Parinti cu grave deficiente emotionale (2)

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 6

anca_27 spune:

Ma gandesc de mult timp sa deschid un subiect pe tema asta, insa m-am gandit tot timpul apoi ca pot sa ma `tratez` singura, la urma urmei de mine depinde.
Sunt viit mamica si mi-e frica. Ca n-o sa fiu o mama buna pt ca nu-mi suport mama. Poate e cuvant prea dur, dar nu pot spune ca n-o iubesc - un psihiatru ar demonstra contrariul - doar ca n-o suport. Nu pot sa-i raspund de ex. cand ma strange in brate, Bineinteles ca n-a facut-o niciodata, o face doar acum, de ceva timp. Ma ia in brate, o tin si eu dar nu simt NIMIC.
Caruta ce o duc in spate din trecut e plina cu de toate, le stiu pe toate si mai stiu ca de mine depinde ce sunt ca om. Insa tot mi-e frica: daca relatia cu mama mea e asa cum e, cum voi putea fi eu o mama buna?
Ea nu stie, sau poate ceva-ceva simte, ma mai intreaba uneori `am fost o mama rea atunci cand....?`. Probabil m-as `vindeca` complet daca i-as spune adevarul `da, m-a durut si inca ma doare ca naiba`, insa o las asa, i-as face doar rau, nu se mai schimba nimeni la 50 de ani si nici nu e genul care sa-si faca introspectii.
Sotul meu, caruia i-au murit ambii parinti, spune ca dupa moartea lor n-au ramas decat lucrurile frumoase, tot ce-a fost urat s-a sters. Sa astept sa se intample asta? Dar daca nu ramane nimic, ce lucruri frumoase? Le caut in caruta cu amintiri si nu le gasesc...

14+

_

There is a crack, a crack in everything
That's how the light gets in. (L. Cohen)

J G spune:

Buna tuturor,
Desi sunt offtopic am intrat sa va invit sa o felicitam pe MissParker care azi-noapte l-a adus pe lume pe David!

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=123126

J si Carlita Carliontz (05.02.2006)