7 sfaturi pentru mame singure

virgo spune:

Ma inscriu si eu in clubul vostru. Baiatul meu are 2 ani si jumatate si este tot ce am putut sa fac mai bun si mai frumos si toata iubirea mea e pentru el si pentru viata.

Am avut "tupeul" sa ies fugind dintr-o casnicie disfunctionala, acolo unde violenta si alcoolul isi facusera loc la ordinea zilei. Sub amenintari, somera, fara nici un venit si stand cu ai mei mai bine de un an, am reusit acum sa ajung la linia de plutire si sa imi revin financiar si moral. Nu stiu cat o sa dureze divortul/custodia, dar nu-mi pasa. Voi merge pana la capat pentru puiul meu.

Am avut sprijinul tuturor, am trecut destul de usor peste tranzitie iar copilul meu e fericit si creste vazand cu ochii.



Mami de Matei Cazimir

gaby_prf spune:

felicitari pentru curajul de care ai dat dovada! puiul meu are 8 saptamani si il cresc singura. nu imi e deloc usor si uneori chiar ma uit in ochishoii ei si imi vine sa plang: asa multe mi-as fi dorit pt ea si nu o sa le aiba! in primul rand bratele tatalui sau si protectia lui ( ma tot gandesc la cat de important a fost tatal meu pt mine in special in copilarie!) insa tot ochisorii ei imi dau putere sa merg mai departe! si am sa merg. greu sau mai putin greu - cum vrea dDumnezeu si cum ne este scris ... Si parca tot mai cred in minuni ...

alinuk spune:

fetelor,

aici gasiti un mesaj pt mamele interesate de actiunea in instanta cu privire la masura de reducere a indemnizatiei cu 15%
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=153965&whichpage=4

Alinuk


www.dailymotion.com/video/xaclht_starship-foundation-father-and-son_creation" target="_blank">SMS la 858 pt copii!
detalii

www.youtube.com/watch?v=k0TSNlh-ZpE" target="_blank">cantecul de leagan al copilariei /
Andu mik si Teo voinik

............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

doralol24 spune:

si eu sunt o mamica singura , baietelul meu are 5 ni si 7luni....deci inteleg perfect tot ce se discuta aici. Am si eu momente cand
dar stiu ca trebuie sa merg mai departe..... dar momentan a mai aparut o problema ...si sincer nu stiu ce sa fac ......Vladut vrea sa ii cumpar sau sa ii aduc urgent un tatic....Am ramas tablou si nu stiu in cum sa abordez acest subiect cu el. Tatal lui nu a recunoscut paternitatea si nu ne-am mai intalnit de cand am nascut. Ma puteti ajuta cu un sfat?????

Leli spune:

Buna ziua la toata lumea.
Si eu sunt o mamica singura dar mandra si bucurosa de binecuvantarea domnului nostru Isus.Cea mai mare comoara a mea am gasit-o acum un an si sapte luni cand a venit pe lume minunea mea ( baietelul).Chiar daca tatal lui a plecat de cand eram insarcinata in prima luna, am iertat de dragul copilului si l-am primit acasa inainte cu o luna sa nasc.I-a recunosct paternitatea si apoi si-a reluat aventura (si l-a propiu si la figurat).Alaturi de mine au fost si sunt : d-zeu , fecioara Maria tatal si surorile mele care m-au sprijinit psihic, moral si financiar.
Am sa fiu sincera si am sa va relatez faptul ca nu-l urasc pe tatal copilului ca nu este cu noi.De fapt chiar ar trebui sa-i mutumesc ca mi-a dat ce mi-am dorit: o minunatie de copil. Bucurati-va mamici si multumiti prin rugaciuni si post bunului d-zeu pentru binecuvantarea pe care ne-a dat-o de a ne bucura (de )si (cu) acesti ingerasi.
Va doresc sanatate si sarbatori fericite alaturi de cei mici.

ali_deiu spune:

Mamicilor, va doresc toate cele bune si sa treceti peste problemele aparute. Eu ma simt putin mai norocoasa. Eu il parasisem pe logodnicul meu inainte sa aflu ca sunt insarcinata. Dupa ce i-am spus ca sunt insarcinata ma cauta in disperare...sa ma convinga sa fac avort. M-am luptat din toate puterile ca sa imi pastrez copilul (adica m-am ferit de fostul care ma cauta mai apoi sa imi provoace EL avortul!!!) Multumesc lui D-zeu ca am niste parinti si prieteni extraordinari care imi sunt alaturi. Sunt foarte fericita ca nu am unbarbat pe langa mine, desi inca mai am pretendenti

O zi buna!

mami_mati spune:

Este extrem de greu sa fii mama singura...Sunt mamica de aproape 3 luni si am o minune de baiat care imi umple viata de soare. Tati a plecat cand eram insarcinata in luna a6a...A insistat sa vina la vizitele medicale,la ecografii,i-a vazut mutrita, "ne iubea enorm", "eram tot ce si-a dorit de la viata"...si totusi a plecat. Sunt de condamnat daca tanjesc dupa prezenta lui? Sunt de condamnat daca imi doresc enorm sa-l vada? Ne-a sunat acum 2 sapt, dupa 6 luni de absenta,sa ne intrebe cum ne e..."Stia" ca voi avea grija de bebe si ii va fi bine... Sambata facem botezul,stie de eveniment...sunt curioasa daca va veni macar sa-l vada...
Cum faceti voi? Cum e sa dormi in fiecare noapte singura si sa nu ai cui sa-i arati primul zambet,primul ras in hohote si cele ce vor mai veni?
Oare minunile astea le-am facut singure? De ce sunt asa lasi???

bbchristian spune:

Si eu sunt o viitoare mamica singura. Am decis ca e mai bine sa-l cresc singura decat cu el. Stiu ca va fi enorm de greu, dar stiu ca Bunul Dumnezeu imi va da putere pentru asta. Mult succes si voua celorlalte mamici singure!

cati 73 spune:

Pai...sa vezi cum o sa fie cand va trebui sa-l inveti sa mearga pe bicicleta, eventual primind niste sfaturi de la un tatic vecin...("tineti-l, doamna de sea, ca eu asa l-am invatat pe al meu") , si sa-l inveti sa suteze la poarta, in timp ce ceilalti baieti fac manevra asta cu taticii in parc..si apoi...ufff..au fost atatea momente cand am vrut sa impartasesc lucruri despre evolutia copilului meu (noroc cu colegele de serviciu, care..vrand-nevrand, trebuie sa-mi suporte povestile la cafea )...iar in prima zi de scoala...il priveam pe strada cat de mare si frumos este si mi-am sters lacrimile pe furis...si ma uitam la ceilalti oameni de pe strada si imi dadeam seama ca nu ne priveste nimeni prea insistent si ...voiam sa strig la ei: Hei, voi chiar nu vedeti ce baiat am crescut eu???

Despre dormitul singura si barbati-lasi nu comentez, deocamdata!

Deci, curaj , Mami de Mati !!! Tinem pumnii sa ai stari bune!!!

witeflower spune:

Citind despre voi,atatea mamici care v-ati luat viata in maini (sau v-a luat viata pe voi!) inca de cand erati insarcinate, sau cu copi foarte mici... ma rusinez.
Ma rusinez ca mi-e asa de teama, desi am o varsta, un servici (modest financiar, dar oarecum stabil), o am pe mama alaturi, slava Domnului! Avem unde sa locuim, iar sotul promite a va veni cat mai des la copii.

Si totusi, mi-e teama, mai ales pt baiatul cel mare... poate tocmai pt ca e marisor si e asa atasat de tatal lui.

Asa ca prin curaj, cu ajutorul vostru.