Nevroza

Am acest diagnostic. Tulburarea se manifesta prin simptome somatice si pshihice: atacuri de panica, frica de viitor, stomacul varza, somn agitat, stari depresive, orientare spre perfectionism, senzatia de faliment, solitudine. Sunt in “cea mai perfecta tara din lume”, in tara unde oamenii nu interactioneaza, unde cam totul decurge dupa reguli scrise si nescrise, in tara cu cea mai ridicata rata a sinuciderilor in Europa si cu cei mai multi psihoterapeuti; dar nici ei nu pot face minuni! Vineri am fost de urgenta la psihoterapeuta si mi-a crescut doza de Cipralex la 15 mg. Am plans in cabinet. Mi-a facut bine; sunt atat de incordata incat nu pot plange, si imi doresc sa ma pot descarca. Momentan nu sunt in stare sa scriu mai multe despre nevroza. Mai e cineva cu aceasta tulburare? Mi-ar face bine sa discutam.

ps. sunt divortata, am doi pui de 9 ani, trebuie sa am grija de ei si vreau sa creasca sanatosi, in siguranta, nu cu o mama instabila si cu crize nevrotice.

Fluturas coconas

april spune:

Imi pare rau ca treci prin asa ceva. Sfaturi nu am pt ca nu stiu cu adevarat prin ce treci, dar cred eu ca trebuie sa fii optimista si sa te gandesti la puiutii tai. Poate faptul ca esti singura te necajeste atat de mult incat ai cazut in depresie si mai apoi nevroza. Incearca sa iti faci un plan de viitor si sa incerci sa-l respecti, pas cu pas. Nu te grabi, fa lucruri mici dar care sa te aduca la linia de plutire. Implica-te in activitatile copiilor.
Sa te faci bine. Tin pumnii.

blue eyes spune:

Multumesc, april. Sunt in faza in care incerc sa-mi schimb comportamentul, asteptarile, modul de a gandi; dar toate acestea au nevoie de timp si de energie. Creierul e obisnuit cu modul vechi de a actiona, chiar daca e nociv.
Uneori nu mai am forta sa fac ceva. Acum am venit de la o pizza; asa am iesit din casa, m-am obligat sa mananc ceva. Iesind a trebuit sa ma ridic, sa ma aranjez, iar copiii m-au vazut pe picioare; mai bine zis pe tocuri.

Fluturas coconas

AgnesLuca spune:

Blue eyes, cred ca eu sunt intr-o situatie asemanatoare cu a ta, dar nu stiu cit te pot ajuta. Tu ai un diagnostic, urmezi un tratament...eu am doar niste simptome, nu am fost la medic, incerc sa "ma rezolv" de una singura. La mine simptomele au aparut prima data acum 5 ani cind m-am, despartit pentru o perioada de (pe atunci) prietenul meu. Atunci a fost cumplit, aveam dureri de burta ingrozitoare, slabisem ingrozitor (dupa ce ca oricum eram f. slaba), aveam atacuri de panica, in fine, tot tacimul. Atunci ne-am impacat (din pacate mult prea usor eu l-am iertat) am continuat relatia, ne-am casatorit, la fiecare cearta ulterioara, simptomele mele reapareau...apoi am incercat sa ma "educ" am reusit ca la ultimile certuri sa dorm bine-merci...in fine, acum citeva zile ne-am despartit definitiv, mi-am luat inima in dinti si am intrerupt aceasta relatie cind mi-am dat seama ca nu este decit dependenta, ca tot ce era sentiment a murit. O zi mai tirziu am aflat ca defapt din punctul lui de vedere era chiar mult mai rau...in fine...am avut citeva zile ingrozitoare in care nu puteam sa dorm, am reusit sa trec peste ele dar oricum, nu-mi gasesc locul, sint foarte agitata, tot timpul mi se pare ca ar trebui sa fac ceva...in 3 saptamini incep un job nou, intr-un domeniu nou, trebuie sa ma concentrez sa reusesc, altfel voi avea probleme foarte mari.
Nu stiu daca am putut sa te ajut cu ceva, poate doar ca stii ca nu esti singura; eu daca as spune ce am scris aici celor apropiati, nu m-ar crede numeni, intotdeauna am parut celor din jur o persoana foarte echilibrata.
Eu ma gindeam ca o psihoterapeuta buna m-ar putea ajuta, dar sincera sa fiu nu am nici o idee cum sa o gasesc. Noi tocmai ne-am mutat la 750 km, in acest context a aparut despartirea...Si apropos de tara frumoasa, noua resedinta este la granita cu Elvetia

anaconda80 spune:

Si eu sunt intr-o stare foarte urata (sa ma adresez intr-un mod frumos) sunt pe cale de a ma despartii de barbatul meu, nu ne mai intelegem de loc de cand a venit printesa pe lume, lucru care ma ingrozeste si nu-l inteleg, ar fi ingrozitor de multe de spus dar as ocupa eu tot spatiul, e groaznic atunci cand constientizezi ce ti se intampla si nu poti face nimic, parca tot mai rau te cufunzi si parca ai nevoie de ajutorul cuiva si nu te ajuta chiar nimeni.
Groaznic

AgnesLuca spune:

Blue eyes imi cer scuze daca din cauza postarii mele anterioare ne-am indepartat de subiect. As vrea sa revenim la tema intrebundu-te cu ce tip de nevroza ai fost diagnosticata si de cind.
Nu gasesc floricica dar considera ca am pus-o aici...
Toate cele bune,
Agnes

MissParker spune:

Fluturas coconas, si sunt alaturi de tine cu gandurile cele mai bune. Fii optimista, nevroza este criza care deschide larg poarta schimbarii. E mai rau cand esti inca in starea aia de reprimare in care nu ai nici un fel de contact cu propriile sentimente. Eu zic ca e mai bine sa doara sufletul, decat sa se ajunga la boli pentru ca oamenii refuza sa-si vada realitatea interioara. Solutia mea este: terapie, terapie, terapie. Si cu timpul renuntarea la medicamente. Pas cu pas. Pasi mici in fiecare zi.

Imi pare rau ca nu pot scrie mai mult, bebe David ma striga, insa fii sigura ca esti pe drumul cel bun si vei fi capabila sa depasesti cu bine aceasta criza. Nu uita, orice criza este o sansa.

Felicia - cea mai fericita mama a celui mai iubit dintre Racusori - bebe David (24.06.2008)

Poze cu noi

Povestea nasterii

angipangi spune:

blue eyes,imi pare rau prin ce treci,dar mai bine gandeste pozitiv,si eu sunt la fel ,bine nu am, un diagnostic,dar eu sunt si un pic mai mult decat nervoasa,fara motiv.Sa fii tare.

teodorade angi pangi28-10-2007 si Roberto 28-06-1999 http://community.webshots.com/album/563642807EqHYOU teodora

mariamunteanu spune:

Blues eyes, gasesc ca este normala starea ta. Oricine trece printr-un divort, ramane singura cu doi copii si se afla intr-o tara straina, isi pierde echilibrul pt. un timp - este normal. Uneori ne pierdem busola pt. mai putin, deci cu atat mai mult in cazul tau reactiile tale sunt justificate in mod obiectiv.

Lasa-ti timp, nu trebuie sa ceri de la tine prea multe acum. Plangi daca-ti vine, iesi din casa chiar daca ti-e greu, continua terapia. Incet-incet iti vei reveni. Tara in care te afli iti poate oferi mai multe avantaje decat crezi, macar pt faptul ca serviciile medicale, protectia sociala si invatamantul sunt mai bine puse la punct decat in Ro unde fiecare se descurca cum poate.

Numai bine,
Maria

blue eyes spune:

Va multumesc din suflet pentru raspunsuri si pentru sustinere. In afara de mesajele de aici, am primit si pe privat. Felicia, stiam ca o sa apari. . Cum te simti? Sa-ti traiasca feciorul, o sa fii o mama asa cum merita fiecare copil pe aceasta lume. Copiii sunt sensul vietii, purtatorii de bucurie si de forta. Eu pentru ai mei ma ridic si lupt cand am crizele nevrotice.

Stiu care e cauza nevrozei, aceste tulburari sunt oglindirea unor necesitati primordiale reprimate; de aceea imi iau in serios nevroza, nu o reprim si pe ea. Altfel, as cadea din lac in put. Fac terapie intesiva, citesc, analizez, scriu si apoi dau analizele scrise psihoteraputei.

Peste o ora va veni pentru 5 zile o prietena la mine; probabil nu o sa mai am mult timp la dispozitie. Va rog sa scrieti, o sa citesc si raspund in limita posibilitatilor. Cum am mai mult timp, scriu si despre introspectii; sper ca asa voi putea ajuta si alte persoane care sufera de nevroze. Citesc deja pe alte forumuri in germana si italiana discutii despre acest "baubau"; mesajele sunt atat ale altor nevrotici, cat si ale specialistilor.

Va multumesc din nou tuturor care mi-ati scris, aici si pe privat. Ma simt mai bine, sa vad ca nu sunt singura. Va urez multa sanatate si o zi buna.

Fluturas coconas

Lauraa spune:

BlueEyes, nu stiu cum sa zic ca sa nu sune aiurea, te-as sfatui sa iti gasesti un prieten, un barbat, de fapt nu un amic ci un partener cel putin pentru pat. Scuza-ma te rog daca dau cu bata in balta, nu vreau sa fac aluzie ca ti-ar lipsi ceva dar eu chiar cred ca ar face minuni. Esti mama dar esti si femeie si ai nevoie de afectiune.