problema, sa nu ii creeze fetitei vreo temere noua, sa nu spui acasa etc... Comunicarea cu copilule cheia... dar se cladeste in timp si nu e usor. la noi educatoarea era convinsa ca Alex nu ne spune nimic sau ca noi nu il credem. Ghinion insa, am avut norocul sa fim pe faza...
Va multumesc pe calea asta pentru sustinere
, tare grea a fost luna septembrie...
l_carmen2003 spune:
Noi am pus teama lui Alex de intuneric pe seama prostiei educatoarei care l-a speriat ca sunt fantome...
De fapt asa si motiveaza Alex ca nu merge singurel de frica fantomelor... Vedeti sa nu fie vreo frica de care nu aveti habar... si poate reusiti sa o eliminati.
Dar sa nu intrebati direct "de ce"? S-ar putea sa nu vrea sa vrobeasca. PAreti interesati de subiect si intelegatori. Intrebati-i ce se asteapta sa fie acolo, sau daca ar merge acolo daca si-ar lua un ursulet, etc daca trebuie sa apere de ceva, cineva… nu imi vine in minte mai mult acum… dar nu puenti in general intebarea direct.
Psihologul lui Alex l-a intrebat astfel:
- Mergi si adu pisica daca vrei…
- NU! ca imi e teama singur
- Dar e lumina…
- Stiu, dar imi e frica. Sa vina mama cu mine…
- Inteleg ca iti e frica… Si mie mi-a fost cand eram mic… imi amintesc…
- De ce ? ai vazut fantome?
- Nu. Nu e xista fantome…
- Ba da.. teacher a spus ca sunt…
- Nu sunt. Daca ar fi, mamei ar trebui sa ii fie frica cand intra singura in camera…
- Mama e mare. Dar eu am 5 ani
- Da, dar a avut si ea 5 ani candva…. Nu-i asa?
- Da…
- De la 5 ani si 2 luni nu i-a mai fost frica. Simti ca deja iti trece frica?
- Nu… dar cati ani ai tu?
- Eu am mai mult de 5 ani... am 45... Tu cati ai?
- 5 ani… mama cat am?
- 5 ani si 1 luna si 3 zile….
- Cand ai sa implinetsi 5 ani si 2 luni… gata! Nu iti va mai fi frica….
- De ce? Dispar fantomele?!!!
Ei bine… fara gluma, zi de zi parca ar merge cu mai mult curaj, ca deh, implineste acusi varsta de 5 ani si 2 luni….
In fiecare zii ii amintesc ca se va face mare si curand va implin 5 ani si 2 luni...
Tipul asta d ea bordare la noi vad ca are efect.
Am o carte mai veche in care e descrisa ideea insa, cu intunericul, a aplicat solutia cu succes sper psihologul.
Cristina, multuemsc de linkuri, am sa le citesc cu interes.
Anca marturisesc, si mie imi place la fel, sa urc pe munte, sa inspir aer curat... doar ca noi stam departe de munte si reusim relativ rar sa evadam...
Dana, intrebai de Viena, pai in octombire de pe 24 pe 27...
O saptamana frumaosa si numai bine tuturor.
l_carmen2003 spune:
Era un zvon pe aici si stiu ca Cristina nu trimite asa aiurea zvonuri:
dana_ene , la multi ani!
ankalaura spune:
Uite dom'le, deci moaca 'ceea de Silvia cu figura serioasa, NU STA frumos la masa?? 
Clar, incep sa ma linistesc si sa imi dau seama ca poate EU am nevoie de psiholog, si nu fata 
O sa o duc totusi la o sedinta, asa, ca sa nu zic ca n-am facut-o si pe asta..
Eliza sta linistita cand face pipi, iar la alte activitati, 10 minute rezista. Rezista si mult mai mult, doar ca uneori sare paginile, cica sunt exercitii grele. "Dar de unde stii daca nu poti sa citesti cerinta?" "Uite asa mi se pare mie din poza"
Carmen - m-au distrat "perlele" lui Alex. E un scump si un istet!
Cu banii... cica dureaza vreo 2 luni pana proceseaza dosarul... Sigur, nu e ca si cum m-ar fi luat prin surprindere, ca am planificat cu atentie momentul asta, dar parca e deprimant... Euro creste, preturile cresc, banii scad...
De fapt, cred ca la mine e influenta faptului ca nu mai am rabdare, vreau sa plecam, vreau sa respir alt aer, aici nu ma mai simt in siguranta. Ma deprima sa ma gandesc ca nimic nu se schimba, ca fetele nu au aici nici un viitor, ci ca vor fi, zi de zi, in pericol. Asa simt.
Anca mami de Eliza si Erika
cristinamh spune:
anka, ce insiri tu aici incape sa semene a depresie postnatala... ai tras concluzia bine... ai nevoie de in doctor.
pai la cum creste euro, ca viteazul din poveste... vai de noi ce urmeaza. casa de vis o sa fie casa din vis, multi ani de-acum inainte, deja ma gandesc la variante de renovare si facut un separeu pentru dormit...
asta dupa ce azi dimineata eram cu andrei pe la radiologie, ca ieri am avut nemaipomenita inspiratie sa-l calc pe deget. am avut impresia ca i l-am rupt, din fericire
e doar luxat si umflat. pur si simplu nu l-am vazut cand s-a intins pe jos in spatele meu.
asa ca avem poza la degetele, poza care pe el il distreaza enorm, sa vada ce are pe sub piele...
l-am luat si cu mine la analize. la exudat, s-a strambat andrei mai ceva ca mine... iar la sange si-a pus mainile la ochi, dar in final tot s-a uitat. of, de-as reusi sa-i fac nitel mai "curajosi" decat este tati... ca nu-mi plac fricosii care lesina la un ac...
am vaccinat-o pe iris, intr-un final. a tipat ea nitel, da'... la fetitele plangacioase, nu vine peter pan de ziua lor. i-am luat-o pe gify, si sta cu ea de vorba, ii povesteste cum o doare pe ea piciorul, dar nu plange, ca e fetita mare. asa vine mititica cu o fata spasita sa mai schimb compresa... sa vedem cum o sa fie. cert e ca nu zace, cum ma asteptam sa se dea ranita, merge, se joaca...
carmen, ce-s dinozaurii astia cu abonament ?
si in incheiere, sa ma laud, ca sunt studenta. azi a fost prima zi "de scoala". am apucat sa citesc ce si cum. pare mai greu ca la cursurile de zi, pt ca on line lectiile se incheie cu teste de evaluare, cu cronometru... deci, adio seminarii la care dormeam si doar semnam prezenta . patru cursuri, patru seminarii, + testele si temele... dar o sa fie interesant. daca tot am intrat in hora...
Sasha.p spune:
Fetele - am reusit si eu azi, in premiera, sa ma loghez la messenger. Nick-ul meu este pxp72, da-ti-mi si mie nick-urile voastre sa le trec in adressbook.
Anca si Sasha
Nazdravani de Aug-Sept. 2003
"Iubiti-va parintii, caci viata fara ei este inspaimantatoare si absurda".
liliac1 spune:
cris Sa-ti fie de bine si mult succes cu scoala!!! Si eu am avut astfel de ganduri dar nu'sh ce naiba mi-a lipsit ca sa incep. Cred ca un sut in fund dat cu muuult interes . Dar cum ai mei sunt toti niste finuti, au tinut sa nu ma deranjeze cu astfel de chestii.
Anko, soro, hai capu' sus ca au fost si altele muuult mai grele si ati trecut cu bine peste toate. Trec si astea. Sper ca acum esti mai bine si privesti cu mult mai mult optimism. Stii ca trebuie doar sa-ti propui ca sa reusesti 
Citind despre Eliza si despre ceilalti, o recunosc si eu pe Andra sub toate aspectele, numai ca la noi functioneaza, inca, aplicarea pedepselor. Plus ca este o tragedie daca ma supar pe ea si o ignor. Incepe cu rugaminti si cu promisiuni in asa fel incat la sf conversatiei am sentimentul ca se va schimba totul la 180 de grade. Aiurea... minunea nu tine decat cateva minute...
Avem in continuare probleme cu mancatul. Nu mai face ca atunci cand era bebelus, sa ne chinuim sa-i deschidem gura, daaaaar...n-ar pune mana pe lingura/furculita, fereasca Sfantul!!! Parca o arde. La fiecare masa, incep lacrimile sa-i tasneasca din ochi si sa-si planga de mila: "Vaaai, mie cine-mi da acum sa mananc????" Ti se rupe sufletul si ai senzatia ca sta subnutrita.
Iar daca reusim sa-i bagam o lingura de mancare, ei...incepe urmatoarea etapa a distractiei: o tine in falca!!! Imi vine sa mor cand o vad. Timpul acordat meselor in loc sa se scurteze parca se lungeste 
In general este cumintita, are doar momente in care-si da in stamba dar nu-s demne de luat in seama ca asa e perioada asta a lor.
Este si ffff timida. Ma uit cum interactioneaza cu copiii. Niciodata nu ia initiativa; e ca o maimuta care imita ceea ce vede la altii, fie ca este bine, fie ca este rau.
Am inceput si noi gradi, cu toate ca destul de tarziu, adica pe 29 sept, ca pana atunci am fost plecati, si pe 2 oct deja eram la medic: laringo-bronsita. Suntem inca sub tratament. O sa vedem cum se manifesta pana luni.
Si pentru ca nu era suficient sa tuseasca copilul pana voma, m-am ploconit si eu c-o raceala de-mi curge nasul ca la robinet si de-atata sters parca am o soseta flausata pe fata. Si cine credeti ca m-a doftoricit?? Andra! Draga de ea, cum imi mai face ea frectie si cum imi da sa beau ceai cu lingurita, si-mi aseaza pernele sa stau comod in pat, si cum imi zicea ea la fiecare 5 minute: "mami, te iubesc asa de mult!", si cum ma pupa sa ma fac bine...parca-mi trec toate celea.
Deja este fetita mare.
Am vazut ca a fost o discutie despre greutate/inaltime. Noi vara asta ne-am lungit. Dac parca doar in craci. Ca pantalonii sunt scurti, bluzitele sunt bune. Sau or fi fost bluzele mai mari?!! Deci, avem 112cm si 18 kg.
M-am intins ca o placinta...
Va pupilesc!
Liliana& 
Andra-Maria
Fii asa cum simti si se va vedea in tot ce faci!
dana_ene spune:
Am incercat de mai multe ori sa scriu cateva randuri si nu am reusit. Din cauza timpului... adica a timpului lipsa. Nici acum nu stau pe roze, dar sper sa reusesc sa scriu cateva randuri si chiar sa transmit mesajul. (In acelasi timp scanez niste documente, le prelucrez, lucrez la o pagina de web si descarc un document... asa ca sa-mi fie iertate eventualele greseli...)
Incerc sa-mi amintesc ce am citit in ultima perioada...
In primul rand, FELICITARI TIGRESA!!! Sa va traiasca micuta papusica!
Iuliana, sper si eu sa depasesti supararea asta. E pacat sa ajungem sa ne suparam, vorba cuiva, si asa am ramas cateva care mai scriem pe aici.
Sunt absolut sigura ca nimeni nu are ceva cu tine sau cu printesele tale. Eu una cel putin am avut o perioada extrem de plina.
Nici nu vreau sa-mi amintesc prin cate am trecut.
Va spuneam la un moment dat ca ne cumparam casa. Of...
Am ajuns la un punct in care totul depindea de banca... de evaluare... s-a dus pe apa sambetei totul din cauza crizei bancare. Apartamentul pe care il vroiam a fost evaluat la 70% din valoarea ceruta de vanzator. Si a trebuit sa renuntam pe ultima suta de metri la credit fiindca ne mai trebuiau 800 milioane ca sa putem finaliza cumpararea. S-a suparat vanzatoarea, a facut ca toate alea... in sfarsit a fost urat.
Dar pana la urma cred ca e mai bine asa, altfel acum aveam un credit lunar de vreo 20 milioane. Ce ne faceam? Fiindca pe apartamentul nostru nu mai luam mare lucru.
Asa ca am renuntat... cel putin momentan... la ideea mutarii.
Suntem in aceeasi galeata, Cris.
Ah, multumesc, Cris, ca ti-ai amintit. Da, a fost ziua mea... la sfarsitul lunii septembrie.
Si a ta se apropie, nu? Ne spui cand e?
Asaaaa... altele...
Pai, nu mai demult de ieri am stat iarasi acasa. Roxana e bolnavioara. Asta dupa ce saptamana trecuta am tras-o cu vaccinul ala de 2 ani jumate, pe care abia acum am reusit sa-l facem. Urat vaccin!!! O saptamana a schiopatat. 2 zile a facut febra si nu s-a dat jos din pat.
Oana e bine. Cu gradi! Si cu antrenamentele la patinoar.
Dar asta ne ocupa tot timpul. Dupa ce o luam de la camin, fugim (la propriu) ca sa ajungem la antrenamente. Ajungem acasa seara, chiauni, cand domnitele au o energie teribila.
Incerc sa revin cu un alt mesaj... of..