Sotul ma pedepseste!
Sotul ma pedepseste! | Autor: Fomalhauti
Bine, am facut o boacana. Am lovit masina si am luat amenda.
(Simt nevoia sa va povestesc ceva off-topic: m-am lovit cu masina de o doamna. Am coborat amandoua calme din masina si am zis "hai la politie". Ne-am dus acolo si cand am fost intrebate cine e vinovat am spus amandoua ca nu stim exact, ea a spus ca traficul din Bucuresti. Politistul era derutat, probabil era obisnuit cu indivizi care se cearta si a spus ca, asa cum spunem noi, ar trebui sa ne amendeze pe amandoua, dar nu are rost. S-a tot uitat la masini si apoi a spus ca eu sunt vinovata, eu am spus ca e posibil si ea ca totusi nu este sigura ca e asa...)
Bineinteles am ajuns tarziu acasa. Eram cu patru copii. Avand in vedere ca veneam de la mama, ea sunase deja de cateva ori, ingrijorata ca nu am ajuns. Sotul nu a spus "Bine ca sunteti bine" ci a inceput sa bombaneasca...A spus ca la reparat ma pot duce singura (in conditiile in care eu stau cu cei doi mici, unul de doi ani si unul de trei ani si jumatate - ei, ii voi duce la mama, dar mi se parea mai normal sa intrebe "Poti merge tu cu masina la reparat?") dar ca el trebuie sa mearga la asigurari, masina fiind pe numele lui. Si apoi m-a intrebat: "Vrei sa te imprumut cu 100 RON sau platesti mai tarziu 200 RON?" "Eu trebuie sa platesc?" "Pai, ce, eu am lovit masina?!"
Sigur, aici ar trebui povestit cum e la noi cu banii...In general si acum, in particular....
Eu nu am servici. Am luat aceasta decizie singura, in sensul ca sotul meu a spus mereu "faci cum vrei tu." Am luat decizia asta in cativa ani, in sensul ca la inceput m-am gandit sa fac altceva, apoi am inceput sa ma gandesc sa renunt complet la servici. Apoi au intervenit anumite schimbari in viata noastra, mama s-a imbolnavit si nu a mai putut sa ma ajute deloc, soacra s-a...."ofticat" si nici ea nu ma mai ajuta...Asa ca, m-am hotarat. In momentul in care eu am luat aceasta decizie sotul meu lua salariul intr-un cont pentru care aveam amandoi carduri. Uneori el nu "vedea cu ochi buni" cheltuielile mele, le considera..."mofturi". Eu nu pot nega ca sunt cheltuitoare, dar eu cred ca omul trebuie sa-si mai faca si mici bucurii care nu sunt absolut necesare (aici ar mai fi de povestit, dar ma lungesc prea mult...). Dupa un timp sotul meu si-a schimbat serviciul si cei de acolo i-au impus o alta banca. El si-a facut card numai pentru el, mi-a spus ca nu se poate altfel, de fapt se poate dar ne costa si "nu are rost". Am avut cateva luni conflicte pe tema asta si pana la urma am decis ca el sa imi dea lunar o suma de bani cu care eu sa fac ce vreau. Ce fac eu cu ea? Pai, o cheltuiesc in mare parte in parc, pe carusel, castel de sarit, inghetata si suc. Din cand in cand cate o jucarie. Si o cutie de calciu pentru mine personal. Am mai facut si un imprumut (el a facut dar rata se plateste din banii "mei"). Adica, la drept vorbind, nu mi-ar fi fost niciodata usor sa platesc amenda...Dar acum imi este si mai greu, am venit din concediu. Si m-am imprumutat (de la sotul meu!) pentru mofturile mele. De exemplu, un tricou pentru copil (cu dragon; scump, intr-adevar, dar copilul e topit dupa tricou). M-am mai imprumutat cu 6 euro ca sa ma bat cu unul din copii cu baloane cu apa (acum, astea sunt mofturi sau nu? E firesc sa treci pe langa o bataie cu baloane cu apa fara sa incerci macar?). Si nici nu-mi mai amintesc pentru ce m-am imprumutat...Dar m-am imprumutat cu un pic mai mult decat pot plati si el stie asta...
Ei, bine, eu am sentimentul ca vrea sa ma pedepseasca pentru faptul ca am lovit masina punandu-ma sa platesc amenda....Bugetul familiei nu ar fi afectat decisiv de acesti 100 RON, de fapt nici nu cred ca s-ar simti cu adevarat. Dar pentru mine personal, mai ales in acest moment, este o lovitura. Si el stie asta.
Ziceti si voi, e frumos ce face?
Raspunsuri
Andrada spune:
Mie sistemul asta cu unul stat acasa mi se pare bun numai cind contul e la comun, altfel m-as simti ca Kunta Kinte.
A
www.desprecopii.com/chatnew/Desprecopiichat/PaginapersonalaView.asp?nickname=Andrada" target="_blank">Camera lui Marcu
Fomalhauti spune:
[quote]Originally posted by Andrada
Mie sistemul asta cu unul stat acasa mi se pare bun numai cind contul e la comun, altfel m-as simti ca Kunta Kinte.
A
Pai, ar fi multe de spus....In primul rand, cand am luat decizia exista un cont comun. Cand nu a mai fost comun as fi putut sa revin asupra hotararii mele, o clipa m-am gandit la asta ca la un soi de razbunare. Dar apoi mi-am dat seama ca nu ma joc, e vorba de copiii mei...Daca m-as duce la servici ar trebui sa angajez pe cineva. Salariul meu ar fi cu foarte putin mai mare decat cel al bonei. Nimeni nu ar avea de castigat (in afara de bona...).
Apoi, eu chiar sunt foarte cheltuitoare.
Si mai e un aspect. Noi aveam cont comun, dar, destul de repede dupa salariu, sotul meu imi spunea:"Te rog sa nu mai cumperi nimic, banii ramasi sunt pentru gaze, apa, curent..." Si eu ma conformam (de cele mai multe ori). Suma pe care o am acum la dispozitie este in realitate mai mare decat cea pe care o cheltuiam inainte (nu am facut niciodata o medie pe vremea aceea, dar sunt sigura de asta). Si suma fixa mi-a permis sa fac credit (adica sa il conving pe el sa faca) ceea ce nu am reusit decat o singura data pe vremea contului comun (cum spuneam, poveste lunga).
bird70 spune:
De la bun inceput spun ca nu inteleg ideea cu banii mei, banii tai. In casa la parintii mei toti banii erau la comun si nu am auzit niciodata o discutie privitoare la bani in care taica-miu sa faca caz de faptul ca aduce mai multi bani decat maica-mea. Maica-mea a fost cea care facea toate platite si toate cumparaturile. La mine acasa este exact la fel, desi sotul meu castiga aproape dublu decat mine si eu am stat acasa cu copiii cat au fost mici, nu a existat niciodata problema banilor (lui). Toti banii sunt la un loc si se cheltuie la comun. Mai exact eu cheltui banii 
. Sotul meu nu cred ca stie cat costa telefonul sau curentul si nici nu pare sa-l intereseze. Am si eu perioade cand cheltui aiurea, in general pe copii dar n-am sarit niciodata calul (sa nu am bani de mancare sau facturi) iar sotul meu are incredere in mine.
Parerea mea e sa cauti o femeie dispusa sa aibe in grija 10 ore/zi de cei 6 copii ai vostri, sa faca lectii cu cei mari, sa se joace cu cei mici, sa gateasca, sa spele, sa-i duca la scoala, etc. Vezi cat te costa, in caz ca gasesti o singura femeie dispusa sa faca toate astea, altfel va trebui sa cauti 2 ca sa faca fata 
. Imparte suma la 2 pentru fiecare dintre voi sunteti responsabili pe jumatate de toate astea si daca tu stai acasa el trebuie sa-ti platesca tie jumatatea lui . Bine, ideal ar fi sa nu se ajunga la asa ceva si sa nu fie discutii privitoare la bani.
adriana spune:
Eu cred ca a avut o zi proasta...(sotul)..
Poate maine vine cu o idee mai buna
Daca nu, scoate tigaia 
Mamica de Codrin - 2002, Olguta - 2003 si Cornelie mica - 2006
patou spune:
quote:.
Apoi, eu chiar sunt foarte cheltuitoare
eu cred ca asta-i singura problema
, dar cum stai acasa cu copiii stiu cat este de greu sa renunti si la asta ( a sta doar acasa cu copiii este o renuntare, ca sa nu zic un sacrificiu pe care nu multe persoane sunt in stare sa-l faca)eu sunt de parere ca o discutie cu sotul ar rezolva problema.
bird70 spune:
quote:
Originally posted by Fomalhauti
Si mai e un aspect. Noi aveam cont comun, dar, destul de repede dupa salariu, sotul meu imi spunea:"Te rog sa nu mai cumperi nimic, banii ramasi sunt pentru gaze, apa, curent..." Si eu ma conformam (de cele mai multe ori). Suma pe care o am acum la dispozitie este in realitate mai mare decat cea pe care o cheltuiam inainte (nu am facut niciodata o medie pe vremea aceea, dar sunt sigura de asta). Si suma fixa mi-a permis sa fac credit (adica sa il conving pe el sa faca) ceea ce nu am reusit decat o singura data pe vremea contului comun (cum spuneam, poveste lunga).
Fara suparare, dar tie trebuia sa-ti spuna sotul ca trebuie platite facturile din salariu? Tu nu stiai cam ce facturi ai lunar si cam cat costa? Nu stiai ce trebuie pus deoparte fiecare luna pentru facturi, cat pentru mancare si cheltuieli curente si cam cat ramane? Mie mi se pare ca si pe vremea contului comun tu te purtai cam ca un copil la capitolul bani si sotul era cel care se ocupa de repartizarea banilor, platitul facturilor, etc. Acum, chiar daca spui ca ai in mana mai multi bani, de fapt sotul tau te-a pus de-a binelea in scaunul de copil cand e vorba de bani si nu mai ai nici un control asupra lor. Parerea mea e ca trebuie sa arati responsabilitate daca vrei acces la bani. Adica nu poti cheltui fara sa te gandesti si se trezeste sotul ca n-are bani de platit facturile.
szivarvany spune:
Nici noi nu aveam banii la comun, eu aveam un salariu bunicel, cheltuiam tot (facturi, cumparaturi pt Giulia si casa) si uneori imi imprumuta bani, eu promiteam solemn ca-i platesc inapoi in rate - de care eu tot uitam (noah bine, aveam banii pusi deoparte unde participam si eu cu euro si primeam iertare mai usor :-)))
Eu zic ca azi iti imprumuta el banii, eventual spune-i ca-i platesti inapoi in rate de cate 10 lei si gata 
Si nu mai fi suparata ! 
Daria & 
GIULIA(2004 08 16) arta la 3,4 ani dans la 3,9 ani 1 2 3
Fomalhauti spune:
Multumesc mult pentru raspunsuri, ma bucur ca cineva ma asculta....
Bird, ce ai scris tu e frumos. Si la parintii mei era cam asa, tata castiga multi bani si mama putini si se puneau la comun si erau administrati mai ales de mama. Dupa ce m-am casatorit lucrurile s-au schimbat. Ideea este ca sotului meu ii place sa controleze banii, sa plateasca facturile. Noteaza tot, plateste, anticipeaza....Mie nu imi place, pierd hartii....Daca vrei, da, e ceva de....copil. Fiindca lui ii place si mie nu imi place, el a administrat banii dintotdeauna. Cand ne-am casatorit noi lucram amandoi "la stat". Dupa ce ne-am casatorit la inceput ne ajungeau banii, dar dupa ce s-au nascut copiii nu ne-au mai ajuns. A durat o vreme pana cand el si-a schimbat serviciul (eu doar am cochetat cu o asemenea idee...) si in acea perioada tatal meu inca mai lucra si ne-a ajutat cu sume mari de bani. Si tatal meu ii dadea tot lui banii, eu chiar nu aveam nimic impotriva sa-i tina el. Dar spuneam: "Ne trebuie si...." sau "Vreau si eu...." si sotul meu uneori cumpara, alteori nu. Si eu intelegeam....
Intre timp lucrurile s-au mai schimbat...La un moment dat sotul meu si-a schimbat serviciul (nu cel de la stat, de unde a plecat)si a fost o trauma pentru el. De fapt, el a avut sentimentul ca a fost dat afara. E greu de spus ce a fost, ei i-au oferit doua variante la care multi ar fi sarit in sus de bucurie....Oricum, el s-a mutat la un servici mai prost platit. In momentul schimbarii aveam si credit...De atunci s-a schimbat mult, a devenit extrem de calculat...
De fapt, problema este si ramane alta. Eu am avut "o abatere". Mi se parea firesc sa ma sprijine, sa indreptam impreuna consecintele, amenda mea sa fie un fel de "factura" a familiei. Nu ma supara ca ma trateaza ca pe un copil cu banii, poate chiar sunt un copil in domeniul acesta (practic nu am avut nicio perioada in viata mea in care sa ma intretin singura, din banii mei, nu am platit niciodata facturi....). Sunt suparata ca ma trateaza ca pe un copil si atunci cand am facut "boacana", ca ma trateaza ca pe un copil "rau si neascultator" care trebuie "sa invete cum e in viata".
Si ma mai supara ca face asta intr-un moment in care stie ca am probleme cu banii si stie ca problemele sunt fiindca am fost in concediu impreuna, cu patru copii. (A, cand vine vorba de concediu eu organizez, eu caut locuri, oferte si el e cel care nu se implica fiindca nu se pricepe. Si nu e singurul domeniu de care ma ocup eu.) Ne-am distrat bine, copiii au vazut multe si...am cheltuit un pic cam mult. Dar o amenda nu vine niciodata intr-un moment potrivit, nu-i asa? Si chiar nu e o suma care sa ne lase fara mancare o luna...Si nici nu am jucat banii la jocuri de noroc, nu i-am dat pe bijuterii...Am gresit si eu. Se intampla...Asta ma supara, ca simt ca ma pedepseste...
karligutza spune:
si eu zic la fel ca patou "o discutie cu sotul ar rezolva problema" si as mai adauga niste lacrimi (fie ele si de crocodil) insa in situatia ta eu cred ca asa as face; ce nu inteleg eu, este (si nu acuz pe nimeni ca face asa, departe de mine gandul asta, doamne fereste!) cum poti sa fii casatorit cu cineva si "fiecare cu banii lui" ......... pai la ce "caruta" trageti amandoi? chiar una din surorile mele face asa cu sotul ei, si de cate ori vorbesc cu ea, e inca la stadiul "fiecare cu banii lui"... eu nu inteleg! poate pentru ca la noi si inainte de a ne casatori puneam banii la comun si cheltuiam impreuna sau separat dar din aceeasi oala ii luam. Cand nu mai erau, faceam calcule, previziuni, etc .
apeleaza la sot si la intelegerea lui si dupa ce rezolvi cu reparat masina si amenda, treci la subiectul urmator: sa-ti faca un card si tie (poate contra unei mai bune discipline financiare si din partea ta (promite-i orice) - nu prea severa, dar nici deloc - stiu cum e sa fii cheltuitoare si pe lucruri pe care sotii nostri le considera niste "prostioare/nimicuri" - uneori, mai tarziu, isi dau seama ca tot noi stim sa luam ce trebuie luat si de aia ei nu prea duc lipsa la nimic).
karligutza
sunt mamica Adelutei 
Fomalhauti spune:
quote:
Originally posted by patouquote:.
Apoi, eu chiar sunt foarte cheltuitoare
eu cred ca asta-i singura problema
eu sunt de parere ca o discutie cu sotul ar rezolva problema.
Nu, chiar nu este o "renuntare" pentru mine sa stau cu copiii. Mie imi place asta, chiar imi place. Imi place mai mult decat la servici. Inainte de a renunta la servici am stat cu fiecare copil in concediu atat de mult cat se putea in momentul respectiv. Niciodata nu am avut sentimentul ca ma plictisesc, ca vreau inapoi la servici.
Asta nu inseamna ca nu m-as fi intors la servici, ca nu m-as intoarce si acum daca as considera ca asa e bine pentru familia mea. Dar chiar nu cred ca ar fi bine.