Ea/el s-a bagat
Raspunsuri - Pagina 13
adi_dalma spune:
Cred ca nu poti fi principial cand esti in mijlocul evenimentelor.
Asa am vazut din experienta altora (din fericire nu din experienta proprie).
Si sa fi surazatoare si sa fi efectiv deasupra lucrurilor cred ca e nevoie sa treaca putin timp (cam un an de zile...- demonstrat de statistici).
Hai sa fim realisti...e o situatie groaznica. Suferi ca om, ca femeie, ca mama ... orgoliu, sentimente,frustrari,...doare tare de tot.
Ce instinct de conservare avem daca atunci cand suntem loviti pe toate planurile nu reactionam??!!
sinzi_ana spune:
Try (off topic)...nu ai inteles ce vroiam sa spun...
Poate certurile noastre de cuplu sunt diferite...dar sunt atat de puerile incat nici noi nu le putem intelege in cele 5 min urmatoare...sunt atat de fulgeratoare incat pana sa ne dam seama ca ne-am certat ne-am si impacat...(nu as putea sa le prelungesc doar ca sa ii tin copilului o lectie despre opiniile opuse in cuplu)...iar impacarea este foarte intima
(sa spun asa) si fara prea multe cuvinte (inafara de un te iubesc soptit)
Nu imi consider deloc relatia perfecta...ba chiar avem multe hiburi si noi...dar pe cuvant ca nu as putea sa ma cert in fata copilului, si nu pt ca m-as ascunde de el...ci pt ca ar rade de noi si de motivele pt care ne-am luat la paruit...
Eu nu prea imi pierd cumpatul si nici sotu...si rar cand mi-l pierd am capacitatea sa imi treaca atat de repede...ca uneori nici nu observi ca m-am enervat...
Iar uneori certurile sunt doar un motiv de impacare...
Asta nu inseamna ca al meu copil nu stie sa gestioneze o cearta, sa isi rezolve problemele, sau sa isi controleze mania...din contra...
Este un bun negociator, foarte greu se enerveaza si foarte rar a avut crize de tanturm...
Dar suntem ff off-topic am putea deschide un subiect nou...
“One test of the correctness of educational procedure is the happiness of the child.
Sinzi, Radu si David 
psihologul
: varsta, poze, Disneyland 2008
David la golf
alexxia_80 spune:
Acum, ca amanta are sau nu are vina...dar ce facem cand amanta, e si ea intro relatie (nu mariaj, dar o relatie serioasa). o despartim si noi pe ea?? Pei saraca, dc nare nici o vina...dc?
:)
Voi ce ati face? eu miam luat castana si au trecut 2 luni, si ea e bine merci cu al ei, si noi stam separat..tare,nu? saraca
eu aici doar intrebam...voi i-ati spune respectivului?
nu considerati ca si el ar trebu sa stie? e corect so las asa, sasi vada de ale ei rfericita, iar aiatul ala habar sa nu aioba ca ea umbla si prin alte paturi??
try spune:
Scuze, coltofenu, n-am vazut ironia, am luat-o de buna.
Sanzi, am inteles din al doilea mesaj asa, doar ca il ultima mea postare vroiam doar sa punctez ideea mea, chiar daca initial am pornit de la o premisa gresita. Mi s-a parut important sa subliniez ca trebuie sa-i invatam si pe copii nostri cum sa abordeze astfel de probleme in viatza (“Ma gandesc ca deceptiile cele mai mari apar atunci cand asteptarile sunt foarte mari. La asta ma refer, sa nu hranim artificial niste asteptari nerealiste in copii nostri.”, asta era idee ce vroiam de fapt s-o subliniez.
Ei, si nu ma gandeam ca trebuie sa te certi automat cu sotul doar in prezenta copilului ca sa bage si copilu’ la cap ceva si apoi eventual sa mai prelungesti cu-o tura ca sa exemplifici si mai bine. Si dupa toate astea ne ducem la chartul de pe perete, facem diagrame, curbe si dam solutii de urmat.
Ai inteles tu ce vroiam sa zic in mesajul meu, priveam mai in ansamblu problema, nu punctual pe o cearta anume sau pe un tip de certuri, ci in general cand vine vorba de certurile in familie exista acceptiunea sa te feresti de copii. Asa am crezut si eu ca e mai bine sa-i protejam, dar in timp am considerat ca e o forma de educatie/pregatire si asta daca stii s-o faci cu tact si nu in exces.
Alexxia, nu cred ca m-as duce sa-l trag de maneca pe sot. Din simplul motiv ca atat timp cat nu-l cunosc (presupun ca nu e vorba de prieteni de familie, de fapt nici daca ar fi prieten de familie n usti udaca m-as baga, eventual as simti un imbolt in cazul in care cel inselat mi-e f bun prieten, dar i nrealitate nu sti usincer ce-as face caci nu am fost pusa in situatia asta), nu e treaba mea sa ma amestec in treburile lui familiale. Ca traieste in minciuna sau ca are buan stiinta de ce s-a intamplat, e treaba lor, palaria lor. Nu am vreo datorie fatza de el sa-l atentionez si mi se pare ca intervin gresit intr-un univers unde n-am ce cauta, sunt un intrus. Zici ca salvezi omu’ de la una si poate da in alta, si-atunci nu incepi si te invinovatesti ca ai avut un rol in toata problema lor? Nu, dpmdv, nu am nici o obligatie morala sua de alta natura sa-l trag de maneca pe respectivul om. E relatia lor si responsabilitatea relatiei lor e doar in mainile lor, nu a mea, consider ca-i gresit sa ma autoresponsabilizez eu pt ei.
Andries spune:
eu cred ca pacifistele de la acest topic n-au "mirosit" o "potentiala" amanta, dar una cu sanse reale, nu asa ... jucarie ca va spun cinsit ca dispare orice notiune de finete, sobrietate si altele nuai bune de spus in biserica ...
Andries
marius spune:
In mod sigur. Good point!
Marius Pernes
www.marius.rdsor.ro / Mai multe...
Pagina legislativa
adi_dalma spune:
quote:
Originally posted by Andries
Andries
Ai sintetizat in cateva cuvinte ceea ce vroiam eu sa spun.
E vorba de instinctul de aparare aici oameni buni! De ce sa pierzi ceea ce ai? De ce tatal copilului tau sa vina doar in w/e sa si vada copilul (asta pana amanta ii face un copil nou hm) . de ce de ce . de ce.
Sa ne fereasca Dumnezeu pe toti !
Bebe Beca spune:
Inclin sa cred ca instinctul asta de aparare exista mai mult la sotzii. Pe sotzi nu ii prea vad aparandu-si "proprietatea" cand simt ca e in pericol... Sotziile, din cate am mai citit si vazut, incep sa se aranjeze mai mult, sa fie mai zambitoare, mai conciliante, atunci cand simt vreun pericol.
In plus... si eu fac parte din categoria celor care cred ca pierzi ce ai nu din cauza amantei/amantului. Pierzi ce ai atunci cand relatia de cuplu nu mai este solida si se lasa loc pentru terzte persoane. Ca atunci cand este totul roz si frumos, noi avem ochelari de cai si lumina straluceste dintr-o singura directie.
Nu ai cum sa te bagi undeva unde totul este legat si armonizat. Si cand el/ ea se baga, responsabilitatea revine celui care accepta acest lucru...
Ar fi asa de bine daca am putea spune toti "stop" atunci cand simtit ca lucrurile nu mai merg...
Ioana si 
Rebeca
http://community.webshots.com/user/bebebeca
http://community.webshots.com/user/bebeca2004
Miluna spune:
Si daca cei doi soti mai au o sansa de impacare? Daca dupa multi ani de casnicie, el are o ratacire, si e derutat? Poate daca s-ar concentra pe familie lucurile s-ar putea repara... dar intre timp amanta isi baga tot timpul codita si se straduieste din toate puterile ei sa strice relatia sotilor? Sigur, principalul vinovat e sotul, dar ea chiar nu are nici o vina?
Parerea mea e ca sunt situatii si situatii si nu se pot trage concluzii general valabile.
Bebe Beca spune:
Eu nu spun ca amantele (amantii) nu au nici o vina. Ei isi asuma viata asta promiscua si faptul ca accepta sa se implice intr-o relatie care nu le apartine. Eu spun doar ca principalul responsabil este partenerul care alege acest drum. In ceea ce priveste ratacirile lui/ ei si sansele de impacare... chiar nu stiu ce sa spun. Nu stiu cat de multe se pot face fara dragoste. Dragoste care, din punctul meu de vedere, nu mai exista, atata vreme cat un intrus a putut zdruncina cuplul.
Ioana si Rebeca
http://community.webshots.com/user/bebebeca
http://community.webshots.com/user/bebeca2004