infidelitate?

ccc77 spune:

Khrisu nu am reusit sa vad mesajul tau, daca poti trimite-mi te rog un mes. pe mail- andradia77@yahoo.com ,iti multumesc.

MissParker spune:

khrisu,

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

cmirela35 spune:

khrisu,draga,spui ca ai irosit cei mai frumosi ani...,cei mai frumosi ani de abia acum vor incepe,odata cu cresterea copiilor
Personal iti doresc sa fii stapana pe tine,si rtimordiali sa fie copiii....
Iar daca vreodata va mai fi loc de impacare,....sa te gandesti daca la prima problema aparuta in familie nu ai scoate din nou trecutul la iveala.
Mult succes,si nu stiu daca ajuta.....,dar viata merge mai departe...

tierry spune:

Happy_in_TO, wow..povestea ta m-a lasat fara cuvinte... Iti doresc sincer tot binele din lume! Am mai citit si alte postari ale tale, si pari a fi o super-woman

Happy_in_TO spune:

Multumesc pentru gindurile tale bune! Nu sint o super-woman in nici un fel! Sint o femeie normala care a trecut prin greutati si care a ales sa mearga mai departe cu incredere.
Am trecut prin toate fazele necesare vindecarii, nu am fost mereu asa de linistita in interior...
Acum sint multumita cu mine, cu viata mea si am pace interioara...

Iti doresc si eu toate cele bune!

Alice

boreal_1974 spune:

ccc, povestea ta este cumva asemanatoare cu a mea, insa eu dupa indelungi chinuri si sfatuita de catre parinti, sa mai "inchid ochii", nu am mai putut suporta situatia si am depus actele de divort, desi aveam un copil care inca nu implinise 1 an, si un salariu de mizerie care nu ma ajuta nici macar sa-mi platesc intretinerea apartamentului. Insa, am spus STOP pentru ca nu mai rezistam psihic, unul din noi doi trebuia sa faca un pas intr-o directie, iar el daca se complacea in aceasta situatie fericita, eu nu o faceam deloc. Sunt tipul de om ingaduitor, insa in momentul in care a fost adaugata acea picatura care a umplut paharul, nu am mai rezistat. Ceea ce m-a surprins cel mai tare a fost faptul ca el nu s-a opus divortului, barem nu atunci la momentul respectiv, abia dupa ce am avut ultima infatisare, mi-a spus pe scarile tribunalului ca regreta si ca ar vrea sa ne impacam. Insa, toata dragostea pe care am mai avut-o pentru el se transformase in ura. Au trecut 5 ani de atunci si pot spune ca am iertat, insa nu am uitat.
Dupa divort nu a mai trecut mult timp si s-a terminat si relatia pe care a avut-o cu respectiva. Cu siguranta, atunci cand au stat mai mult timp impreuna a vazut ca nu mai era barbatul cu care se vedea pe apucate atunci cand ei ii oferea ceea ce avea mai bun.
Acum penduleaza intre relatii cu diferite tipe, insa nu a mai gasit "proasta" care sa-l accepte.
Parerea mea este ca tu ar trebui sa pui piciorul in prag si sa-ti vezi de viata ta si de copilul tau. Viata iti va rezerva multe surprize placute, iar copilul este cea mai importanta persoana din viata ta. Gandeste-te numai la o liniste psihica de care ai atata nevoie dupa tot acest zbucium. Nu mai sta sa suferi, pentru ca acest om nu merita sacrificiul pe care il faci.
Bunica mea avea o vorba "mai bine sa zica lumea ca esti rea, decat sa zica ca esti proasta".
Bafta multa in continuare

ccc77 spune:

Boreal,mi-e greu sa iau acum o decizie, el pare ca s-a schimbat in ultima saptamana, e mai atent,cald,imi tot zice ca nu vrea decat cu familia, ca s-a terminat cu cealalta, nu isi mai tine telefonul decat deschis, de la ora 14 stam impreuna tot timpul in restul zilei...sincer mi-e greu sa cred ca ar fi adevarat si ca a renuntat asa brusc, dar parca vreau sa incerc sa-i mai dau si sansa asta .Bineinteles ar putea sa vorbeasca si sa se vada cu ea in prima parte a zilei...Azi e la lucru toata ziua pana maine dimineata, asa ca o sa-i fac o vizita mai spre seara si taaare as vrea sa nu fiu dezamagita.Ar fi pacat mai ales ca maine e si ziua fetitei noastre, sper ca e constient de tot ce face, altfel nu cred ca o sa-l mai pot ierta.

adi_dalma spune:

Andra...la multi ani fetitei tale!
Iti in pumnii sa se rezolve problema asta ..asa cum e mai bine pt tine si fata.
Pupici

try spune:

Daca initial am fost tenta sa spun ca ce baiat de treaba ca a rescunoscut, aparent usor, ca e indragostit si alte alea, dupa urmatoarele postari am simtit ca de fapt omul asta s-a folosit de bunatatea, sau naivitatea, sau lipsa ta de putere de decizie, sau faptul ca ai mana fortata (esti casatorita cu-n copil), sau poate toate la un loc. S-a folosit de tine si de siguranta pe care credea el ca se bazeaza relatia cu tine pt ca de fapt sa-si traiasca el frumoasa poveste de iubire cu cealalta. S-a bazat pe faptul ca tu esti o situatie prea sigura si astfel si-o fi zis ca poate macar pt inca putin sa se bucure de relatia cu doamna dupa care se intoarce la tine.
Cum a inceput situatia acasa sa nu mai para stabila, cum si prioritatile lui s-au schimbat (a devenit atent cu tine si la tine). Iar asta spune f multe despre el.

E posibil sa ma insel, pt ca asa cum spueau multi e greu sa dai dovada de obiectivitate atat timp cat cunosti doar jumatate din poveste si cand probabil sunt multe altele nespuse cand vine vorba de o relatia intre doi oameni.
Dar judecand strict prin prisma datelor prezentate aici, eu una i-as stabili termen limita in care sa se hotarasca ce alege (asta in cazul in care l-as dori inapoi), nu asteptat la infinit si fara tinta sa se hotarasca omul, asta nu e o situatie in care sa dai luni de zile de gandire. Ca uite-asa el va fraiereste pe-amandoua: pe tine te duce cu zaharelul ca o s-o termine cu ea, iar celeilalte pun pariu ca-i da sperante de continuare a relatiei. El in acest moment nu e cinstit cu nici una dintre voi, iar faptul ca a inceput sa se poarte mai frumos cu tine acasa, nu e nici o dovada de iubire si tu trebuie sa fii contienta de asta. Poate fi vorba doar de o simpla strategie de invaluire si nimic mai mult.

Nu contest ca are sentimente puternice pt amanta, insa omul tau e cu fundul in doua luntre si asta nu se poate sau cel putin asta e cel mai greu de inghiti intr-o relatie. Nu vrea sa piarda nici fluturasii din stomac pe care-i da amanta, dar nici pe tine si copila pt ca are un trecut cu voi.
Inclusiv faptul ca el te face pe tine responsabila pt aventura lui e o metoda de a te incapacita pe tine sa fii hotarata in problema asta. Poate nu a gandit-o la rece, dar instinctul lui de a-si salva pielea si de a-si face viatza cat mai comoda lui insusi probabil l-a facut sa te caute tot pe tine tzap ispasitor. El nu poate fi vinovat, doar tu! El e un biet suferind ranit de sageata lui cupidon drept in inima lui mare si generoasa. Tu? O nerecunoscatoare care n-ai stiut sa-l pretuiesti indeajuns. Iar celalata? o caprioara nevinovata careia nu-i poti refuza iubirea. Cam asa proabbil o fi gandind sotul tau, evident am exagerat ca sa redau mai bine ideea.
Atat timp cat tu esti bulversata si uimita de tot ce se intampla inseamna sa fii incapabila sa iei o decizie drastica si sa dai ultimatumuri. Sotul tau nu e in pozita sa negocieze nimic cu tine si totusi constat ca, dintre voi doi, el e inca cel care mentine pozitia de forta. Sotul tau e la varsta la care ar trebui sa realizeze ca ce face el este complet gresit, necinstit, iar daca e asa de ratutit si indragostit incat sa nu realizeze asta, atunci e cazul ca tu sa-i amintesti putin datele problemei. Daca cumva si-a pierdut busola, ofera-i tu sansa sa-i arati unde-i Nordul si unde-i Sudul. El trebuei doar sa se hotarasca incotro s-o apuce. Pierderea asta i nderiva n uaduce nimci bun nimanui dintre voi trei. Daca are o farama de onestitate in sufletul lui, ar trebui sa crute suferinta celor doua femei si sa aleaga ceva, da' nuami sa aleaga. Si-n felul asta fiecare apoi stie ce are de facut. Tegiversarea asta este numai si numai in folosul lui.

Ma indoiesc ca manifestarea lui din ultima saptamana este una sincera.
In locul tau eu i-as da un ultimatum sa se hotarasca ce vrea si l-as sfatui sa aleaga cu sufletul, nu cu mintea. Caci daca m-ar alege pe mine cu mintea si sufletul ii ramane la doamna, numai casatorie nu se poate numi, iar infidelitatea se va repeta mai devreme sau mai tarziu (chiar ii va fi si mai usor data viitoare pt ca deja are drumul batatorit - si-asta ar fi ultimul lucru pe care mi l-as dori de la omul cu care traiesc). Daca insa m-ar alege pe mine cu sufletul, i-as spune ca o sa fac toate eforturile sa facem relatia asta sa mearga, dar daca mai exista o singura abatere similara, indiferent cat de mult am investit in relatia cu el, in secunda urmatoare are bagajul la usa. Nici nu m-am mai interesa sa aflu de ce, ce si cum a ajuns iar sa ma insele.
Nu-i cere un raspuns pe loc: expune-i datele problemei si conditiile tale si lasa-i timp de gandire cateva zile. Daca atunc icand s-a casatorit cu tine n-a stiut ce are de facut (pt ca sa spunem anumite conditii au fost considerate implicite), ei de-acum stie ce are de facut. Nu exista acceptari de jumatati de masura.

Eu am o f mica toleranta pt astfel de abateri intr-o casatorie, mi-e greu sa trec peste astfel de fapte si sa le pun pe seama ratacirilor. Da, stiu ca unele din ele pot fi simple rataciri, insa procentul e asa de mic ca nici nu merita analizat.

Alex2 spune:

Stiu ce va urma, dupa ce voi scrie, dar...
Eu nu-ti recomand sa-ti scoti gherutele. Desigur, conteaza si ce anume vrei. Daca e orgoliul prea mare, daca mandria primeaza, e ok, conteaaza sa iesi tu cea mai putin ravasita. Dar daca doresti sa incerci sa mai salvezi ceva, daca mai e ceva de salvat, atunci... vorba ceea, scopul scuza mijloacele.
Stii ce doare cel mai tare la un vinovat? Faptul ca vrei sa-l ierti. Eu asa cred. Cand esti vinovat astepti reprosuri, astepti pedeapsa. Dar cand in loc de toate astea primesti iertare, ceva parca te trezeste. Te vezi cat esti de vinovat.
Poti sa-i dai iluzia ca il ierti? Ca e decizia lui ce face? Nu, nu ca tu esti sotia binevoitoare care-l lasa sa zburde, apoi il primeste inapoi. Ci ca e alegerea lui sa fie cu tine. Acum e asa tulburat si imatur, ca daca te-ai zburaci la el, l-ai deruta mai mult. Si nu cumva sa cazi tu de fata rea, si rivala, de fata buna.
Ce consider eu important cand iubesti, este sa lupti, sa lupti pana la capat. Ne angajam intr-o relatie, intr-o casatorie cu ideea ca oamenii se schimba, ca noi ne schimbam, ca partenerul/a se schimba, si ca vom face compromisuri, ca vom lupta sa supravietuiasca relatia. Dar revin, daca ti-e orgoliul prea mare, iti vei stabili anumite limite. De exemplu, sa nu te "injosesti". Iar aceste limite si le stabileste fiecare. Eu personal nu cred ca a incerca sa-i amintesti ce-i placea la tine, e injosire, dar alti pot considera asa. Poate el e doar derutat. Si, ptr cine nu stie, sau nu-si aminteste, am fost mereu de partea celor care au crezut (si inca mai cred) ca atunci cand iubesti, nu inseli. Ca atunci cand inseli te inseli pe tine insuti. Ca iubirea si indragosteala nu cade in cap, in cateva minute, ci e ceva care vine cu timpul, si doar cei disponibil ajung aici. Dar, ma rog... ma pot insela, sau, ma rog, se poate sa se mai si intample, sunt si altii mai slabi. Ce conteaza e ce vrei tu si mai ales PRETUL care esti dispusa sa-l platesti.
Ce ma uimeste uneori, este cat de simplu spune o femeie, nu uit, nu iert, mai bine divortez, si apoi ani la rand regreta sau nu-si gaseste echilibru tocmai ptr ca nu au putut uita si ierta. Adica a crezut, a crezut doar, ca e mai usor sa inceapa o viata noua langa altcineva, sau o viata noua de una singura, decat sa acorde relatiei o alta sansa, si sa inceapa o viata noua langa omul pe care, chiar asa, rau, il stia.

Alexandru, tati de copil perfect
Vine bebe2

Am risipit timpul sau timpul m-a risipit pe mine?Daca am ochii deschisi de ce pasesc in intuneric?M-am contopit cu el si m-am pierdut in abisul gandurilor infinite.Stiu ca nu stiu nimic si nici macar asta nu stiu.Cand voi inceta sa exist am o armata de ingeri in suflet si una de demoni in sange.Si totusi,sunt doar o fiinta asteptand...