Rugaciune colectiva pentru a avea un copil (16)
Raspunsuri - Pagina 19
jasmine30 spune:
Se pare ca nu se vede prea bine.
Puteti gasi mai jos o noua descriere a vietii acestei sfinte care ca si noi s-a luptat cu povara nerodirii pantecelui.
Cu drag !
CUVIOASA TEODORA DE LA SIHLA
In calendarul ortodox se intalnesc foarte multe nume de femei cuvioase, care prin viata lor aleasa au bineplacut lui Dumnezeu, oferind, in acelasi timp, o frumoasa pilda vrednica de urmat pentru alte femei crestine. De har dumnezeiesc s-au invrednicit cuvioasele Maria Egipteanca, Pelaghia, Xenia, Eufrosina, Teodosia si multe altele. Un loc aparte in randul credincioaselor cu viata aleasa si bineplacuta lui Dumnezeu il ocupa cuvioasa Teodora de la schitul Sihla, din Muntii Neamtului.
Traditia pastrata de-a lungul vremii spune ca s-a nascut in jurul anului 1650, deci in vremea domniei lui Vasile Voda Lupu si a pastoririi mitropolitului Varlaam, in satul Vanatori, de langa Targu Neamt. Era fiica lui Stefan Joldea armasul de la Cetatea Neamtului, dregator domnesc incredintat cu paza cetatii, unde se afla ascuns tezaurul tarii, si cu paza temnitei de acolo. A fost crescuta de parinti in frica de Dumnezeu si dragoste de neam, in atmosfera de inalta viata duhovniceasca a manastirilor si schiturilor din imprejurimi: Neamt, Secu, Sihastria, Agapia si altele.
Copila fiind, peste familia ei se abate o mare nenorocire, prin moartea singurei sale surori. Desi voia inca de atunci sa se retraga cu totul din lume, la o manastire, parintii au induplecat-o, ca la vremea potrivita, sa se casatoreasca cu un tanar, aflat tot in slujba cetatii Neamt. Dupa cununie, a plecat in casa sotului ei, originar din “partile de jos” ale tarii Moldovei, se pare din Ismail. A trait mai multi ani cu sotul ei, dar Dumnezeu i-a harazit o grea incercare, aceea ca nu avea copii. Dupa o vreme au trecut la cele vesnice si parintii ei, incat Teodora a ramas singura pe lume, impreuna cu sotul ei. Era firesc ca gandul ei din anii tineretii de a-si inchina intreaga viata slujirii lui Hristos sa o urmareasca din nou. drept aceea, s-a inteles cu sotul ei ca sa intre amandoi in cate o manastire.
Traditia spune ca Teodora – pe cand avea aproape 30 de ani – a intrat in manastirea Varzaresti, in Muntii Buzaului, unde vietuiau vreo 30 de maici, sub indrumarea egumenei Paisia, care a luat-o pe langa sine, ca ucenica. Iar fostul ei sot a intrat dupa o vreme in manastirea Poiana Marului, din aceeasi zona, fiind calugarit sub numele Elefterie si apoi hirotonit ieromonah.
Tanara calugarita a inteles de la bun inceput sa respecte intru totul pravila vietii calugaresti, in primul rand asa numitele “sfaturi evanghelice”, proprii cinului calugaresc, adica saracia de buna voie, ascultarea, curatia trupeasca si sufleteasca. “Si se facea tuturor pilda de ascultare, de lepadare de sine, de curatie a vietii, de slujire. Se indulcea mult atat cu cele sapte laude, cu dumnezeiasca Liturghie, cat si cu rugaciunea din chilie, cu citirea cartilor sfinte si cu impartasirea Sfintelor Taine, hranindu-se cu painea cea vie a Trupului si Sangelui Mantuitorului”. Asa ne infatiseaza chipul ei duhovnicesc unul din teologii de azi care i-a cercetat viata si nevointele (Pr. Constantin Galeriu, in vol. Sfinti romani si aparatori ai legii stramosesti, Bucuresti, 1987, p. 434).
Dupa cativa ani, egumena Paisia, cu o parte din maici, intre care si Teodora, parasesc, in mare graba, manastirea Varzaresti, fiind nevoite sa se ascunda in munti, in locuri retrase si tainice, din pricina unor osti straine, de turci, poate si de tatari, care pustiau tara, pradau pe locuitori de bunurile lor, iar pe altii ii luau in robie. Undeva in partile de sud ale Muntilor Vrancei, au ridicat un mic altar pentru rugaciune si cateva chilii. Dupa putina vreme, egumena Paisia, inaintata in varsta si obosita de atatea nevointe si necazuri, a fost chemata la Domnul, iar Teodora, cu celelalte maici, i-au continuat stradaniile calugaresti.
Dupa aproape zece ani de aspre nevointe in acest loc, Cuvioasa Teodora s-a indreptat spre Muntii Neamtului, spre locurile minunate ale copilariei. Dorind sa petreaca si aici aceeasi viata de pustnicie, a cerut binecuvantarea egumenului Varsanufie de la Sihastria Secului – un schit care luase fiinta in jurul anului 1650 – ca sa se aseze in locurile sihastresti din apropiere. Acesta o indruma sa petreca timp de un an in padurile Sihlei, pe atunci locuri retrase si salbatice, in care traiau sihastri de neam roman din vremuri indepartate, cum ne arata cateva nume de locuri: Sihastria ieromonahului Pavel, Chiliile lui Iosif, Poiana lui Daniil, Poiana Trapezei, Poiana Sihlei si altele. Cuvioasa Teodora a intalnit acolo un batran sihastru, care i-a oferit chilia lui de sub stancile uriase ale Sihlei, iar el si-a cautat un adapost si mai tainic in alta parte.
De acum inainte, incepe o noua perioada in viata Cuvioasei Teodora, de rugaciune neincetata si de traire cu adevarat pustniceasca. Hrana i-o oferea numai padurea (bureti, urzici, mure, afine) sau cele ce-i dadeau calugarii de la Sihastria ori putinii credinciosi care se abateau prin acele locuri retrase. Uneori o vizita ieroschimonahul Pavel din aceeasi obste monahala, care venea sa cerceteze pe sihastri si sa-i impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului. In felul acesta, viata ei inainta mereu pe scara virtutilor, de care scria Sfantul Ioan Sinaitul sau Scararul.
Spune tot traditia ca navalind osti turcesti in Moldova si ajungand pana in tinuturile Neamtului, multe calugarite s-au refugiat in munti. Unele din ele au ajuns pana la chilia Cuvioasei Teodora, pe care au aflat-o in rugaciune. Ascultandu-le necazurile, le-a oferit chilia ei, iar ea s-a retras intr-o pestera, unde era si mai greu de ajuns din pricina salbaticiei locurilor. Este cunoscuta pana azi sub numele de “Pestera Sfintei Teodora”, aratand tot ca acum trei veacuri: o incapere boltita, inlauntrul unei stanci uriase, iar alaturi era o stanca lata si putin ridicata care ii slujea ca vatra si ca masa. Se spune ca Teodora ar fi trait aici vreme de 20 de ani, poate chiar mai mult.
In legatura cu sfarsitul ei, se spune ca egumenul schitului Sihastria ar fi observat, mai multe zile in sir, cateva pasarele care intrau pe fereastra in trapeza, de unde luau faramituri de paine si poame, apoi zburau la munte, inspre Sihla. Doi ucenici, randuiti de egumen, au pornit pe calea aratata de pasari, ajungand pana catre varful muntelui. Acolo un frate s-a urcat intr-un brad, de unde a izbutit sa o zareasca pe Cuvioasa Teodora. I-a chemat la ea si le-a spus ca se roaga de 40 de zile ca Dumnezeu sa-i trimita un duhovnic caruia sa-i marturiseasca pacatele si sa o impartaseasca inainte de a muri. I-a rugat sa-i spuna egumenului ultima ei dorinta, aceea de a-i trimite pe ieromonahul Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie cu Sfanta Impartasanie. Cei doi ucenici s-au intors in manastirea lor, vestind egumenului cele ce au descoperit in pestera Sihlei, cat si dorinta Cuvioasei de a-i trimite pe cei doi monahi pe care ea insasi ii numise. A doua zi, potrivit dorintei sale, ieromonahul Antonie, ierodiaconul Lavrentie si cei doi ucenici s-au indreptat spre pestera. In fata duhovnicului Antonie, Teodora si-a marturisit toate pacatele vietii, primind cuvenita dezlegare, fiind impartasita cu Trupul si Sangele Domnului. Dupa acestea, impacata cu Dumnezeu si cu semenii, privind la cer a rostit cuvintele: “Slava Tie, Doamne, pentru toate” si a adormit intru nadejdea invierii si a vietii celei vesnice.
La vremea potrivita, i s-a facut slujba inmormantarii, chiar in pestera, fiind de fata si alti vietuitori din obstea schitului Sihastria, impresionati cu totii de cele intamplate.
Vestea despre viata ei evlavioasa si nevointele sale duhovnicesti s-a raspandit curand in manastirile si satele Moldovei, incat mult calugari si credinciosi veneau la mormantul ei si in locul nevointelor sale de ani indelungati. Se spune ca si fostul ei sot, acum ieroschimonahul Elefterie, care traia la schitul Poiana Marului, ar fi venit aici ca sa se incredinteze daca este vorba de fosta lui sotie. Convingandu-se de acest lucru, s-a hotarat sa ramana pentru restul vietii la schitul Sihastria, in apropiere de Sihla, unde a mai trait vreo zece ani.
Dupa un timp, prin anii 1725-1730, intru pomenirea nevointelor Cuvioasei Teodorea, s-a ridicat schitul Sihla, cu o biserica de lemn, avand hramul Schimbarea la Fata, care dainuieste – cu unele imbunatatiri – pana in ziua de azi, precum si cateva chilii in jur.
Cinstitul ei trup a ramas in pestera pana prin anii 1828-1834, in timpul unei ocupatii rusesti a Principatelor Romane, cand a fost dus in cunoscuta manastire Lavra Pecerska din Kiev. Se spune ca ar fi si azi acolo, intr-o racla cu inscriptia: “Cuvioasa Teodora din Carpati”.
Evlavia populara a considerat-o, curand dupa moarte, ca o adevarata “sfanta”, ca o “cuvioasa” odraslita din neamul nostru. Ne incredinteaza de acest lucru si doi scriitori moldoveni de la sfarsitul veacului trecut. Primul este prozatorul Calistrat Hogas care, in cunoscuta sa lucrare Pe drumuri de munte, scria: “Frumoasa Sfanta Teodora, legendara anahoreta a locurilor acestora, se infatisa inchipuirii mele ca o a doua Marie din Egipt, cu viata bantuita de aceleasi nenorociri, tot ca si ea. Sfanta Teodora se lepadase, poate, de placerile imbatatoare ale lumii acesteia, multumindu-se, in cele din urma, cu crapatura umeda a unei stanci, in locul palatelor aurite unde luxul si desfraul domneau cu rasfatare…”.
Iar poetul Nicolae Beldiceanu scria aceste versuri:
“Iesind din noaptea pietrei, cu ochiul obosit,
Deodata vezi o stanca, cu varful ruginit,
E vatra suferintei, e pestera in care
Martira Teodora aflat-a alinare.
Aici sfanta femeie, ducand un aspru trai,
Vedea prin rugaciune minunile din rai…”
Deci, constiinta despre “sfintenia” vietii ei s-a transmis din neam in neam pana in zilele noastre. Drept aceea, in sedinta sinodala din 20 iunie 1992, Cuvioasa Teodora de la Sihla a fost trecuta in randul sfintilor, pomenirea ei urmand sa se faca in ziua de 7 august. Sa ne rugam acestei “alese” a lui Hristos zicand: “Cele pamantesti parasind si frigul cel aspru al pustniciei in pesterile schitului Sihla asupra ta luand, te-ai facut mireasa a lui Hristos, fericita Teodora. Cu rugaciunea pe ingeri ajungand, cu postul si lacrimile de diavoli arzand, ai biruit slabiciunea firii omenesti si pe multi sihastri din Carpati intrecand, la cele ceresti te-ai mutat, lasandu-ne noua mangaiere pestera si pilda vietuirii. Sfanta, Preacurata Teodora, roaga-te lui Dumnezeu sa ne mantuiasca sufletele noastre”. (Troparul sfintei, glas 8).
Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu,
"Sfinti daco-romani si romani", Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 85-89.
ingeras70 spune:
Draga jasmine,ai afirmat ieri in scris niste chestiuni care m-au pus pe ginduri.Ideile afirmate seamana teribil cu cele ale protestantilor.Sint multi in zona Poienarii Burchii,e adevarat si prefera ca in loc de slujbe ortodoxe sa afirme cam ce ai afirmat tu.
Citeste si tu in Vechiul Testament, la cap.13,21:Dar iata,odata,cind ingropau un mort,s-a intimplat ca cei ce-l ingropau sa vada una din aceste cete si speriindu-se,au aruncat mortul in mormintul lui Elisei.Cazind acela,s-a atins de oasele lui Elisei si a inviat si s-a sculat pe picioarele sale.(imparati 2la protestanti)
Moastele sint trupuri sau ramasite trupesti ale sfintilor,despre care Biserica ne invata ca ele contin aceleasi daruri dumnezeiesti si puteri supranaturale care au insufletit pe sfinti cit au fost in viata,putericare se pastreaza si dupa moarte si in trupurile lor neputrezite.Crestinii cinstesc sfintele moaste ca si pe sfinti.
Biserica a cinstit din primele veacuriosemintele mucenicilor,la altarul fiecarei biserici aflindu-se sfinte moaste la piciorul sfintei mese,precum si in sfintul Antimis,care sta pe Sfinta Masa,in altar.asa ca ai grija ce zici daca afirmi ca esti preoteasa.
Spui de credinta,sa nu alergam dupa sf.moaste si icoane,dar acolo este credinta tocmai,este Duhul Sfint lucrator.
ingeras70 spune:
In concluzie femeile acelea care dau acatiste cum spui tu ,alergind de colo colo s-ar putea sa stie ce fac.Nu in toate bisericile slujbele incep la aceeasi ora.Dau acatiste si stau si la slujbe,fii linistita.Parintele Cleopa a scris o carte despre puterea celor 40 de acatiste si pomelnice timp de 40 de sfinte liturghii- si tu ne scrii sa fim atente sa nu alergam.. .. si sa ca se dau acatiste pe 40 zile si ce ai mai afirmat..Pe baza acatistelor s-au ctitorit noi asezaminte iti amintesc si preotii salariul il formeaza si din acele acatiste.
Cunosc preotese care nu afirma usor acest statut-sotie de preot-se prezinta ca economistZ,sau cu numele defamilie de obicei,cu smerenie.
Iar despre credinta celor care alearga de colo colo cum spui tu,te-as ruga ca o proteasa ce afirmi ca esti, sa afli ca este credinta cind dai acatiste si te duci in pelerinaje-este credinta lucratoare,mai mult decit statul acasa, in pelerinaje postesi de exemplu.Tu scrii sa nu postim numai ...si nu fortate.Pai pina la a posti in zilele acelea, ca sa o facem am cunoscut putin din viata spirituala,ca alfel nu o faceam.Am cumparat acum de la Man.Caraiman o carte scrisa de Parintele Argatu, nu de mine sau de tine si care este publicata cu aprobarea episcopului si in care sint prezentate 5 modele de rugaciune cu post in anumite zile DOAR.
Imi cer iertare pentru ca te-am deranjat,precis, ma risc sa fiu si data afara din forum,-sper ca moderatorii sa fie blinzi caci lucrurile pe care le-ai scris pot fi combatute si de un scolar care face religie la scoala dar cum te-ai exprimat ieri pe forum suna a protestant,nu a ortodox,nu te supara.
ingeras70 spune:
Apropos,spui ca oamenii nu au reusit-in urma rugaciunilor.De unde stii tu asta si cum controlezi?Asa gindire, cind invatam la biserica de nadejde,de credinta,speranta...Oamenii aceia au reusit prin lucrarea lui Dumnezeu,stai tu linistita,au reusit sa creasca spiritual si sa priveasca altfel viata.Tot parintele Argatu in carti publicate acum si tiparite cu binecuvintarea episcopului spune si in cit timp se dezleaga o situatie daca urmezi pasii cu rugaciunile specifice.
Atunci,hai sa nu mai facem nici pomeni ca nu stim noi rational ce se intimpla,sa nu mai facem dezlegari la biserica ca nu stim daca reusim si poate nici nu ne mai rugam ca nu stim daca reusim.
jasmine30 spune:
Draga mea se pare ca m-ai inteles gresit. Eu am dorit doar sa atrag atentia ca inainte de toate trebuie sa ne cultivam in suflet credinta curata si sa intelegem ca si daca ne rugam curat la icoana din Bisericuta cartierului in care locuim sau daca mergem la icoana facatoare de minuni de la o Manastire Dumnezeu ne ajuta la fel de mult, conditia fiind aceea a pastrarii credintei curate in sufletul nostru.
Eu am vrut sa atrag atentia asupra unei ispite generata uneori de lupta cu incercarile prin care trecem, aceea de a incepe sa alergam din Biserica in Biserica, din manastire in Mnastire, uitand ca inainte de toate trebuie sa fim buni crestini, sa ne spovedim, sa avem o legatura continua cu duhovnicul nostru, sa mergem Duminica la Biserica, sa ne facem rugaciunile seara, etc.
Te rog sa nu ma intelegi gresit, eu sunt ortodoxa si nu am spus ca nu sunt de acord cu mersul in pelerinaje, etc, ci doar ca nu trebuie sa cadem in pacatul habotniciei si sa respectam retete exprimate in cifre (vezi ex cu acatistele date la 3 Biserici in acelasi timp, ca altfel nu se indeplinesc cererile noastre catre Dumnezeu, sau masluri facute neaparat miercurea ca altfel nu e sfintita casa, etc).
Eu am atras atentia ca pot exista si astfel de cazuri si ca e bine sa ne aparam de astfel de ispitiri.
Faptul ca una dintre noi cele care scriem pe acest forum da niste sfaturi cu drag, nu cred ca ar trebui sa reprezinte un prilej de suparare pentru nimeni, ci mai degraba o bucurie.
Iata cateva cuvinte spuse de Parintele Cleopa:
Alaturi de fariseism, habotnicia este una dintre trasaturile caracteristice ale multor credinciosi...
- Invatatura despre habotnicie a Sfintilor Parinti este cuprinsa in cartea "Despre inselare" a Sfantului Ignatie Briancianinov, care trateaza foarte bine acest subiect. Daca vreti s-o comparam cu lenea, care impinge la pacat si la delasare, habotnicia este extrema cealalta care ne impinge la peste masura si duce la nebunie. Habotnicia este iesirea din matca fireasca a lucrurilor. Am sa va dau un singur exemplu care sa va faca sa intelegeti acest lucru.
Odata un tanar a venit si a spus asa: "Parinte, dati-mi o rugaciune in care eu sa ma rog si sa primesc o nota buna la examenul pe care il am". Si i-am spus asa: "Primul canon pe care ti-l dau este sa inveti. Sa citesti si sa memorezi si sa-ti dai tu doua-trei teste acasa". Iar el mi-a spus asa: "Nu, parinte, eu merg pe alt principiu. Rugati-va sa-mi pice la examen ceea ce am invatat." Si atunci i-am raspuns: "Ma rog sa-ti pice la examen ceea ce n-ai invatat". Si el imi raspunde: "Parinte, sa stiti ca, daca voi cadea la acest examen, inseamna ca Dumnezeu nu este si nu ma ajuta!" Si i-am spus asa: "Dumnezeu mergea pe carare si, impiedicandu-Se de un om, a mers mai departe; dar, mergand un om pe carare si impiedicandu-se de Dumnezeu, a cazut; si piatra peste care a cazut il va spulbera". Consider ca habotnicia este mentalitatea care confunda starea de spirit a lucrurilor normale cu starea de hazard sau cu minunile facute la intamplare.
- Fata de habotnicii care au "surplus" de credinta, sunt unii care cad in extrema cealalta, a putinatatii de credinta.
- Da, unii spun: "Daca m-am rugat, de ce Dumnezeu nu-mi da?"
Sau inca un caz de habotnicie. Un tanar mai lipsit de bani ma intreaba: "Parinte, ce sa fac ca sa gasesc niste bani pentru taxa la facultate, pentru tot ce am nevoie?" Si i-am zis: "Citeste Paraclisul Maicii Domnului, ca va avea grija de tine". La care raspunsul a fost ferm: "Si daca am sa citesc Paraclisul Maicii Domnului, o sa ploua cu bani din cer?"
Iata elemente de habotnicie care pot demonstra ca atunci cand omul iese din matca fireasca a lucrurilor devine un om nefiresc si iese din normalul societatii, devine schizofrenic sau paranoic.
- Cum se pot evita aceste doua ispite: habotnicia si fariseismul?
- Ca sa vorbim in termeni obisnuiti, nu academici sau teologici, voi cauta sa nuantez ceea ce poate insemna evitarea habotniciei si a fariseismului, ceea ce poate insemna evitarea fatarniciei si a vicleniei.
In primul rand cel mai important lucru il intalnim in Evanghelia de la Ioan. Daca un om vrea sa stie daca omul cu care sta de vorba nu este fariseu, trebuie sa citeasca capitolul 1 din Evaghelia lui Ioan: "La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul". Crestinul care crede in Dumnezeu si-L are pe Dumnezeu are cuvant. In momentul in care a promis sau si-a dat cuvantul si nu l-a respectat, acela este un fariseu si un fatarnic, deoarece, daca nu are in el cuvant, nu-L are nici pe Dumnezeu.
Iata un asemenea caz concretizat. Vine cineva odata la spovedit si spune asa: "Parinte, va rog frumos, as dori un lucru. Eu ma lupt cu patima fumatului, dar va promit in mod solemn ca, daca ma impartasiti, nu mai pun tigara in gura niciodata". Eu i-am spus: "Bine, posteste trei zile fara untdelemn si te voi impartasi. Cam la o saptamana sau doua, cand a aparut din nou la manastire, primul lucru pe care mi l-a spus a fost: "Parinte, nu stiu, o sa va suparati, n-o sa va suparati, n-am putut sa tin, sa stiti ca am fumat". Si mi-a zis asa: "Va rog sa-mi dati dezlegare si binecuvantare sa ma spovedesc la alt duhovnic". Si i-am scris pe indreptarul de spovedanie urmatorul lucru: "Crestin te-ai facut, iti mai ramane sa te faci om, sa ai cuvant". Si-n felul acesta ne-am despartit. A dat dovada de ce inseamna fariseismul, bigotismul si mai este un cuvant frumos pe care-l folosesc englezii, snobismul.
- Unde se intalneste habotnicia?
- In general, habotnicia o vom intalni la femeile evlavioase, la batranele pioase, la crestinii mai ravnitori si, in special, in viata monahala, pentru ca aici, acest cuvant, "habotnic", este legat mai mult de straduinta. In esenta lui nu este un cuvant vicios, ci este mai degraba un cuvant periculos, care impinge spre extrema.
Am intalnit multe cazuri in care femeia ii spune sotului: "De tine ma las, de biserica nu ma las". Iata un caz de habotnicism absolut, in care Biserica trebuie sa intervina si sa arate legiuirea canonica, si anume faptul ca femeia trebuie sa fie supusa barbatului conform tainei nuntii, femeia trebuie sa asculte de barbat si barbatul s-o carmuiasca dupa legea lui Hristos. Ea trebuie sa fie supusa barbatului in toate conform canoanelor. Femeia nu are voie sa-si lase barbatul decat in cazul desfranarii, iar duhovnicul care-i spovedeste trebuie sa se straduiasca sa-i aduca la un echilibru in care Biserica sa nu fie o plaga pentru casa lor, ci ceva normal, in care harul lui Dumnezeu sa se salasluiasca.
Si-am sa va dau o pilda. O femeie s-a dus la duhovnicul ei si i-a spus asa: "Barbatul meu ma loveste permanent." "Si care este motivul acestei loviri?" "Cred ca vorbesc uneori prea mult", s-a scuzat femeia fara sa spuna ca, de fapt, este cicalitoare. Si atunci duhovnicul i-a dat o pietricica si o sticla cu aghiasma si i-a spus asa. "In clipa in care sotul tau soseste de la serviciu, pregateste-i masa, pregateste-i apa calda, pregateste-i patul, ia aghiasma si pietricica in gura si, cand el va adormi, atunci sa inghiti aghiasma si pietricica s-o pui in buzunar, s-o ai pentru ziua urmatoare".
Si-n felul acesta, dupa o vreme femeia a spus: "Parinte, lucrurile decurg normal, intocmai cum mi-ati spus, minunea s-a petrecut intr-un mod extraordinar. Si iata ca, in momentul de fata, sotul meu este un sot ideal, dar mi s-a terminat aghiasma din sticla". "Poti sa iei si apa din fantana, ca are acelasi efect". Esenta nu era apa sau aghiasma, ci era inchiderea gurii, cum spune psalmistul David: "Pune, Doamne, straja gurii mele si usa de ingradire imprejurul buzelor mele". Cicalirea nu este decat o extrema a habotniciei.
- Ce alte forme de habotnicie mai exista?
- O alta forma de habotnicie se intalneste in monahism. Este dorinta de pustnicie inainte de vreme, dorinta de sfintenie inainte de vreme, dorinta de a dobandi Rugaciunea lui Iisus inainte de vreme si dorinta tuturor preotilor si duhovnicilor de a fi inainte vazatori si mari prooroci inainte de vreme. In toate pustiile Moldovei, oriunde te duci, la tot felul de pustnicasi tinerei, toti sunt vazatori cu duhul si toti vad un singur lucru: ca i s-au facut omului farmece, ca i s-au facut tot felul de lucruri necurate, dar nimeni nu scoate acel duh necurat ca Avva Pimen, care facea cruce peste cel bolnav si se facea sanatos. Acestia au acel duh pitonicesc al mandriei care vine dintr-o habotnicie bolnava, de-a castiga printr-un pietism bolnav cat mai multa faima de duhovnic sporit sau de duhovnic inaintevazator. Inaintevazatorii lui Dumnezeu sunt stiuti de El in taina si sunt ascunsi si feriti de ochii lumii. In Biserica nu trebuie sa existe o habotnicie a reclamei, pentru ca Biserica nu se hraneste din reclama, ci din Duhul Sfant. Intotdeauna habotnicia va duce la epuizarea fortelor.
jasmine30 spune:
Draga mea, din pacate esti atat de apriga incat nu vezi esentialul mesajului meu pe care il voi explica din nou astfel incat sa il poti intelege...
Ceea ce am spus eu este faptul ca poti alerga la sute de Biserici, nu la una, pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu.
Dar daca faci acest lucru fara credinta curata in suflet, ci doar pentru ca asa ai auzit tu ca daca respecti o anumita retea sigur se intampla minunea te asigur (si nu doar eu ci orice crestin ortodox) ca nu se va intampla, intrucat esenta credintei este aceea de a fi curat in fata lui Dumnezeu si nu de a cauta minunile cu orice pret.
Repet pentru ultima oara, eu nu spun sa nu dam Acatiste, sa nu mergem in pelerinaje, dar spun sa o facem cu dragoste de Dumnezeu, nu doar ca asa am citit noi ca dupa o anume retea se rezolva cererile noastre.
Imi inchei discursul aici intrucat se pare ca sunt inteleasa gresit si chiar nu are rost sa continuam aceasta discutie in contradictoriu...
jasmine30 spune:
Draga ingeras am spus ca imi inchei discursul insa sperand sa te conving ca ceea ce sustin este o idee pur ortodoxa intemeiata pe argumente mai mult decat clare te rog sa gasesti mai jos cateva cuvinte ale Parintelui Necula, decan al Facultatii de Teologie din Bucuresti (cel care de altfel se ocupa de pregatirea preotilor ortodocsi si caruia nu cred ca ii putem comenta apartenenta la convingerile protestantilor sau ale altor secte):
"O atentie cu totul deosebita trebuie acordata Sfintei Liturghii, evidentiindu-se mereu importanta ei in viata Bisericii si a credinciosilor si facand din ea atat centrul cultului divin public, cum dealtfel este socotit, cat si centrul intregii activitati bisericesti. Ea trebuie sa ramana izvorul harului din care curg si se hranesc toate celelalte lucrari sfintitoare, Taine si ierurgii, si catre ea trebuie sa convearga toate actiunile indreptate spre mantuirea credinciosilor. Sfanta Liturghie este lucrarea in care, in chip real si nu mistic, simbolic sau alegoric, primim pe Hristos insusi, sub forma painii si a vinului transformate, prin puterea harului, in Trupul si Sangele Mantuitorului. De aceea, participarea la Liturghie este actiunea cea mai folositoare pentru credinciosi, mai ales daca aceasta este desavarsita si prin impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului si nu exista nici o alta slujba care sa egaleze si cu atat mai mult sa intreaca in importan- ta si efecte Sfanta Liturghie4.
Lucrul acesta trebuie subliniat mai ales pentru slujitorii care acorda o importanta mult mai mare slujbelor adiacente si cu mai putin rol sau efect in mantuirea oamenilor, cum ar fi cultivarea excesiva a acatistelor, mai ales la oras, ceea ce lasa sa se intipareasca in mintea credinciosilor mai simpli si mai putin instruiti religios ideea si convingerea gresita ca apelul la mijlocirea sfintilor ajuta si valoreaza mai mult decat participarea la liturghie si ca sfintii au puterea sa ne implineasca rugaciunile si nevoile noastre prin ei insisi, fara ajutorul lui Dumnezeu. Acelasi lucru il putem spune si despre cei care cultiva exagerat si dau o importanta cu totul iesita din comun dezlegarilor de tot felul, ca antidot impotriva lucrarii diavolului si a pacatului asupra oamenilor, apeland prea des la cunoscutele molitfe ale Sfantului Vasile cel Mare sau la ajutorul icoanelor „facatoare de minuni” care creeaza in mintea credinciosilor convingerea ca simpla atingere de ele sau citirea unei rugaciuni sau dezlegari inaintea lor ne rezolva toate problemele vietii: ne vindeca de toate bolile, ne dezleaga cununiile si ne casatoresc, ne ajuta sa castigam fara sa muncim, ne avanseaza in serviciu, ba, mai mult, ne asigura biruinta asupra vrajmasilor, daca nu chiar pedepsirea si moartea lor. Or, noi stim, din invatatura Bisericii, ca icoanele au fost acceptate si introduse in cult pentru a ne mijloci mai usor latura cu persoana care este zugravita pe ele si ca noi nu ne inchinam si nu cinstim materia din care sunt facute (lemnul, panza, hartia, piatra, fierul, sticla, etc.), ci persoana al carei chip este infatisata in ele. Ele nu au fost facute sa faca minuni, sa planga, sa izvorasca mir, sa-si schimbe infatisarea chipului, in tristete, posomorare sau intunecare sau in veselie si luminozitate, ci ca sa ne fie auxiliare foarte apropiate in rugaciune. Nu stiu daca astazi mai putem spune, fara sa devenim ridicoli sau sa ne periclitam serios credibilitatea, ca o icoana isi modifica forma, dimensiunea sau imbracatura de argint, in urma unei restaurari, sau ca o icoana isi arata calitatea de facatoare de minuni prin tiuituri ca de alarma si prin prevestirea unor intamplari rele, cum ar fi moartea. Mantuitorul nu a prevestit niciodata nenorociri pentru oameni, ci a facut minuni concrete, tamaduind si vindecand boli si neputinte, a inviat morti. Sfintii au facut, la randul lor, aceleasi minuni, dar numai prin puterea lui Dumnezeu. Daca o icoana este facatoare de minuni, ea nu poate aduce decat bine. Conform invataturii corecte a Bisericii, orice icoana capata aceasta calitate prin sfintirea ei de catre arhiereu sau preot si toate devin, prin aceasta, obiecte sfintite si de cult, egale intre ele.
Nu putem spune ca icoana Maicii Domnului de la o biserica este facatoare de minuni, iar aceeasi icoana cu acelasi chip de la alta biserica nu mai este facatoare de minuni. Pentru noi, crestinii, Maica Domnului este aceeasi in toate bisericile si locurile. Daca cinstirea sfintilor, a moastelor si a icoanelor a fost stabilita in sinoade, in schimb nici o icoana nu a fost declarata oficial ca facatoare de minuni nici de sinod ecumenic, nici de unul local sau al unei Biserici autocefale. Calitatea aceasta le-o atribuie poporul dreptcredincios, ca forma de evlavie si de cinstire a lor.
In aceeasi categorie de forme de evlavie, cultivate de unii preoti si care pot crea convingerea ca sunt suficiente pentru inlaturarea raului din viata noastra, pot fi socotite toate formele de „miruri” provenind din diverse centre crestine renumite, cum ar fi Muntele Atos, Tara Sfanta, Grecia, Asia Mica etc. sau „apele sfintite”, aduse de la diverse biserici sau izvoare tamaduitoare din aceleasi locuri sau mai nou de la centrele renumite de pelerinaj din Apus. Pentru multi credinciosi este mai important un ulei sau parfum imbuteliat in sticlute speciale intr-una din tarile amintite sau apa sfintita de la un izvor tamaduitor decat impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului.
De aceea, cultivarea exigenta a tuturor acestor forme de evlavie: acatiste, dezlegari, icoane facatoare de minuni, miruri si ape tamaduitoare, particica data la Liturghie, nu fac altceva decat sa ne determine sa uitam ca centrul vietii noastre este Hristos. Centralitatea vietii noastre duhovnicesti a cultului se muta, astfel de la Mantuitorul Hristos, de la Sfanta Impartasanie, pe care n-o primim decat in Sfanta Liturghie, dar cu pregatire speciala, spovedanie, post si rugaciune, la forme laturalnice, adiacente si de mica importanta care nu ne asigura nici izbavirea de cel rau si nici mantuirea. Desigur ca noi respectam, cultiva m si dam importanta cuvenita tuturor formelor de sfintire si binecuvantare din biserica, dar mantuirea ne-o asigura numai unirea cu Hristos in Sfanta Impartasanie din Liturghie. De aici nevoia de a da Sfintei Liturghii importanta care i se cuvine, de a o considera centrul cultului divin public, o scoala de invatatura crestina, un tezaur de doctrina si cateheza vie, o pepiniera de virtuti. De aceea, Liturghia si altarul trebuie sa fie centrul spiritual al parohiei. De asemenea, sa nu uitam ca nici o alta slujba nu creeaza duhul comunitar si nu cultiva constiinta apartenentei noastre la Biserica asa cum o face Liturghia, in care noi reactivam si retraim jertfa Mantuitorului adusa pentru mantuirea lumii.
4. In acest context trebuie pusa si problema unei mai dese impartasiri, cu pregatirea necesara, cu Spovedanie si dezlegarea de la duhovnic, Sfanta Impartasanie neputand fi egalata de nici una din formele de evlavie pe care le-am amintit mai inainte5.
ralu27 spune:
buna fetelor.
ma primiti si pe mine?
ainigriv spune:
Fetele noastre dragi,va pupam si va iubim,nu v-am uitat o secunda,dar am crescut si s-a schimbat programul...vrem plimbare toata ziua,dormim bine in parc si apoi acasa joaca si tot asa.Nu ne plangem,multumim lui Dumnezeu ca suntem bine,sanatoase si mai ales ca Maria a primit taina Sfantului botez in duminica de Sf. Ilie,care sper sa ne fie si protector,alaturi de toti sfintii si de Maicuta Domnului.
Nu am mai avut timp sa intru pe forum,sa citesc,dar sper ca sunteti bine toate,cu aceeasi speranta si lumina in suflete.Am vrut sa dam un semn de viata si daca mai crestem,poate vom sta cumintele amandoua la calculator,poate ne dezvatam sa dormim in brate si atunci vom scrie mai des.
Ma bucur ca merge inainte lista si topicul,Maicuta Domnului nu va lasa,pentru ceea ce faceti si pentru credinta curata pe care o aveti.A propos,ma pot ajuta fetele, sotii de preot???Pentru prima data nu pot tine postul,tocmai cel al adormirii Maicii Domnului si imi pare tare rau,dar cu colicile noastre nu pot manca legume/fructe,asa ca am recurs si la branza,oua,fara carne.Duhovnicul meu este la manastire,preot calugar .Preotii de mir dau dezlegare la femeile care alapteaza???In sarcina nu am avut nici o problema cu postul,chiar m-am simtit foarte bine,insa acum bebelina reactioneaza la tot ce mananc.
Va pup pe toate,fara exceptie,si fie ca acest post sa curateasca sufletele noastre si sa trimita ajutorul Maicii Domnului care mult mijloceste pentru noi in fata bunului Dumnezeu,iar in urmatorul capitol sa gasesc lista plina de gravidute.Doamne ajuta si post usor.
georgia_c spune:
buna fetele dragutele
in primul rand ma bucur sa o vad pe virginia , printre noi ..mii de pupaciosi dulci micutei maria , si lui mami , care e o scumpa ca de obicei
nu o luati ca pe o mustrare , ca nu sunt in masura sa fac asa ceva , nici ca pe o povata , si doar ca indemn, acum in postul adormirii maicii domnului …. Nu intrati in polemici , nu are sens , va pierdeti energia , si mai ales va macina cel mai mult faptul ca mesajul este inteles altfel decat vreti voi … io cred ca fiecare dintre noi este credincios in felul lui , mai mult , mai putin , insa are acel samburel de credinta , pe care trebuie sa-l facem sa creasca … si il putem face doar rugandu-ne , in felul nostru , insa sub binecuvantarea duhovnicului , care va invata pe fiecare ce sa faca , cum sa se roage , cum sa-I multumeasca lui dd pt ajutor , si mai ales cum sa-si pastreze sufletul langa dd , dupa ce a fost ajutat… inversunarea , convingerea , nu au ce cauta in credinta .. parerea mea .. crezi asa cum simti , fara sa te convinga cineva , si esti atat de credincios cat simti tu ..cat poate sa te duca sufletul ..este un exercitiu care se perfectioneaza in timp .. la unii mai repede si la altii mai greu …
si acum sa va povestesc ce am facut io in ultimul timp … am ajuns la manastirea prislop , cea unde a fost inmormantat parintele arsenie boca ; este o manastirica de vis , e asa de frumoasa , primitoare , iar maicutele parca sunt miere toate , atat de amabile , ca zici ca esti pe alt taram .. io am mai cunoscut maicute , mai aspre si la vorbe si la port , insa cele de aici … ce sa va zic m-au incantat …
am ajuns la mormantul parintelui arsenie boca , m-am rugat pt noi toate , sa ne ajute , sa mijloceasca la maica domnului si la sfintii parinti , sa ne rodeasca pantecele , si sa apere mamicile si bbelasii deja nascuti si viitoarele mamici …
dupa care am fost la manasirea lainici , de unde surpriza am gasit de cumparat mai multe carti despre parintele arsenie boca , invataturi , povete ..
daca aveti vreodata ocazia sa ajungeti in zona , sa treceti cu incredere pe la ele , ca sunt tare frumoase .. lainici e mai cunoscuta , insa prislop nu … io vreau sa mai ajung acolo , de fapt vreau sa fac un pelerinaj cu masina in care sa vizitez zona de vest ,caci anul trecut am vazut moldova si parte din bucovina , care este f faina
va pupacesc pe toate , si mai ales pe proaspata mamica sirys ..sa va traiasca ghemotocelul
Coincidenta este felul lui Dumnezeu de a ramane anonim
Albert Einstein