cum vorbim copiilor despre Dumnezeu?
Raspunsuri - Pagina 2
b.nica spune:
Parerea mea este ca nu tebuie sa incepem sa vorbim de Dumnezeu inainte ca ei sa se raporteze singuri la lumea in care se afla.
Copiii incep studiul mediului in care se afla prin a recunoaste persoanele care se afla langa ei,apoi pe acelea de care depind(ii hranesc,se joaca cu ei,le ofera dragoste si siguranta,etc.).
Eu cred ca momentul oportun pt. ca sa le vorbim de Dumnezeu(aici imi permit sa extind, in ideea ca Dumnezeu este unul,ca putem vorbi la fel de Allah,de Iehova,de Budhha,etc.),este acela in care intrebarile lor despre viata si despre ceeace ii inconjoara ne depasesc si pot fi explicate numai de divinitate.
In functie de religie,putem sa le oferim raspunsuri care sa-i lumineze.
J G spune:
B.nica si care ar fi un exemplu de intrebare despre viata care ne depaseste?
J si Carlita Carliontz (05.02.2006)
dianocica spune:
eu l-as folosi pe dumnezeu ca si explicatie numai in cazul unei morti. pt altceva nu.
recent am intalnit o fetita f scumpa de 9 ani. care tocmai ii povestea unui prieten, tot de 9 ani, de ce au porumbeii picioarele rosii. pt ca au calcat in sangele lui isus si de atunci au ramas rosii(poveste detalia si un pic cam scarboasa pt gustul meu. dar, nah, eu nu ma omor cu biblia :) ).
acum intreb eu, cum o sa mai poate sa o convinga cineva pe fata asta (care povestea cu drag si din proprie initiativa) ca motivul pt care porumbeii au picioarele rosii e cu totul altul, cum o sa mai gaseasca frumusetea adaptabilitatii la mediu, cum o sa mai fie incitata de schimbarile prin care au trecut animalele de-a lungul timpului, de evolutia speciilor, de muuulte muulte altele, daca pt orice exista o explicatie simpla, prin dumnezeau. ca asa a vrut/facut dumnezeu.
si revin la ideea initiala. e ok sa menajezi cumva copilul (si chiar si pe tine insuti) in fata mortii unei persoane, ii poti spune ca acel cineva va fi mereu langa tine, langa ea, va veghea, ca inca traieste altfel, in rai...ma rog...poti spune multe. dar nu cred ca e ok sa ii spui ca e cald pt ca ne-a dat dd soarele...
parerea mea, evident. d are 1,5 ani si habar n-are de dumnezeu. si sper sa n-aiba mult timp de acum inainte :)))
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
patou spune:
quote:
recent am intalnit o fetita f scumpa de 9 ani. care tocmai ii povestea unui prieten, tot de 9 ani, de ce au porumbeii picioarele rosii. pt ca au calcat in sangele lui isus si de atunci au ramas rosii(poveste detalia si un pic cam scarboasa pt gustul meu. dar, nah, eu nu ma omor cu biblia
povestea asta n-are chiar nici o referire din biblie.
quote:
si revin la ideea initiala. e ok sa menajezi cumva copilul (si chiar si pe tine insuti) in fata mortii unei persoane, ii poti spune ca acel cineva va fi mereu langa tine, langa ea, va veghea, ca inca traieste altfel, in rai...ma rog...poti spune multe. dar nu cred ca e ok sa ii spui ca e cald pt ca ne-a dat dd soarele...
eu nu vreau sa-mi mint copilul, si nici sa-l menajez in fata mortii unei persoane. nu ii voi spune niciodata altceva decat adevarul.
iar faptul de a ma folosi de D-zeu doar cand imi convine e pura ipocrizie. Ori crezi in D-zeu (si atunci crezi pana la capat, incluziv faptul ca el a creat soarele :) ori nu crezi si atunci nu are nici un sens sa-i explici copilului ca persoana care tocmai a murit a ajuns in rai.
ladyJ spune:
quote:
citat din mesajul lui patou
[quote]eu nu vreau sa-mi mint copilul, si nici sa-l menajez in fata mortii unei persoane. nu ii voi spune niciodata altceva decat adevarul.
Care adevar i-l vei spune?Care e adevarul tau despre moarte?
patou spune:
adevarul meu despre moarte este ca Isus a fost primul care a inviat, dandu-ne astfel sansa de a-l cunoaste pe D-zeu. iar ca sa citez ce spune C.S Lewis (cu aproximatie) Noi suntem niste statui in atelierul unui mare sculptor si se zvoneste prin atelier ca unele dintre noi vor prinde viata.
inca nu m-am aventurat sa-i explic baietelului meu nimic despre moarte, stie doar ca exista si eu zic ca la varsta lui (4 ani) e suficient.stie ca exista, ca e ceva normal ca nu-i ceva rau.
blackpanterro spune:
quote:
citat din mesajul lui patouquote:
Patou, nu mai bine ii explici de ce da soarele lumina stiintific, dar pe intelesul lui, decat povesti despre o persoana invizibila?
E destul de trist sa treci prin viata crezand ca totul e cum e datorita lui d-zeu.Exista explicatii stiintifice pt aproape tot ce se intampla pe pamant si univers.
si eu m-am gandit la asta... dar uneori sunt tentata sa cred ca stiinta a devenit o noua religie care nu ne da dreptul sa avem un alt punct de vedere:) asa ca m-am decis sa incep cu inceputul. cred ca e important sa-l descopere intai pe D-zeu care este creatorul si pe urma restul vine de la sine. (evident ca m-a intrebat si cum a facut D-zeu ca soarele sa dea lumina si aici m-am aventurat putin in varianta stiintifica)
Nu as spune ca stiinta e o noua religie, din contra este exact opusul, totul are dovezi clare, demostrabile.
Cred ca mai mult se creaza confuzie cand se explica in paralel.Ma rog, e parerea mea, evident fiecare stie mai bine cum e pt familia si copiii ei/lui.
Adriana si Aidan Alexander(27.06.2005)
A ticket to hell has never been funnier
"With or without religion, good people would do good things and evil people would do evil things; but for good people to do evil things—that takes religion" - Steven Weinberg - Nobel Prize winner
dianocica spune:
quote:este o poveste care le-a fost spusa la ora de religie. de unde eu am dedus ca ar avea legatura cu biblia :)).
citat din mesajul lui patouquote:
recent am intalnit o fetita f scumpa de 9 ani. care tocmai ii povestea unui prieten, tot de 9 ani, de ce au porumbeii picioarele rosii. pt ca au calcat in sangele lui isus si de atunci au ramas rosii(poveste detalia si un pic cam scarboasa pt gustul meu. dar, nah, eu nu ma omor cu biblia
povestea asta n-are chiar nici o referire din biblie.
da, eu cred ca e ok ca speranta sa moara ultima. si e ok sa crezi-daca ai nevoie- ca exista cineva care te iubeste neconditionat (si zic eu ca ai nevoie atunci cand parintii nu iti pot asigura asta). si ca e ok ca atunci cand o tragedie se intampla, (si ma refer acum a lucruri oribile, moartea unui copil, a mamei tinere...) sa nu poti sa o accepti. si sa ai nevoie de ...ceva. si mai cred ca, de multe ori, dumnezeu e acel ceva in care ai nevoie sa crezi pt a depasi un moment greu. si nu am nimic impotiva acestui lucru.
dar am ceva impotriva limitarii copilului (tot caut un cuvant care sa nu sune asa urat, asta e my best :) ). cred ca ar trebui sa ii lasam sa decida singuri daca vor/au nevoie sa creada in dumnezeu, in nici un caz sa le aratam icoane, sa ii punem sa spuna rugaciuni si sa le dam explicatii 'fabuloase' de genul asa a vrut dumnezeu.
si mai cred ca nici un copil (sau adult) nu ar trebui sa fie fortat/ sa ii fie impus sa iubeasca ceva/pe cineva. daca intr-adevar vorbim de dragoste de dumnezeu, atunci ea ar trebui sa vina ca urmare a unor experiente personale si nu a ritualului de seara, de ex. nu e ok , din punctul meu de vedere, evident, sa ii spui copilului noi il iubim pe DD, la fel cum nu e ok sa-i spui ca (trebuie) sa il iubim pe tati/mami/bunicul/unchiul/varul de-al doilea. ci fiecare din acestia trebuie sa ii castige dragostea lui. cam la fel si cu DD :)
I'm not trying to be difficult...it just comes naturally.
Sabina spune:
pt mine ca persoana credincioasa ar fi foarte nasol sa nu-i vorbesc copilului despre Dumnezeu, pt ca mi-as perverti propria fiinta, as fi falsa, copiii au nevoie de persoana mea reala , nu de de o neutralitate de fatada.
daca pentru mine ritualul cu rugaciunea de seara e ceva pozitiv, sigur ca am sa propun asta si copiiilor (dar nu am sa ma supar daca nu vor sa-l adopte)
si da, mi se pare normal sa le arat icoane din vreme ce eu le pretuiesc, sa le spun ca Dumnezeu a creat aceasta lume din vreme ce eu personal asta cred.
daca nu as face asta as fi ipocrita si asta ar fi mult mai bulversant pentru copiii mei.
Eu tin minte explicatiile bunicii cu "asa a facut Dumnezeu" si nu m-au tulburat mai apoi in niciun fel explicatiile stiintifice ale vreunui fenomen.
Dianocica, Dumnezeu nu e o carte de rezerva.
cel mai minunat lucru pentru un credincios e sa se roage si sa multumeasca pentru lucrurile frumoase din viata lui.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Sabina, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
MADYN spune:
dianocica, da si eu sint de acord ca trebuie sa lasam copilul sa decida singur daca crede sau nu in Dumnezeu si tocmai de aceea ii arat icoane si ii vorbesc despre Dumnezeu. Eu ii spun ca el exista, ne veghiaza si are grija de noi iar daca copilul meu va considera contrariul, nicio problema, asta e, tot puiul meu iubit si drag ramine. Dar daca nu-i vorbesc deloc despre EL, copilul nu va avea intre ce si cine sa aleaga.
Uite spre exemplu - din ceea ce ai scris tu - mie nu mi se pare ok (e vorba ta, dar oare ce inseamna 'ok', ca mie acest cuvint nu-mi spune nimic, mi se pare folosit atunci cind ai un lapsus, cind nu stii sa explici ceva la subiect) sa-l folosesc pe Dumnezeu numai ca explicatie in cazul unei morti. Copilul inevitabil asociaza moartea cu ceva rau (persoana sau fiinta respectiva nu ma este, oamenii pling si sint tristi in fata mortii etc), de ce sa-i arunc in circa lui Dumnezeu numai lucruri rele? Oare Dumnezeu numai asta face???
m & m - (1-aug-2006)