Copil foarte incapatanat ...
Copil foarte incapatanat ... | Autor: claudia_a
Fetita prietenilor nostri este ceea ce se cheama: un copil atomic!
Nu ma pricep sa explic termenul, insa va pot prezenta situatia reala, zilnica a ei si a parintilor (ajunsi la capatul puterilor si disperarilor)...
Pana la 2 ani a fost un copil cuminte, fara a rdica probleme in vreun fel...ii scoteai plansul foarte greu, a dormit bine, a mancat bine, a fost rasfatata, scoasa in colectivitate de mica... invatat cu lumea!
Spre 3 ani si pana in prezent (4 ani si 3 luni) - nimeni nu ii mai poate tine pasul...si anume...
In casa: nu respecta nici o regula, totul face cum vrea ea: mananca oriunde si foarte dezordonat, arunca mancarea daca nu ii convine cum etse facuta, o scuipa, arunca ce e in pahar daca nu ii place, se cocoata peste tot sa ia orice i se pare interesant, nu vrea sa se imbrace sau sa se dezbrace singura sau atunci cand trebuie (ex: venit din parc, schimbat, spalat pe maini si fata...nici vorba, urlete si tipete...), daca ea vrea sa umble dezbracata prin casa - asa umbla, da cu picioarele in mobila daca nu ii convine ce ii spui si nu e pe placul ei... vorbeste urat parintilor daca nu ii satisfca o dorinta... ex: daca mancarea nu e pe gustul ei ii spunei mamei ca e proasta si lenesa si ca nu stie sa faca mancare! E un burete de atras tot ce-i mai urat din parc, orice aude urat reproduce si desi insisti ca nu e corect sau ca nu e frumos...mai tare si mai in ciuda face... rade isteric si e intr-o continua alergatura (pe strada, in casa...oriunde); ea domina totul si pe toti... Cand ne mai nimerim si noi la ei si daca eu incerc sa ii explic ca nu e bine...se enerveaza si injura, rade isteric, zice ca e nu vrea asa si ca vrea sa zica prostii, zice sa plecam de la ea...si tot felul de scene!
Ieri de exemplu a vrut sa vorbeasca cu fetita noastra la telefon... si-au spus ce au avut de zis si cand prietena mea i-a luat telefonul pe care nu voia sa il dea... aud in telefon ...tampito...
Adica fata ii spusese mamei!
A incercat orice se poate: vorba buna (ii rade in nas si fuge si bate din picior), pedeapsa cu privarea de la diverse activitati sau bunuri - nici nu-i pasa, zice ca nu o deranjeaza si le respecta insa nu-si indreapta comportamentul, izolarea in camera ei - care cat de cat e singura care tine - insa cand iese de acolo o ia de la capat... absolut totul este parca impotriva parintilor!
La gradinita este cea mai rebela, iarasi nu respecta nici o regula, ea nu vrea sa zica poezii, ea nu vrea sa faca lectii... mai nou are probleme cu muscatul copiilor... din senin porneste si ii musca... zilele trecute a muscat 2 copii si pe altul l-a batut...
In parc vrea sa fie in centrul atentiei, daca nu este incearca sa ii atraga pe toti copii la nebunii - e avida de atentie si sa fie in mijlocul ei! de ce o izolezi mai mult de ce e mai frustrata... sin pacate si copii au inceput sa o evite iar ea mai tare face rautati!
Pe de alta parte e foarte afectuoasa cu copii mai mici, ii mangaie, vorbeste cu ei, ii draganeste... are mici momente cand sta sa fie pupacita si de parinti (insa din ce in ce mai putin...desi ei nu stiu cum sa o imbuneze mai bine si sa o stranga mai mult in brate).
Eu cred ca ea nu isi da seama de ceea ce face si cat de grav este...nu percepe raul sau uratul...plus ca nu respecta nici o regula...
Tatal e mai degajat de problema -adica zice ca fata lui are personalitate si ca asa se manifesta ea si ca e la varsta curiozitatilor si incercarii limitelor, iar mama nu mai poate lupta singura cu caracterul ei vulcanic! A ajuns de a lasat-o sa faca ce vrea numai sa nu mai auda scandal si vorbe urate... insa desi problema de acasa e aparent rezolvata prin lasarea libertatii...la gradinita au aparut problemele: muscatul, batutul, incapatanarea...
Nu stiu cum sa o ajut sa dea de capat problemei; e terminata psihic si crede ca nu mai are nici o sansa sa aduca copilul pe un drum normal - desi eu totusi raman la parerea ca un copil de 4 ani poate fi modelat si fcaut sa inteleaga ca ... nu totul este asa cum vrea el!
Aveti cumva vreun sfat pe care sa le citeasca prietena mea si poate sa o ajute in vreun fel...???
Mami si Ioana nasturica
Niciodata nu trebuie sa plângi dupa ceva care nu poate plânge dupa tine.
Raspunsuri
simali spune:
quote:
Tatal e mai degajat de problema -adica zice ca fata lui are personalitate si ca asa se manifesta ea si ca e la varsta curiozitatilor si incercarii limitelor, iar mama nu mai poate lupta singura cu caracterul ei vulcanic! A ajuns de a lasat-o sa faca ce vrea numai sa nu mai auda scandal si vorbe urate... insa desi problema de acasa e aparent rezolvata prin lasarea libertatii...la gradinita au aparut problemele: muscatul, batutul, incapatanarea...
quote:
Eu aici vad o distonanta. Parintii copilului nu par sa "cante" in acelasi cor cand e vorba de asteptarile pe care le au de la copii. Cunosc o familie in situatia aceasta - o colega de la gradinita lui Vlad - si mama ei imi povesteste ca:
- ea, mama, vrea sa impuna copilului niste reguli / vine tata si, indiferent cum s-a comportat copilul, ca e pedepsit, ca a facut o boacana, e printesa lui;
- tatal o cearta pe mama ca nu se comporta bine cu fetita de fata cu copilul;
- tatal ii spune mamei "habar n-ai sa cresti un copil" de fata cu fetita (care tocmai ii vorbise urat mamei iar mama a vrut sa o pedepseasca); evident, la "cearta" urmatoare fetita i-a arumcat mamei "ce, ai tu habar sa cresti un copil?".
- fetita face ORICE pentru a fi tot timpul in centrul atentiei tatalui; este geloasa pe mama.
Parintii de sex opus ultraprotectivi (mamele in cazul baietilor si tatal in cazul fetitelor) dezvolta, fara voia lor, o copetitie acerba intre parintele de acelasi sex si copil. Copilul pe de alta parte se simte vinovat in subconstient fata de parintele de acelasi sex - pe care-l iubeste, desigur - si de aici rezulta o serie intreaga de tulburari comportmanetale, lipsite de logica la prima vedere.
In cazul fetitei descrise de tine, daca tatal ar vrea sa faca corp comun cu mama in educarea copilului - chestii gen "te-ai comportat urat cu mama, ea este suparata pe tine, si eu sunt suparat pentru ca nu-ti permit asa ceva, deci nu ne jucam astazi" - cred ca in timp comportamentul fetitei s-ar ameliora.
alice
Amethyst spune:
Intrebarea e cat de mult vor parintii sa corecteze efectul si cat vor sa gaseasca si sa elimine cauza? Adica daca a inceput de acum 2 ani asemenea comportament si nu s-a facut nimic, tocmai de asta a degenerat astfel.
Sunt insa lucruri pe care le-ai expus si care mie mi se par cu totul ok, adica daca vrea sa umble dezbracata prin casa, sa umble, daca vrea sa se cocoate pe canapea, de ce nu?
Ca nu vrea sa spuna poezii sau sa faca ce fac si ceilalti la gradinita iarasi nu mi se pare deplasat.
Sunt insa alte semne ca ceva nu e in regula si anume rasul isteric, lovitul mobilei, de cat timp vorbeste urat? De unde aude toate cuvintele si injuraturile? Pe parinti ii loveste sau numai pe copiii din parc?
Intrebari:
-ce relatie are cu tatal ei?
-cat de multa afectiune si cat de mult timp petrec parintii cu ea?
-cine sta cu ea in timpul zilei si cum se comporta cu acea persoana
Toti copiii vor sa fie in general in centrul atentiei dar daca ea nu se poate juca frumos cu alti copii si face orice doar pentru a-i capta pe ceilalti are in mod cert o lipsa de afectiune, asta cred eu bazandu-ma pe ce am citit si studierea altor comportamente. Sunt convinsa ca parintii o iubesc dar daca sunt coplesiti de comportamentul ei negativ e foarte probabil ca ea sa nu se simta iubita de fapt si astfel raman intr-un cerc vicios.
Sunt multe de discutat, dar e greu cand nu ai toate datele.
Mommy to www.tickercentral.com/view/8i03/4.png" target="_blank">Jasmine
“A baby will make love stronger, days shorter, nights longer, bankroll smaller, home happier, clothes shabbier, the past forgotten, and the future worth living for”
claudia_a spune:
Multumesc pentru raspunsuri... in mare parte sunt pertinente si descriu si parerea mea (pe care de altfel am zis-o si mamei)... Insa, totul este putin mai complicat sa zic... ea, mama, lucreaza in ture- azi e ziua, maine nu e, nopatea uneori lucreaza... copilul cred ca e bulversat de programul asta... mereu sunt pe fuga... tatal lucreaza zilnic pana la ora 6 dupa amiaza! Copilul merge la gradinita sau sta uneori (cand e racita sau face cate o boacana pe la gradi) cu bunica din partea tatalui, bunica la vreo 70 ani, cu diverse probleme de sanatate si care vine doar sa o supravegheze si nu pentru a se implica in vreun fel (citit povesti, jucat ...)! Pe altcineva nu are sa o ajute... a mai dus-o la cate o vecina cand avea musai nevoie de vreo ora, insa si acolo a facut boacane - a spart niste bibelouri, s-a catarat pe mobila (si aici nu e vorba de urcat pe canapea, ci pe diverse scaune suprapuse, mese, mobila...), pana si vecinei i s-a pus pata iar prietenei mele i-a fost rusine sa mai apeleze... la noi cand vine in vizita face orice numai de jucat normal cu Ioana mea nu: ex: ne deschide calculatorul (desi stiu amandoua ca acolo nu se umbla), merge la baie si deschide apa si se joaca aruncand apa, cotrobaie prin debara in haine, creioanele de colorat sunt pe post de tigara (desi ninemi nu fumeaza, nici parintii ei si nici noi) - iar daca ii spui ceva mai tare face si se stramba si rade (o mai face si pe Ioana de nu ma mai inteleg cu ea), arunca toate papusile pe jos si apoi le calca, rupe cartile Ioanei de colorat sau citit... si lista poate continua!
E foarte adevarat ca tatal (asa cum de altfel le-am zis si noi) e foarte degajat... nu o critica pe mama de fata cu fata, insa nici nu riposteaza la nimic...decat atunci cand nu mai rezista nici el, sau cand boacana e foarte mare; copila nu arata ca ar vrea sa atraga atentia tatalui (se ignora reciproc) ci mai degraba a mamei... desi o alinta, o iubeste - ea reactioneaza imediat in mod negativ...parca sa ii arate ca nu merita sa fdie pupata sau dragalasita...
Sigur nu pot expune eu aici exact situatia... insa credeti-ma ca vreau sa gasesc mai multe puncte bune ale ei si nu pot... ne raportam la tot ce face si ce rezulta inclina mai mult spre rebeliune (si stau si ma intreb de unde asa independenta la 4 ani?!).
Au fost la un consult psihiatric; doamna in varsta, cu experienta in domeniu a vorbit cu fata vreo ora jumate... i-a pus intrebari, la unele a raspuns la altele a zis ca nu vrea... oricum concluzia ei este ca e un copil absolut normal, insa cu o doza prea mare de independenta pentru varsta ei...si a indrumat mama spre un psiholog!
A mers la psihologul gradinitei; aceasta a discutat cu fata de cateva ori singure... concluzia ei a fost ca e copil foarte normal, dezinvolt si fara explicatie asupra gesturilor agresive?!...
Prietena mea plange zilnic de comportamentul copilei, relatiile in casa sunt incordate (din lipsa implicarii tatalui - tatal o ajuta la mersul in parc cu copilul, la statul cu fata cat ea este in ture de noapte, dupa amiaza - insa nu si in educatie), familiile de priteni ii ocolesc pentru ca au impresia ca fata le strica copii (cum de altfel incep sa constat si eu - desi Ioana este foarte matura si nu acapareaza - decat pe moment - ciomportamentul negativ al prietenei ei - insa nici mie nu-mi prea mai convine sa aud numai cuvinte urate si prostii de la un copil, in preajma mea si a copilului meu)... vreau sa imi ajut prietena si nu stiu cum!!
Am sfatuit-o sa mai mearga la un psiholog...sa fie si mama prezenta, sa ii dea sfaturi cum sa se poarte cu ea, cum sa-i tina piept copilei...
Si ca sa raspuns Alicei - nu e vorba ca nu e normal sa nu vrea sa zica o poezie sau altyceva... e vorba de negativismul asta total... e totul sau nimic... deci ea nimic nu vrea sa faca decat cum vrea ea... e dus la extrema!
Mami si Ioana nasturica
Niciodata nu trebuie sa plângi dupa ceva care nu poate plânge dupa tine.
kariguld spune:
cazul descris de tine, claudia, seamana bine cu multe din cele prezentate la emisiunile lui super nany.
din relatarea ta, nu spui nimik ca s-ar aplica niste reguli in acea familie, ca ar exista cineva care sa vrea sa schimbe ceva acolo!
solutii sunt, foarte multe, si aplicabile usor, cu minim de vointa din partea parintilor.
dar vezi tu!!!! trebuie ca acei parinti sa-si doreasca schimbarea, indreptarea comportamentului propriului lor copil. fetita a fost lasata de capul ei, a vazut ca merge, ca se poate, cand se enerveaza si arunca, scuipa musca, loveste, obtine ceea ce vrea, si nimeni nu reactioneaza la comportamentul ei, are in continuare acele iesiri.
in primul rand, un astfel de comportament la un copil arata ca nu i se ofera atentie constructiva, ca-i lipsesc preocuparile copilariei, simte ca facnd asa capata atentie si cineva e preocupat de ea. chiar daca e vb de atentie negativa, tipete, suparare, cearta.
trebuie multa perseverenta, stabilite niste reguli, parintii sa fie fermi si consecventi in metodele de schimbare!
Kari
claudia_a spune:
quote:
Originally posted by kariguld
cazul descris de tine, claudia, seamana bine cu multe din cele prezentate la emisiunile lui super nany.
din relatarea ta, nu spui nimik ca s-ar aplica niste reguli in acea familie, ca ar exista cineva care sa vrea sa schimbe ceva acolo!
solutii sunt, foarte multe, si aplicabile usor, cu minim de vointa din partea parintilor.
dar vezi tu!!!! trebuie ca acei parinti sa-si doreasca schimbarea, indreptarea comportamentului propriului lor copil. fetita a fost lasata de capul ei, a vazut ca merge, ca se poate, cand se enerveaza si arunca, scuipa musca, loveste, obtine ceea ce vrea, si nimeni nu reactioneaza la comportamentul ei, are in continuare acele iesiri.
in primul rand, un astfel de comportament la un copil arata ca nu i se ofera atentie constructiva, ca-i lipsesc preocuparile copilariei, simte ca facnd asa capata atentie si cineva e preocupat de ea. chiar daca e vb de atentie negativa, tipete, suparare, cearta.
trebuie multa perseverenta, stabilite niste reguli, parintii sa fie fermi si consecventi in metodele de schimbare!
Kari
Asa este, asa le zic si eu de catva timp incoace... e foarte greu si dificil... trebuie multa perseverenta...ceea ce lor le lipseste!
Ideea este ca plecam in concediu pentru 7 zile, impreuna... cum as putea reactiona eu, ce ade langa ei si in acelasi timp din afara familiei la scenele care le va face copilul in zilele ce urmeaza???
Acum vom fi 7 zile impreuna, cum sa ma manifest cand va vorbi urat de fata cu noi, sau cand va tipa si zbiera pe strada, sau cand va arbora steagul incapatanarii prin statiune... ufff... cum pot salva eu situatiile si indrepta atmosfera??
Mami si Ioana nasturica
Niciodata nu trebuie sa plângi dupa ceva care nu poate plânge dupa tine.
miriama spune:
Pentru concediu, tu personal, nu prea poti face multe; doar sa nu-i permiti sa vorbeasca urat cu tine, sa-i spui ca tu nu vorbesti urat cu ea si deci nici ea nu are voie cu tine; daca va continua, ignor-o, spune-i ca nu aveti ce discuta amanadoua decat daca vorbeste civilizat.
In rest e doar vina parintilor. I s-a permis prea multa libertate ca "e printesa lu' tata" si i s-a urcat la cap. Vede ca se poate. Ei nu mai pot acum decat sa faca corp comun daca vor sa o schimbe si sa nu cedeze de la nici o regulachiar daca ea va urla ca din gura de sarpe. Nu vrea sa manance, nu-i nimic, nu i se va mai da. De ce sa stea cineva sa faca mancare daca ea nu o mananca?! Ca mama e proasta si nu stie sa faca mancare? Foarte bine: sa-i dea o cratita in mana sa faca ea si sa-i serveasca si pe parinti. Rupe cartea? Nu i se va mai cumpara alta. Aeunca jucaria? I se va confisca. Loveste mobila cu picioarele? Sa i se traga si ei un sut (simbolic, evident) ca la fel o doare si pe mobila.
Si inca ceva: vad ca nimeni nu a pomenit aici, poate de rusine, poate de frica oprobiului public, desi cred ca destul de des se mai practica si palma la fundulet, daca chiar nu se poate altfel. Puteti sa dati si cu rosii, dar uneori functioneaza. Sigur ca ideal ar fi intelegerea de vorba buna, dar parintii au cedat de prea multe ori in fata ei iar acum ea stie doar ea detine conducerea.
Asa ca mai intai trebuie sa se educe parintii si apoi copilul. Vorba aceea: semeni vant, culegi furtuna...
Lucrurile se vor indrepta, dar trebuie unitate de actiune si perseverenta.
"Arata-te puternic cand esti slab si slab cand esti puternic"
Amethyst spune:
miriama, tocmai de-aia are fetita probleme asa mari, ca toti incearca sa corecteze exclusiv comportamentul negativ, nu cauza acestuia. Si tu propui exact acelasi lucru, ca sa nu mai spun de violenta (sut simbolic, palme la fund!!!) care o invata pe copila in continuare ca e OK sa fie astfel. Tie ti-ar conveni ca partenerul sa iti mai dea una din cand in cand daca nu ii convine ce faci? Adica daca parintii dau in ea, de ce n-ar lovi si ea lucrurile sau pe alti copii.
Mi se face rau cand aud de astfel de masuri punitive care incearca strict sa pedeapsa o atitudine negativa cand de fapt trebuie umblat in alta parte.
Asa ca eu nu cred deloc ca lucrurile se pot indrepta astfel.
Claudia, acum ca ai mentionat, este evident faptul ca fetita nu se simte in siguranta, mama are un program haotic, cu tatal se ignora, nu se joaca efectiv impreuna si nici la gradinita nu se poate ocupa cineva special de ea, asa ca parerea mea e ca se simta neglijata si poate deja neiubita, ceea ce e cu atat mai rau. Deci ar fi nevoie de schimbari majore...
Mommy to www.tickercentral.com/view/8i03/4.png" target="_blank">Jasmine
“A baby will make love stronger, days shorter, nights longer, bankroll smaller, home happier, clothes shabbier, the past forgotten, and the future worth living for”
MissParker spune:
Fetita pare sa-si doreasca mai multa atentie. Iar atentia negativa e si aia tot atentie.
Felicia 
38+ mami under construction pentru 
- David
Poze cu noi si vacantele noastre
We shall not cease from exploration
And the end of all our exploring
Will be to arrive where we started
And know the place for the first time.
(T.S. Eliot)
kariguld spune:
da, dar atentia negativa are si manifestari negative din partea celui ce o ofera! si nu ajuta la nimik!
o sa caut, ca am scris pe undeva si o sa-ti ofer mai multe solutii, claudia.
dar, trebuie aplicate de parinti, trebuie parintii sa-si doreasca asta!!! tu nu poti face prea multe, ca nu e copilul tau, intentia si dorinta ta sunt bune, de apreciat!
incearca sa ai o discutie macar cu mama, invit-o undeva sa fiti voi singure, si sa puteti discuta!
o sa revin!
Kari
arminad spune:
Nu cred ca exista nici un copil care sa faca 24/24 doar lucruri rele ,mai face din cind in cind si ceva bine insa in cazul unui copil solicitant partea asta buna trece neobservata .In cele 7 zile pe care le veti petrece impreuna ai putea sa vezi tu ce face bine ,sa scoti in evidenta ,sa lauzi ,sa premiezi si cine stie poate invata si ceea ce este atentia pozitiva si incepe sa-i placa .