In unul sau doi .... dar in trei???
Raspunsuri - Pagina 5
andreea81 spune:
quote:
Originally posted by ina_nzquote:
Originally posted by saddie
Toate dilemele mele pleaca de la faptul ca nu stiu ce vreau. Vreau siguranta si linistea de zi cu zi dar sacrific latura mea pasionala, dinamica, nelinistita pentru asta? Pentru ca din pacate asta ii lipseste actualului iubit, pasiunea, incapatanarea. www.tickercentral.com/view/76xc/1.png" target="_blank">Slabesc,slabesc...
Asa te saturi la un moment dat de siguranta si linistea de zi cu zi de iti vine sa o iei in sus pe pereti!!!!!! Valabil si in cazul relatiilor intemeiate din confort material. E bine pana la un punct pana iti satisfaci anumite pofte vestimentare sau de calatoriisi apoi te cuprinde o plictiseala!!!!!
Numai o persoana lenesa si egoista alege o relatie "convenabila" in favoarea uneia mai anevoioase dar bazate pe iubire si pasiune......dar din care sa nu lipseasca totusi respectul si armonia.
Ina
Adevar grait-ai!!!!!
april spune:
De ce credeti voi ca o relatia pasionala ramane neschimbata cu trecerea anilor? Chiar credeti ca o sa aveti fluturasi in stomac 50 de ani cu un tip pasional? Nu zic sa te legi de cineva fata de care nu simti nimic. Asta e sinucidere sentimentala.
Bine ar fi daca pasiunea ar dura o vesnicie, dar nu e asa. Iubire trebuie sa fie si atunci totul e ok.
Cu timpul pasiunea se estompeaza, e si normal intr-o relatie de lunga durata, insa exista respectul si ramane iubirea daca relatia s-a bazat pe iubire de la inceput.
Asa ca totul e sa iubesti 
andreea81 spune:
Nu e vorba de asta:"De ce credeti voi ca o relatia pasionala ramane neschimbata cu trecerea anilor? Chiar credeti ca o sa aveti fluturasi in stomac 50 de ani cu un tip pasional?"......normal ca nu....doar ca in anumite cazuri,(cum ar fi la mine), pasiunea s-a consumat prea repede...am 27 de ani....si pana la 50, nu stiu ce mai ramane....si eu personal incep sa ma satur...poate nu a fost nr. meu norocos la loto, ca asa-i in casnicieeee...si da-i, si lupta.....si speri....asta e punctul meu de vedere...abia asteptsa vorbim cu saddie mai incolo.
ileanna spune:
Sigur ca fluturii nu raman. Dar daca nici la inceput nu-i ai ... mama ei de viatza .
E vorba de bazele cu care incepe relatia. Daca esti trup si suflet in ea si respiri odata cu el sau concluzia e "mda, e foarte ok, A+ la toate categoriile". Startul e important. Chiar nu e cazul sa fie asa de pregatita incat sa inceapa direct cu plictisul si reumatismul de la 50 de ani.
In plus, daca ii place genul de barbat impulsiv, hotarat, dintr-o bucata (probabil genul care ii starneste ei pasiunea) nu are rost sa fie asa de "asezata" si sa se combine cu unu' care e gentlemanu' perfect, il lauda toate matusile si ii va deschide portiera la masina toata viata.
Saddie ... prioritizeaza [:P]. Ia doar caimacul de pe viata si nu-ti fa iarna car si vara sanie 
37S cu bb Vlad 
http://bd.lilypie.com/STIcp2.png
Aprilie spune:
Andreea81 , te pup si eu ! 
Zimbesc citind postarile...fluturashii dispar dupa o vreme, asa e; dar uneori pot reaparea,ca o mare surpriza,pt o scurta bucata de timp.E asa de placut cind reapar...e aproape ca si cum ai fi din nou indragostit!
Dar trebuie sa admit ca eu sint o berbeaca pasionala,care traieste intens si asa am fost intotdeauna, asa e firea mea ; poate persoanele mai reci pierd fluturashii pt intotdeauna,n-as putea sti...
Eu nu l-am iubit pe sotul meu prima data (primele saptamini ,dupa care am rupt-o)dar s-a intimplat sa-l vad zilnic (eram toti 3 colegi de an, aveam cursuri comune)chiar si dupa aceea...a inceput sa iasa cu colega mea de camera/grupa.
Vazindu-l des,fiind impreuna la toate party-urile,excursii,iesiri in oras,cinema,etc am avut ocazia sa-l observ bine,de fapt sa-l cunosc cu adevarat.Si atunci am inceput sa-l iubesc,incetul cu incetul...chiar daca noi nu aveam o relatie.
Cind m-a invitat la party-ul respectiv,stiam ca va iesi scandal cu fosta lui dar mi-am asumat riscul.
Dupa ce am dansat o noapte intreaga,dupa ce am povestit o gramada, am avut revelatia faptului ca eu il iubeam ! A doua zi, am trait o stare extraordinara, unica ! Dupa zilele in care s-au nascut copilashii mei, a fost, cred,cea mai fericita zi din viata mea !
Chiar atunci am inteles ca el este cel cu care doream sa-mi petrec restul vietii.Am fost norocoasa pt ca si el simtea la fel.
Nici o casnicie nu e usoara ; treci prin greutati,faci compromisuri,te izbesti de probleme dificile ; dar daca nu exista din inceput IUBIREA adevarata (totala,jertfitoare,intreaga),care "muta muntii",imi inchipui ca e foarte greu...
Eu il iubesc pe sotul meu si acum,imi place cum gindeste,cum arata (poate pt ca arata f bine 
),imi place "gustul" lui 
si ma rog pt el in fiecare zi.Sa fie sanatos si sa-l tina Dumnezeu in viata.
Daca saddie e nehotarita si cere ajutor aici,un sfat,o idee,pai poate ca nu e chiar de lepadat ideea unora de a-l cauta pe ...al treilea !
Daca unul din cei 2 ar fi "al ei",(actualul sau fostul) ar sti imediat !!!
Instinctul i-ar spune cu voce tare : uite-l !
Nu ar mai avea de ce sa intrebe pe nimeni.
andreea81 spune:
Draga mea Aprilie, prima parte a ultimei tale postari seamana perfect cu ...fosta mea dragoste....ai dreptate cu acei fluturasi care "E asa de placut cind reapar...e aproape ca si cum ai fi din nou indragostit! .Si modul in care v-ati regasit voi 2 este acelasi cu situatia in care am fost pusi si noi odata....eu am ales....dar abia acum imi dau seama ca si ceea ce o sfatuieste Ileanna pe Saddie e interesant si anume:"Ia doar caimacul de pe viata si nu-ti fa iarna car si vara sanie ..eu ma facut invers
....Ma bucur enorm pentru tine, Aprilie, si sa va dea bunul Dumnezeu in primul rand sanatate, si apoi cat mai mult timp ca sa va bucurati unul de celalalt si de cei dragi...
Aprilie spune:
O diferenta majora intre generatia anilor 60 si cea a anilor 80 este urmatoarea : prima, nu-si facea nici un "calcul" material in alegerea partenerului .
Era plin comunism si toti erau "egali" financiar (cu exceptia citorva categorii privilegiate,gen activisti PCR,securisti de rang inalt,directori de companii,etc).La fel, dintr-o alta "lume" faceau parte gestionarii ,lucratorii la statiile de benzina,etc.Prin natura meseriei puteau "ciupi" si-si rotunjeau frumusel veniturile, in vreme ce toti ceilalti stateau pe un salar "fix".
Restul lumii o ducea cam la fel, nu prea era diferenta intre "bunurile" unui profesor,inginer sau alt licentiat si al unui muncitor in fabrica.Erau vecini de bloc,aveau aceeasi Dacie si stateau la celeasi cozi,infruntind aceleasi greutati.
Ei,pe vremea aia, nimeni nu se gindea la confortul material,nimeni nu-si punea problema : am sa ma casatoresc musai cu fiul/fiica unuia cu bani. Adevarul este ca toata lumea primea un apartament din fondul de stat,se inscria in C.A.R. ,lua imprumut pt mobila si electrocasnice sau pt un avans la eterna Dacie.
Nu stiu daca mi se pare doar mie dar parca generatia de atunci nu era atit de materialista ca cea de acum...
Astazi se fac intii socotelile,calculele,inainte de orice ; multi tineri termina scoala, isi construiesc o cariera muncind pe brinci ani de zile pt asta si abia apoi (biiiiine dupa 30 de ani, timp in care au avut citeva "legaturi" pasagere) se uita in stinga-dreapra dupa "omul viselor', cu care sa-si intemeieze o familie,care sa fie parintele copiilor visati.
Acesti tineri isi folosesc toate resursele,emergile pt a avansa in slujba ; nu au timp pt altceva si asa trec cei mai frumosi ani de tinerete...din pacate multi dau kix cu casatoria; e greu sa mai pui "hamul" pe un cal batrin ...
Una e sa te casatoresti tinar (20-25),sa "cresti" impreuna cu partenerul,sa te adaptezi nevoilor si rigorilor unei casatorii si alta e s-o faci la 30-35...altfel vezi lucrurile, nu mai ai entuziasmul si exuberanta adolescentei,esti mai rigid si ,paradoxal,mai putin dispus la compromisuri.
Ori asta e una din definitiile casatoriei.Maleabilitatea,ingaduinta...
Toate "trec"...se pierd averi,cei de mare succes financiar de multe ori parasesc prima familie (sotia si copiii alaturi de care au construit totul) si-si cauta o femeie mai tinara/frumoasa sau un partener mai bine plasat pe scara sociala...
Nu exista nici un fel de "siguranta" ,nici o garantie,oricit ai cauta sa te "asiguri.
Daca esti un om de bun simt,daca stii ce vrei de la viata,daca iti cauti un partener compatibil (educatie,stil,gusturi,pasiuni asemanatoare) cred ca ai mai multe sanse de succes in casnicie decit daca iti faci un calcul meschin: pai, ma marit cu asta,are ap platit,masina si cabana la tara.Se poate intimpla sa fii mai fericita -long term- cu unul care n-are nimic decit un job bun si o cariera promitatoare.Puteti construi impreuna totul, casa,masinile,etc in timp ce va cresteti si copiii.
Sigur ca asta ia timp,timpul vietii tale , dar oare nu asta e scopul ? Sa "crestem" alaturi de partener ?Ba poate ca e chiar definitia vietii...a unei vieti implinite.
Aprilie spune:
Draga Andreea, multumesc din nou pt cuvintele tale calde si pt urarile sincere si din suflet !
Si eu iti doresc numai bine ,sanatate si fericire alaturi de cei dragi !
crisseis spune:
Ce bine ai spus, Aprilie!
Apropo(of topic)- ce solutie crezi ca exista pentru cei care au cunoscut rigorile casatoriei destul de multi ani(10, la mine) si care , desi ar vrea s-o ia de la capat, constata ca nu prea au nicio sansa(in lumea de care spui, a calculului meschin).Ca eu nu vad niciuna.
anyella spune:
quote:
Pe actualul iubit il cunosc de la servici, suntem colegi si eram si buni prieteni inainte. El a trecut prin ceva asemanator cu mama lui si uite asa am inceput sa fim din ce in ce mai apropiati, pana cand acum am ajuns sa iesim, sa formam un cuplu si chiar sa locuim impreuna de ceva vreme. De aceea ideea de a ma distanta de amandoi ca sa iau o decizie nu prea am cum sa o pun in aplicare.
Saddie,necazurile vietii unesc mult un cuplu,in timp v-a exista un ligament ce nu se poate desface usor.Pasiunea ramine pasiune,vine si trece.Eu am trecut printr-o casnicie esuata,eram ft tinara si pasionala!Cu barbatul vietii mele(nici nu im vine sa ii spun "actualul",suna atit de urit:), expresiile fostul/actualul) ma simt parca m-as fi nascut linga el.De multe ori regret ca mi-am irosit ani din viata fara sa il cunosc,desi as fi avut ocazia.Am avut si noi momentele noastre grele in relatie dar am locuit ca si voi impreuna pt. a ne cunoaste hachitele unul altuia.
Daca locuiesti impreuna cu prietenul tau eu zic sa gindesti bine de tot inainte de a destrama o relatie deja consolidata.Incearca sa vezi omul de linga tine asa cum este si nu facind comparatii cu o iubire care poate a fost imposibila.O sa iti treaca! Totul se intimpla cu un scop in viata aceasta.
Aniela