Jigniri, rezultat:lipsa afectiuni

Buna tuturor,
Intru direct in subiect deoarece puiul meu este pe linga mine si nu prea am timp.
Ce a-ti face daca a-ti fi jignite, de catre sot, cateodata si fata de prieteni, timp de cativa ani(nu de la inceputul casniciei a fost asa).Ati mai putea oferi dragoste si afectiune acelui barbat?
Dupa cativa ani in care am tot incercat sa trec peste astfel de incidente,sunt acuzata ca nu-i ofer afectiune si ca nu va mai putea trai asa tot restul vietii amenintand cu plecarea.....
Voi a-ti mai putea fi dragastoase? Eu nu.

Tethys spune:

Subscriu Bebiutu! Si eu sunt la fel... reactionez la fel... dezamagirea isi spune cuvantul...




"Singura lectie de morala care este potrivita pentru un copil, cea mai importanta lectie pentru fiecare moment al vietii lui, este aceasta: ''Nu rani niciodata pe nimeni.'' " - autor: Denis Breeze . - eu completez: ... pentru ca, nu vei putea sti niciodata cat de mult rau si cat de multa suferinta poti cauza!!!

mikki2 spune:

Dragå Bebiutu
Nu vreau så te dezamågesc, dar ceea ce descrii tu, este ceea ce am experimentat si eu si bineinteles cå reactia mea a fost aceeasi cu a ta.

Din nefericire nu am mai putut si mi am luat copiii si am plecat.Nimic nu e mai jignitor ca cel pe care l crezi prietenul cel mai bun incepe så te umileascå in fata cuiva sau in fata copiilor.

Noi suntem f fericiti acum si copiii nu o mai våd plingind pe mama lor

O viatå avem si aia e f scurtå....

marcellinna spune:

Bebiutu...eu nu-ti spun ce-as face,iti spun ce-am facut.


Scazuse in ochii mei deja de la primele cuvinte urate ce mi-a fluturat,nu am mai avut puterea sa trec peste ele,nici sa-l respect.
I-am explicat la inceput ,intr-un moment mai linistit de dupa "furtuna" ca limbajul si comportamentul lui,pt mine inseamna lipsa de respect fata de mine si atrage dupa sine lipsa mea de respect fata de el.

Tu zici:
"Dupa cativa ani in care am tot incercat sa trec peste astfel de incidente,sunt acuzata ca nu-i ofer afectiune si ca nu va mai putea trai asa tot restul vietii amenintand cu plecarea....."

Mie mi s-a intamplat ca nu l-am mai respectat,deci nu am mai putut sa fiu dragastoasa,situatia a degenerat (la inceput pt cuvintele lui si apoi pt comportamentul lui alterat),revin,cu niciun chip nu am mai reusit sa-l ridic in ochii mei si spre sfarsit...nu doar ca eram fericita sa nu-l mai vad pe-acasa...am cerut eu divortul.
Au fost lucruri urate intre noi,mult mai urate decat jigniri verbale,toate au inceput cu jignirile pe care el incepuse sa le toarne si n-a priceput ca nu-i "dreptul lui" sa vorbeasca asa.

Al doilea meu sot,in 6 ani o singura data mi-a aruncat echivalentul lui " ce dracu vrei"...dar o singura data.I-am explicat ca la mine jignirea are ca urmare ca scade in ochii mei si greu sau imposibil sa se ridice.
Avem contradictii ca nu-i casa altar de biserica,dar nu s-a mai repetat,de jigniri nici vorba.

aidaciolac spune:

In primul rand trebuia sa ii explici de la inceput ca nu are dreptul sa vorbeasca asa cu tine , iar daca face asta si fata de prieteni ar fi fost bine de la inceput sa ii raspunzi cu aceeasi moneda.
Daca vrea afectiune , explica-i ca trebuie sa fie si el afectuos chiar si verbal ...

Sunt multe de spus , dar cine jigneste prima oare va jigni si a doua oara chiar si fara motiv intemeiat.
Eu nu as rezista sa stau langa cineva care sa ma jigneasca ...


Aida
DISNEYLAND PARIS 2008

bebiutu spune:

Multumesc pentru easpunsuri...sunt exact raspunsurile la care ma asteptam.Doar ca am vrut sa ma asigur ca nu am exagerat cu reactiile mele fata de comportamentul lui.Bineinteles ca totul duce la despartire....am explicat, am incercat sa-i raspund si eu cu aceeasi moneda(chiar daca m-am simtit prost ca m-am coborit la nivelul lui)...ultima data i-am spus clar ca daca se mai repeta o sa divortez, si m-a crezut.Nu m-a mai jignit de atunci numai ca are pretentia sa fie totul ca si inainte...s-ar putea sa mai fie ca si inainte,dar ar trebui sa aibe rabdare sa-mi revin...plus ca nu ofer garantii...nu stiu daca imi va trece vreodata de tot.Vom vedea.Numai ca la mine in familie nu au existat astfel de incidente,pe cand el a crescut in acest mod.Nu este vina lui numai ca nu vreau sa-mi cresc copilul asa cum a fost el cresut.
Elena

Rufus spune:

As zice ca este ceva trecator. Jignirea nu are nici o scuza, dar multi barbati isi arata "superioritatea" astfel. Depinde numai de voi sa nu permiteti asa ceva, pentru ca lucrurile degenereaza. Imi dau seama ca nu se poate suporta asa ceva si ca, uneori, inseamna chiar divort. Accentuez ideea de a curma din fase astfel de comportamente, ca fiind singura reactie care pune frana unei alunecari pe panta distrugerii.
Da, cu tact, ca voi sunteti creierul...

poze multe cu noiAna a implinit un an 20062007

andreea81 spune:

Bebiutu, prima jignire, prima injuratura si prima palma poate vin mai greu...pentru prima data. Deci prima data este vina lui. Urmtoarele jigniri, injuraturi si alte palme vin mai usor...si e vina ta. Nu tolera asa ceva, si sub nici o forma (stiu ca e cam greu),nu te cobori la nivelul lui. Arata-te superioara (pentru ca si esti), si cu tact( cum spunea Rufus), incearca sa-l faci sa inteleaga ca prin comportamentul lui urat iti distruge orice farama de dragoste pentru el....si daca nu intelege, schimba foaia. Te pup.

tuinea spune:

Eu cand m-am casatorit doua conditii am avut de pus sotului meu: sa nu ridice mana asupra mea ca de la primul deget amenintator am plecat si plecata sunt si sa nu ma insele - mai bine sa-mi suna, punem punct si fiecare pe drumul lui.
De vorbe urate nu am discutat ca am presupus ca trebuie sa-l cunosc suficient de bine incat sa stiu cum vorbeste si care-i sunt ticurile verbale (la unii din barati injuratul asta este!).
Eu cred ca dupa acei ani de care amintesti este cam greu sa tai coada la pisica, cum spunea bunica mea!
Important este sa nu te cobori la nivelul lui ca in felul asta nu vei mai putea nici macar sa-i spui copilului: ni zice sau nu face asa ca e urat pentru caal tau copil o sa-ti intoarca in fata ca si tu ai zis sau ai facut! Doi trebuie sa-i aduci cu titlu de seriozitate maxima nu ca pleci, ca banuiesc ca amenintarile aste le faci de ani, ci ca refuzi sa crezi ca el vrea ca el insusi sa fie catalogat in societate ca barbatul uneia cu care se poate spala pe jos - asta fac barbatii care vb urat cu nevestele lor in public - spala pe jos cu ele!
Si cum nu e prea comod sa fi nici sotul unie 'proaste' si nici al unei 'carpe' mai bine si-ar revizui comportamentul.
Trei: ce exemplu da el copilului! Bate tare pe asta ca de mult ori tine - scrie in psihologie!
Si daca nu merg nici astea fa-ti bagajul ca nu se schimba ci decat vorba lunga care este saracia omului!
Succes!

tora97 spune:

NU se trece peste un astfel de comportament! Trecind inseamna ca l accepti, ca l tolerezi, ca esti de acord cu un astfel de limbaj. Astfel partea adversa nu va intelege de unde provine lipsa ta de afectiune: "da' ce am facut?"
Este dificil ca dupa ani, sa schimbi schimbarea... un fel de hai sa o luam de la capat.

Cred ca ar fi indicat sa i explici de unde provine lipsa ta de afectiune, ca este o reactie a comportamentului lui, daca nu vrea sa faca ceva in acest sens, sa si schimbe vocabularul si atitudinea, nici tu nu ai cum sa te schimbi si in consecinta o separare va fi inevitabila, adicatelea e liber sa si duc la indeplinire amenintarile!



poze multe cu noi/Ana a implinit un an/ 2006/2007
"da aripi unui copil, dar lasa l sa invete singur sa zboare" Marquez

BeLucci spune:

si eu am fost pusa in situatia ta. dar dupa "eveniment", i-am spus scurt si la obiect "uite m-ai jignit cand ai spus asta si asta de fata cu x, daca vrei sa spui ceva bun spune, iar daca esti frustrat pe vreun defect de-al meu sau vreun lucru care nu-ti place, spunemi mie nu la tot satul"! si apoi sa controlat! nu sunt nici de parerea" lauda-ma chit ca n-ai cu ce sau exagereaza ca sa fiu vazuta bine" ! sa rezolvat problema dupaia, nu sa mai repetat! acuma depinde si de el cat e de dispus sa te asculte sau sa te inteleaga ca te jigneste daca spune ceva ce nu-ti convine! eu spun sa comunici cu el si sa nu lasi sa se faca "prapastie"intre voi! aminteste-ti ca te-ai casatorit cu el din dragoste, ca l-ai luat cu defecte, si ca trebuie sa treceti impreuna peste probleme! eu spun ca a comunica este cel mai important si ...cel mai greu. dar se invata! la noi a fost greu sa ne spunem in fata problemele dar de cand comunicam, ne intelegem bine! gandeste pozitiv, nu fi frstrata si nu te gandi ca nu-l mai iubesti! cum gandesti asa ti se intampla:) succes si multa dragoste!