Ce alegem? De cine ne pasa ?
Raspunsuri - Pagina 4
crisu79 spune:
Am tot citit pe forumul asta o groaza de cazuri cu femei care dupa ce sunt calcate in picioare (figurat sau propriu) de asa zi-sii lor soti, vor sa se "sacrifice" in continuare pt "binele" copiilor si sa pastreze mascarada lor de casnicie.
Foarte bine remarca Natasa: "Mie mi se pare ca de fapt cei care ramin intr-o casnicie sub motivul "de dragul copiilor" sint ei cei nesiguri ca ar face fata de unii singuri. De dragul copiilor faci eforturi si iesi dintr-o minciuna sau dintr-o relatie abuziva dar cred ca pe undeva toti cei care sint victime se simt mai bine spunind ca se sacrifica pentru copii. De fapt ii sacrifica pe copii!
si sunt 1000% de acord cu ea.
Si eu provin dintr-o casnicie destramata, asa ca nu vorbesc din carti.La fel si mama a incercat cativa ani sa tina cu dintii de farsa ei de mariaj, pana cand intr-o zi a luminat-o Dumnezeu si si-a dat seama ca merita mai mult.Imi aduc aminte de scandalurile din casa si de plansul mamei si de nepasarea lui si la fel imi aduc aminte ce bine ne-a fost dupa divort, cand am avut o mama relaxata si linistita.
Eu zic ca cel mai ar fi sa nu se mai ascunda nimeni dupa copii si dupa suferinta lor, asa cum spunea parca Marius la un alt subiect, copii au o mare capacitate de a se reface si de a umple golul cu altceva/altcineva.In cazul meu, aveam 5-6 ani la divort, deci destul de marisoara, nu am ramas cu nici un fel de sechele desi am trecut printr-un divort destul de lung si anevoios impreuna cu mama.Din contra, m-a intarit, mi-a fost dat un exemplu ca nu trebuie sa accept niciodata nimic, pt ca o singura viata am si am tot dreptul la fericire.
Nu cred ca in ziua de azi degradarea valorilor familiale e mai galopanta decat acum 30 de ani de exemplu...asa a fost dintotdeauna.Poate inainte femeile considerau ca e normal sa taca si sa inghita, societatea era destul de rigida cu cele divortate.atat.
Revenind la intrebarea subiectului "de cine ne pasa?", raspunsul meu este ca daca ne pasa de noi ca parinti, daca noi suntem fericiti, copiii nostri vor fi fericiti.
Un copil fericit cu o mama distrusa nu poate exista.
Stau si ma intreb ce ar fi facut mama daca n-ar fi divortat pt vezi Doamne fericirea mea?eu de la 18 ani sunt pe picioarele mele iar de cativa ani sunt plecata din tara.In schimb, ea acum e recasatorita cu un barbat care o iubeste si respecta, care MA iubeste de nu mai poate... sunt niste bunici fericiti care de bucura de viata impreuna...exact asa cum ar trebui.
Un singur sfat am pt cele care stau in asemenea casnicii de "dragul copiilor" : iubiti-va mai mult si copiii vostri vor fi cei mai fericiti!
Crisu, mami de Alex
22.07.07
Rufus spune:
Nu faceti bine...si Agathei Christie ii veneau gandurile criminale (ma rog, subiect de romane) cand spala vasele...
Cred ca fiecare face cum poate. Este inutil sa zicem ca asa sau nu asa este corect.
In principiu, nu foloseste nimic copilului ca doi parinti care nu se inteleg sa stea impreuna, doar ca sa fie o familie. Ce familie! Marius are dreptate, si eu gandesc tot la fel: copiii, nevasta, apoi eu. E logic. Ei nu sunt bine, eu sunt pe nicaieri. Daaaar, uite ca eu am divortat. Imi place sa cred ca am procedat corect, Ioana, insa, nu stiu daca e de acord cu mine. Si nici nu stiu daca mai divortam, daca stiam ca Ioana nu va ramane cu mine, mai ales ca stiam aproape sigur ca se vor muta in Cluj, la 450 km de mine.
E complicat. Pur si simplu e o situatie de avarie divortul parintilor cu copii. Cu cat trece timpul, sunt tot mai virulent cu cei care divorteaza aiurea, femei care fac copii desi nu au viitor cu tatal, samd. Mi-a placut cum scria cineva care spunea ca mama ei s-a recasatorit si a fost ok, dar daca tatal ei s-ar fi recasatorit, o jupuia pe concurenta. Un gand de copil (atunci), dar o recunosc tare bine pe Ioana mea.
Sustin sus si tare ca, daca este posibil, nici un efort sau sacrificiu nu este inutil pentru a pastra familia unita. Dar a trebuit sa treaca 47 ani ca sa ajung la concluzia asta...
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
Adela99 spune:
quote:
Originally posted by Elise
oocristina,
bineinteles ca au nevoie de un model parental - si asa cum "modelul" poate fi unchiul sau bunicul, poate fi si tatal insusi recasatorit cu o alta femeie. Nu si-a inlocuit copiii, ci nevasta.
Desigur, daca nu amesteci copilul in ranchiunile si parasirile dintre parinti.
din pacate exista si tati care nu-si inlocuiesc doar nevasta ci si copiii. oricum aia nu puteau fi model. pozitiv. si culmea nu pentru ca la mijloc ar fi fost ranchiuni intre parinti. inexplicabil. unii gasesc raspuns in noua sotie. io nici pe asta n-o inteleg. chiar daca ea incearca sa-l influenteze - ce motive o avea? - el de ce ii asa de iresponsabil sau nici nu stiu cum sa-l numesc.
kariguld spune:
copii simt ce li se transmite de catre parinti. frica , temerea, neincrederea , spaimele....
sau din contra, pacea, linistea, siguranta!
eu nu as accepta o viata de compromis in cuplu, sa raman cu sotul meu de dragul copiilor! dar nu e cazul la mine!!!
am cunostinte care au divortat si copii n-au avut de suferit, pentruca parintii au stiut sa gestioneze bine situatia, si-au protejat copii !
am si alte cunostinte, in care copii au suferit si inca sufera enorm, caci parintii si-au canalizat toata supararea si frustrarea asupra copiilor!
Kari
Elise spune:
bine, stiu si eu cazuri in care noua nevasta e geloasa pe copil - dar asta e o mare prostie. Atunci cind iti alegi un barbat care are un copil, ii iei "la pachet"- daca poti sa ii iubesti copilul, pentru ca tot mama te numesti - chiar si vitrega - bine, daca nu, nu te bagi....
olympia spune:
Cum trec copiii printr-un divort? Asa cum inteleg parintii acest divort...
Eu cunosc un caz in care o mama si o sotie exemplara si-a pierdut intai sotul, care si-a gasit o doamna foooaaarte bine aranjata material si a ales o viata lipsita de griji, parasindu-si familia. Mamei naturale i s-au incredintat fetele spre crestere, dar mai tarziu comparand conditiile materiale si indragostite de tatal lor care nu le refuza, conditiona sau amana nimic din ce-si puteau dori cand veneau in vizita, au plecat pur si simplu sa traiasca cu el si cu mama vitrega. Acum au parte de vacante in strainatate, de lectii de calarie, de orice jucarie, nu le face nimeni observatie pentru nicio greseala, nu conteaza rezultatele scolare si probabil cred sincer ca nu au nevoie de mama lor. La ce le-ar trebui o femeie normala care munceste ca sa se intretina si sa plateasca rate? Probabil ca e proasta ca nu are si ea bani multi, nu?
Ea e distrusa, nu stie ce rost mai are pe lume, nu vrea sa le priveze de ceea ce le poate oferi tatal (care pe de alta parte abia le platea pensia alimentara cand stateau la ea) simte ca ele s-au indepartat, n-ar vrea sa le constranga in niciun fel si... moare de dorul lor...Sectoristul i-a zis ca i le poate aduce in 24 de ore, dar evident ca nu le vrea intoarse cu forta!
XIO spune:
quote:
Originally posted by olympia
Cum trec copiii printr-un divort? Asa cum inteleg parintii acest divort...
Eu cunosc un caz in care o mama si o sotie exemplara si-a pierdut intai sotul, care si-a gasit o doamna foooaaarte bine aranjata material si a ales o viata lipsita de griji, parasindu-si familia. Mamei naturale i s-au incredintat fetele spre crestere, dar mai tarziu comparand conditiile materiale si indragostite de tatal lor care nu le refuza, conditiona sau amana nimic din ce-si puteau dori cand veneau in vizita, au plecat pur si simplu sa traiasca cu el si cu mama vitrega. Acum au parte de vacante in strainatate, de lectii de calarie, de orice jucarie, nu le face nimeni observatie pentru nicio greseala, nu conteaza rezultatele scolare si probabil cred sincer ca nu au nevoie de mama lor. La ce le-ar trebui o femeie normala care munceste ca sa se intretina si sa plateasca rate? Probabil ca e proasta ca nu are si ea bani multi, nu?
Ea e distrusa, nu stie ce rost mai are pe lume, nu vrea sa le priveze de ceea ce le poate oferi tatal (care pe de alta parte abia le platea pensia alimentara cand stateau la ea) simte ca ele s-au indepartat, n-ar vrea sa le constranga in niciun fel si... moare de dorul lor...Sectoristul i-a zis ca i le poate aduce in 24 de ore, dar evident ca nu le vrea intoarse cu forta!
Trist rau de tot.......ce varsta au fetele?
"Mult mai grava ar fi etichetarea nedreapta a unei persoane pe care nu o cunosc deloc "
http://www.youtube.com/watch?v=GewaLNZ1100
http://www.flickr.com/photos/13005458@N00/
coltofeanu spune:
Binenteles ca sunt cazuri in care convietuirea celor doi soti este imposibila : batai, jiginiri, viata dubla a unui partener, etc. Aici este de inteles divortul. In acest caz copiilor le este mai bine.
Dar, sunt cazuri in care motivele sunt...de fapt nu isi gasesc motive, insa vor sa divorteze... ca s-au plictisit, vor altceva, au evoluat cu trecerea anilor diferit si realizeaza ca nu isi mai doresc aceleasi lucruri, ca de fapt partenerul nu este persoana pe care si-o doresc ( cu toate ca a fost o dragoste mare )etc. Ne cautam un amant/amanta si rezolvam problema. Incepem sa cautam nod in papura celuilalt partener , incepem sa-i vedem toate defectele... pana atunci nu le vedeam, chiar ne placeau...ii dadeau un farmec aparte.Aceste cazuri se inmultesc.
Ne certam o data, de doua ori... Gata, hai sa divortam! Ce daca avem copii ? Conteaza? Uneori copiii dau dovada de mai multa maturitate. Aaaa.... cred ca asta ar fi un motiv....nu suntem destul de maturi.Ce a ajuns casatoria in zilele noastre ? Familia, copiii? Nu facem compromisuri... din orice fleac... hai la divort. Are balta peste. Vom cunoaste alte persoane si le vom proba. Dar, ce vor gandi copiii ? Ce cred ei despre aceasta situatie ? Cum mai vad ei FAMILIA?
coltofeanu spune:
quote:
Originally posted by olympia
Cum trec copiii printr-un divort? Asa cum inteleg parintii acest divort...
Eu cunosc un caz in care o mama si o sotie exemplara si-a pierdut intai sotul, care si-a gasit o doamna foooaaarte bine aranjata material si a ales o viata lipsita de griji, parasindu-si familia. Mamei naturale i s-au incredintat fetele spre crestere, dar mai tarziu comparand conditiile materiale si indragostite de tatal lor care nu le refuza, conditiona sau amana nimic din ce-si puteau dori cand veneau in vizita, au plecat pur si simplu sa traiasca cu el si cu mama vitrega. Acum au parte de vacante in strainatate, de lectii de calarie, de orice jucarie, nu le face nimeni observatie pentru nicio greseala, nu conteaza rezultatele scolare si probabil cred sincer ca nu au nevoie de mama lor. La ce le-ar trebui o femeie normala care munceste ca sa se intretina si sa plateasca rate? Probabil ca e proasta ca nu are si ea bani multi, nu?
Ea e distrusa, nu stie ce rost mai are pe lume, nu vrea sa le priveze de ceea ce le poate oferi tatal (care pe de alta parte abia le platea pensia alimentara cand stateau la ea) simte ca ele s-au indepartat, n-ar vrea sa le constranga in niciun fel si... moare de dorul lor...Sectoristul i-a zis ca i le poate aduce in 24 de ore, dar evident ca nu le vrea intoarse cu forta!
Cunosc si eu un caz asemanator cu un baiat - copil ramas la tatal lui datorita faptului ca ii oferea libertate totala si bani oricat vroia. Pur si simplu il cumpara, uitand ca cel mai important lucru era formarea lui ca OM.
Elise spune:
quote:
Dar, sunt cazuri in care motivele sunt...de fapt nu isi gasesc motive, insa vor sa divorteze... ca s-au plictisit, vor altceva, au evoluat cu trecerea anilor diferit si realizeaza ca nu isi mai doresc aceleasi lucruri, ca de fapt partenerul nu este persoana pe care si-o doresc ( cu toate ca a fost o dragoste mare )etc.
exact.
Si in situatia asta tu ce ai propune sa faca?
Sa caute solutii?
Cit timp sa le caute?