Amanta cuiva, iubita altcuiva :d

alexxia_80 spune:

gabriela, ce face mami a ta? sper ca e bine...multa sanatate! pup!

gabriella1 spune:

Alexxia,mama face "balet"si ma intreaba toata ziua de tata.Face bine, multumesc lui Dumnezeu!Vineri ma duc la ea, cred ca saptamana urmatoare o externeaza .Dupa aia iar voi incepe sa ma vaicar... curatenie la mama,curatenie la mine, mancare la mama,mancare la mine.. si tot asa.
Husbandul meu ma ajuta dar .........DAR..........niciodata n-o sa-si puna hainele in ordine.Daca nu lasa macar o camasa/tricou aruncata la intamplare,nu se simte bine.E irecuperabil, am si renuntat sa-i mai spun...In rest,nu ma pot plange, sta cot la cot cu mine la bucatarie,ma ajuta la calcat, se duce la tata cu mancare cand eu n-am timp, a renuntat ,partial, si la jucatul pe PC (mare minune-ma iubeste?nu ma iubeste -ma joc...)numai sa-mi fie alaturi.
Iti doresc tot binele din lume si tine-ne la curent. Sa fii tare ,macar ptr bebe.
Pupic ptr bebe !

Gabriela

gabriella1 spune:

Am admirat mereu femeile "tari", puternice. Cu sinceritate,va spun, ca am avut model o astfel de femeie. Femeie simpla, poate doar cu 10 clase, croitoreasa.Pe vremea lui Ceausescu, lucra ,ca multe altele, la fabrica de confectii.2 schimburi.crestea 4 copii si avea acasa un "dificil" de barbat - atipic (la 15 ani credeam ca e atipic).Dupa ce am crescut si am luat "viata in piept" am realizat ca e chiar prea tipic barbatului roman. Sau intruchipa un procentaj destul de ridicat din barbatul roman. Am spus "atipic" ptr ca dupa ce biata femeie ,calca, spala ,facea mancare, cel care o luase cu acte si titlu onorific de sluga si mama, aburit si capsat mai rau decat borcanele de compot puse la pastrat ptr iarna, ii arunca femeii oalele pline pe geam, urla de parca il taia cu drujba iar spre final,ca sa fie sigur ca stiu toti ceilalti vecini de marea lui isprava si de cat de barbat este o mai fugarea si pe scari... Pana cand, intr-o zi ,femeia n-a mai suportat, s-a repezit direct la Judecatorie, si a introdus actiune de divort.Respinsa,ca erau 4 copii minori. "Nu-i nimic "a zis femeia.A respins-o pe asta, a mai introdus una. Si tot asa, luni la rand, pana s-au plictist si aia de ea, si ea de ei, si intr-un final, dupa ceva chin, s-a trezit femeie LIBERA, cu 4 copii minori, cu ceva datorii ,ca omu'.
Si mi-o aduc si acum aminte. Intra in scara cu capul sus, te privea drept in ochi, saluta si mergea mai departe.A crescut copiii, i-a educat, ce n-a putut face ea, a facut scoala.. azi ,are 1 baiat preot, unul ofiter in CSAT, o fata e plecata in USA , e informatician la NASA iar cealalta e profesor de italiana-engleza.
Vecina , a plecat si ea ...in Italia, lucreaza. a inflorit ,dar a stiut ce vrea .Si e om simplu!Vine acasa ,vara, e parca mai frumoasa ca in tinerete, dar i-a ramas intelepciunea femeii necajite.Am intrebat-o candva de ce a plecat si mi-a raspuns sec" am luptat mereu sa ma pot intretine, sa nu ajung la mila unui barbat,iar copiii mei, mie imi datoreaza doar linistea.restul le apartine.Au avut de ales intre ceea ce este tatal lor si ceea ce ar fi putut fi ei.Si au ales!".
Cand am scris ca am divortat de primul sot in jurul varstei de 23 -24ani, si am luat viata de la capat, mi s-a spus ca am avut avantajul tineretii.NU! Am avut in minte si in ochi imaginea vecinii mele, si mi-am zis ca daca o femeie cu 4 copii a avut atata putere s-o ia singura de la capat, eu de ce n-as face-o?! Probabil ca si pe mine m-au barfit vecinii-unii " iaca l-a lasat, s-a saturat de el, i-a sa vezi, o sa ia altul, ca e tanara.Ca asa e tineretul din ziua de azi...", altii poate m-au compatimit"vai,fata lu' madam S..., o singura fata si aia fara noroc. Si ce nu i-a dat/facut maica-sa si cu taica-sau?!"Numai ca eu n-am trait nici cu vecinii si nici cu barfele lor. Am luat viata iar de la capat. Aveam o diploma in mana, stiam ca nu trebuie sa depind financiar de nimeni,dar mai presus de toate era linistea mea si a parintilor mei.Mie mi-au trecut si am uitat multe traite in acei 2 ani, dar parintii mei, nu cred ca vor uita vreodata.Tacerea lor sau evitarea subiectului nu presupune si uitarea,stiu.
Cred ca pentru un parinte e cumplit sa afle ca fiica lui e lovita. Sper sa ma fereasca Dumnezeu pe viitor de lucruri din astea. pe mine doar mama m-a mai "atins",asa, ca o adiere....tata m-a pisalogit... si cat adevar era in ceea ce spunea tata!
Cu alte cuvinte,nu cred ca exista "nu pot s-o iau singura de la capat ptr ca: "am 102 ani, am 10 copii,n-am casa,n-am bani destui,n-am.... n-am... n-am."
Exista doar sa vrei !Sa vrei sa te rupi de-un trecut ce ti-a adus numai lacrimi si suferinta, sa ridici ochii spre cer, sa te eliberezi de toate si sa spui "Cu ajutorul lui Dumnezeu , voi reusi!".Trebuie doar sa crezi in tine si in puterile tale.Daca viata mi-ar fi din nou potrivnica,daca ar fi nevoie sa o iau de la capat,fara discutie ,as face-o!Pentru linistea sufletului meu, nu as face compromisuri, cum n-am facut nici la 24 ani!Daca o femeie cu 4 copii a putut lua viata de la capt, atunci,oricare dintre cele cu probleme,o poate face !Egal de natura problemelor.

Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

gabriella1 spune:

Alexxia,unde disparusi,doamna?Sper ca esti bine ,si bebe la fel, si faceti plimbari lungi cu "pretenul" tradat!

Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

alexxia_80 spune:

ei gabriela, nu suntem in basme:d . sunt bine, sa zicem, relativ...astept momentul acela in care ma voi lumina si voi lua o decizie...ptr ca momen\tan pot sa zic ca o lalai...cand am vesti, va tin la curent. dar cred ca finalul se apropie, dupa cum merg lucrurile..:( adica stau pe loc.
intru si citesc, nu prea am mai postat, sunt cam data peste cap, cred ca si dupa ce am vb cu baiatul asta...m-a ravasit iar. dar supravietuiesc :D

voi? pupici

gabriella1 spune:

Alexxia ,esti bine?N-ai mai postat nimic!

pup

Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

gabriella1 spune:

ALEXXIIIIIIIIIIIIIIIAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA,ai fugit cu tradatul?!

lasand gluma la o parte,sper ca esti bine !da un semn!

Gabriela

"Prietenia este confortul inexprimabil de a te simti in siguranta cu niste persoane, fara a trebui sa-ti cantaresti gandurile, nici sa-ti masori cuvintele.

Iorgu spune:

quote:

---

citat din mesajul lui andrusca13

Iorgu am inteles perfect ceea ce vrei sa spui, m-am analizat din punctul de vedere pe care l-ai expus si voi fi foarte sincera. In cazul meu teoria ta nu prea este valabila.

---

Andrusca!
Dupa descrierea ta, tu si partenerul tau nu intrati in categoriile respective. In concluzie, aceasta "teorie" nu se poate aplica in cazul tau. La tine au fost alte probleme.
Pe de alta parte, chiar daca ai fi intrat intr-una dintre categoriile de mai sus, nu e obligatoriu sa se aplice "legea". "Legile" de teorie psiho-sociala nu sunt legi matematice sau fizice care sa se aplice in orice situatie. Exista numeroase exceptii, iar varibilele care complica lucrurile si care trebuie luate in calcul, pentru fiecare caz in parte, pot fi infinite.
Expunandu-va "teoria" mea, eu am vrut sa spun asa: ATENTIE, analizati-va, iar daca faceti parte dintr-una dintre categoriile astea, aveti grija ca s-ar putea ca relatia voastra sa fie in pericol. Tu "te-ai analizat" si, in loc sa spui: "nu intru in categoriile respective", ai spus: "la mine nu e valabila teoria".

emilia_m spune:

O doamna intra intr-o farmacie si ii cere farmacistului o sticluta de cianura.
Farmacistul o intreaba:
- Pentru ce naiba va trebuie cianura?
- Imi trebuie ca sa il otravesc pe sotul meu.
Farmacistul, cu ochii mariti:
- Doamne fereste! Nu va pot da cianura ca sa il otraviti pe sotul dumneavoastra. E total ilegal! Mi-as pierde licenta si ne-ar arunca pe amandoi in inchisoare.
Doamna incepe atunci sa caute in poseta, si scoate o poza cu sotul ei in pat cu sotia farmacistului.
Farmacistul se uita la poza si spune:
- Ah, de ce nu ati spus ca aveti reteta...

Emilia M

Copii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

ilia_99 spune:

am citit si rascitit... eu am ajuns la alte concluzii legate de motivele infidelitatii, fata de cele expuse de Iorgu. cele de genul "nu mai e asa de slaba/grasa/frumoasa/urita, etc" sunt doar, in opinia mea, motive superficiale, pe care le gasim in mod rational.
eu cred ca motivele sunt mult mai adinci si serioase, doar ca multi dintre noi nu stim sa le gasim, pt ca nu avem atitea informatii, pt ca nu stim unde sa le cautam, pt ca e infinit de greu sa te asezi tu cu tine in fata oglinzii si sa-ti recunosti punctele slabe, pt ca le vedem, dar refuzam sa le acceptam, ca deh, noi suntem minunati si nemaipomeniti din cap pina in picioare. E mult orgoliu, sunt multe rani vechi, care se deschid exact cind n-avem nevoie de ele sa mai supureze, sunt modelele gresite ale casniciei parintilor, care s-au inradacinat adinc in noi si le ducem mai departe, sunt multe sabloane in care ne straduim sa ne incadram si multe alte presiuni.
Eu cred ca cel are inseala - barbat sau femeie, deopotriva - inca nu si-a gasit linistea lui cu el insusi. Speranta ca o va gasi in altul, care sa-i compenseze lipsurile e desarta, de cele mai multe ori. Dar nu intelegem asta decit foarte tirziu sau deloc. De aici cautarile perpetue ale unora dintre noi: poate ea e Aceea, ca e mai blonda, mai slaba, mai desteapta, etc. Aplicabila si femeilor! Nu dau cu pietre doar in barbati. Sau poate ea, sau ea... Stiti bancul: poate vrea domnul, sau poate domnul...
Socrate a zis: e extrem de greu sa-ti gasesti fericirea in tine insuti, ar absolut imposibil s-o gasesti in altcineva.
Nu ma dau docta, vorbesc cu seninatate, dupa ce am trecut prin iad ca sotie inselata. Si dupa ce am cazut unde nu credeam sa cad vreodata mi-am dat seama ca nu e Ea si ce are Ea. Ca nu e - desi n-o cunosc si nici n-as vrea, imi ajung fantomele pe care le am deja -nici mai desteapta, nici mai frumoasa, nici mai si nici mai... E EL, care nu s-a pus inca in acord cu el insusi si, deci, nici in acord cu mine. (Pornind de la intrebarea initiala a Alexxei, pe de o parte tare mi-as fi dorit sa se duca sa stea cu ea macar 2 luni, ca sa inteleaga si el ce am inteles eu despre el).
Acum sunt linistita si impacata cu mine, oricind vrea sa plece e liber s-o faca. Pentru ca n-am nevoie sa ma iubeasca el, cita vreme ma iubesc eu!
Va recomand din inima cartea: Cum sa fin fericiti in cuplu, intre fidelitate si infidelitate, de dr. Gerard Leleu. Pentru mine a fost o revelatie, din pacate am descoperit-o abia acum 2 saptamini. M-ar fi scutit de multe dureri!