BIPOLARITATEA

Buna!

Vin catre voi, deschizand acest subiect, sperand sa aflu mai multe din experienta voastra despre bipolaritate.

Unui prieten foarte apropiat i-a fost depistata aceasta boala acum 1 an.
O persoana normala, poate prea timida, dar f talentata...brusc, de la o zi la alta, totul s-a schimbat. Intr-adevar, copilaria i-a fost marcata de amprenta mamei lui care vedea in el ceea ce el nu era, care vroia sa faca din el un avocat, iar el e un poet...Pentru a scapa de aceasta presiune a inceput sa lucreze la o Editura. Nu facea exact ceea ce i-ar fi placut sufletului lui sa faca, dar era totusi un serviciu corect. Intr-o buna zi, dorectorul i-a facut o mustrare....de-altfel total incorecta, niste dedesupturi ale colegilor gelosi si de aici totul a rabufnit. Efectiv am vazut cum din om "normal" se pate ajunge din cauza stresului si a unor probleme ingropate aparent...poti ajunge sa nu mai fii stapan de tine insuti.
A fost internat cateva saptamani si dupa tratamente de tot felul verdictul a fost clar - BIPOLARITATE.
Se duce saptamanal la psiholog, la un altul pentru a-i regla tratamentul cu medicamente care se schimba in functie de starile pe care le are, dar el nu mai este acelasi. De cateva ori a vrut sa se sinucida, iar internat, iar tratamente grele....Apoi a fost pus pe Lithium si totul s-a schimbat: cand are perioade de se crede D-zeu - intr-adevar, picteaza, scrie poezii, uneori este uimitor, are o siguranta extraordinare, desi cei care il cunosc stiu ca "nu e el"....cand e in depresie - gandul de a se sinucide e mereu prezent, plange, ii e frica sa iasa din casa.
Doctorii spun ca aceste probleme nu vor mai putea dispare, doar prin tratament se poate ameliora.
Incerc sa il ajut, in ambele stari, desi uneori nici eu nu mai rezist pt ca e f greu sa faci fata celor doua extreme. Si in acelasi timp, nu pot sa renunt, pentru ca langa el nu a mai ramas nimeni - nici prieteni, nici amici, nici colegi. Ma intreb cum poate evolua o astfel de boala, ce pot face la randu-mi, cum sa ajut, astfel incat sa nu ma dezechilibrez. Sincer, nu e simplu sa convingi o persoana sa nu se sinucida, sau sa ii explici ca nu este fratele spiritual al lui Verlaine...

Daca cineva cunoaste amanunte si ma poate sfatui sau ajuta...cum sa pot ajuta la randu-mi, mii de multumiri!

Principesa spune:

Bipolaritatea asta se refera probabil la tulburarea bipolara care are un prognostic destul de bun, mai ales daca debutul a fost brusc si a fost diagnosticata repede.
Nu stiu cat de mult il poti ajuta tu, pentru ca nu am suficiente informatii. Dar ma intreb daca pe acolo nu sunt centre comunitare unde se fac grupuri si intalniri speciale pentru persoane cu acest diagnostic, nu doar intalniri individuale care l-ar putea ajuta.
Altfel, daca tu esti singurul lui suport sunt sanse mari sa te epuizezi. Deci cred ca si pe tine si pe el l-ar ajuta si alte surse de sustinere si consiliere

Cheia vindecarii este in relatie

cristina_dm spune:

Multumesc, Principesa!
Ai dreptate, eu ma simt deja epuizata! De aceea va cer sfatul...
Da, sunt grupuri de intalnire, a participat la astfel de intalniri, dar nu se mai duce pt ca spune ca tot ce aude il deprima mai mult decat e. Ca auzind ce spun cei de acolo vine acasa si ar vrea sa inghita un tub de medicamente.
Pana acum, vedea in psy un aliat, acum il vede un dusman. I s-a nazarit ca i-a dat un tratament prost, special ca sa il tina pe el depresiv....deci, e vina medicului.
Medicamentele, la cate ia, au si efecte negative, ca orice medicament luat in aceste cantitati si in astfel de formule - tremura, transpira...Cand i se pune pata ca toti suntem impotriva lui, cand realizeaza ca e singur, pt ca numai eu am ramas alaturi, nu mai e nimeni - nici colegi, nici amici, nimeni! Si uite asa...cei doi poli...
Vreau sa il ajut, dar dupa discutii de ore in care explic aceleasi lucruri pt ca e ca o moara...cad eu! Nu pot sa il las, dar vreau sa il ajut eficient, astfel incat sa nu ma adun pe mine insami cu lingurita mai tarziu....Nu e egoism, crede-ma!

giulia71 spune:

Uite aici un grup de support http://forum.romedic.ro/prod/Tulburarea_Afectiva_Bipolara_(Partea_II)_012725.html ,cu oameni care lupta zilnic cu aceasta boala si care merita toata admiratia noastra!
Sper sa ii ajute!

...mami daca nu mananc acuma, intru'-n grebla foamei!!!!

cristina_dm spune:

mii de multumiri!

Va tin la curent!

Cris

Emeralde spune:

Cristina - ceva noutati despre starea prietenului tau?

Revenind la subiect din perspectiva unei persoane diagnosticate cu aceasta boala pot sa inteleg drama prin care trec persoanele apropiate.

Cred ca singurul ajutor pe care il poti da este intelegerea si suportul in fazele de manie iar in depresie,din pacate,mai nimic (teoretic) pentru ca este ca si cum vorbesti cu un perete.
Din pacate,gandurile sinucigase sunt parte componenta a bolii,si revin cu fiecare episod depresiv - cand discuta despre sinucidere trebuie sa ii amintesti de persoanele care il iubesc,tin la el,durerea pe care le-ar pricinui pierderea lui si nu in ultimul rand pasiunile pe care le are si "visele" lui din perioadele de manie care sunt cateodata fantasmagorice, dar raman undeva in subconstient si se poate apela la ele in depresie spunandu-i ca primul pas pentru a isi realiza visul este sa se scoale din pat si cel putin sa isi spele fata si dintii iar dusul trebuie iarasi negociat (depinde de severitatea depresiei)

marius spune:

Info: cristina_dm nu a mai accesat acest forum din 2010.

Emeralde spune:

Un film superb,premiat anul acesta la Oscar,care trateaza acest subiect Silver Linen Playbook.