Moartea unui OM

Am vrut sa scriu undeva, am vrut sa ramana ceva pentru el, pentru acel om cu adevarat OM. Nu am stiut unde...
Intristata, m-am gandit sa astern aici cateva ganduri, cuvinte mult prea goale despre un mare suflet.
Poate ar trebui sa rad, asa cum ii placea ades sa o faca; poate ar trebui sa dansez, asa cum cu stagacie incerca; poate ar trebui sa ingrijesc florile, cum de multe ori o facea; sau poate ar trebui sa merg la cules de mere, sa ajut pe cineva, sa incerc sa invat lucruri noi,sa spun o vorba buna celui aflat in durere, sa fac ceva din ce iar fi placut sa faca...dar nu pot decat sa plang.
Plang si imi dau seama ca ar fi trebuit sa-i multumesc mai des, dar nu mai pot s-o fac decat in gand. Plang si parca nu imi vine sa cred ca nu mai e.
S-a stins discret, fara sa supere cu suferinta lui...
A iubit viata, si-a iubit cu disperare fetele, familia. Mai presus de orice l-a iubit pe Dumnezeu si a crezut in puterea lui. Pana la capat.

Ma inclin in fata ta, mare OM, suflet care nu te vei indura sa incetezi sa veghezi la cei pe care i-ai ocrotit. Dumnezeu sa te odihneasca...

petra spune:

Condoleante, Cafera .
Frumoase randuri asternute pentru o persoana foarte importanta tie.

cafera spune:

Da, a fost un om important, dar mai degraba pretios. Si asta pentru toti cei care l-am cunoscut. A iubit viata cu bune si rele, a respectat oamenii, s-a dedicat muncii lui...

Despre viata lui de familie...putini oameni stiu sa pastreze atat de frumos o relatie. Si-a iubit fetele si le-a facut o copilarie de poveste. Pacat ca acum amandoua sunt in preajma unor examene importante, iar soarta le-a dat asa o grea incercare si le-a privat de sprijinul tatalui lor.

A plecat, lasand in urma mult respect pentru ceea ce a fost, dar un gol imens...

nikole spune:

Trebuie sa fi fost un OM deosebit intr-adevar!
Cuvintele tale mi-au smuls lacrimi:(
D-zeu sa-l odihneasca in pace, si sa-i aline pe cei indurerati de pierderea lui.

stefaniya spune:

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

CARL IUBITUL 05.04.07 si mami Stefaniya

nushulica spune:

condoleante!
sigur va priveste de acolo de sus si isi vegheaza familia pe care atat a iubit-o!!!

cafera spune:

Va multumesc din tot sufletul pentru cuvintele voastre.

monabella spune:

condoleante. ce frumos ai scris depsre tatal tau.

cafera spune:

Din pacate tatal meu a murit acum 15 ani...

Aici am vorbit despre fostul meu sef direct, un om de la ca am avut foarte multe de invatat, de o moralitate si un bun simt rar intalnite.
Avea doar 51 de ani... Iar durerea fetelor lui am resimtit-o si eu ca acum 15 ani.
Mare pacat ca ne parasesc oameni deosebiti...

witeflower spune:

Stiu ca gandul meu nu poate alina suferinta celor care l-au pierdut, dar...imi amintesc o fraza pe care am citit-o undeva si de atunci ma gandesc la ea adesea :
"E adevarat ca toti murim - unii mai devreme, altii mai tarziu. Dar conteaza ce am facut in timpul vietii si ce am lasat in urma noastra... "

Seful tau - se pare ca a fost mult mai mult decat un sef, iar viata lui, desi s-a sfarsit atat de curand, a fost una valoroasa, a lasat lucruri pretioase in urma lui...

Si daca e adevarat ca sufletul nu piere odata cu moartea fizica - nu uita ca dragostea, oamenii o poarta in suflet.

lorinaoo1 spune:

Caferuta inca o data iti spun condoleante. Stiu ca pierderea unor astfel de oameni e de neconsolat si viata ne da astfel de lovituri... Dar, uite, ai avut privilegiul sa fii aproape de un OM, sa inveti de la el (desi nu cred ca tu esti mai putin valoroasa) si uite ca a lasat ceva in sufletul tau (chiar daca acum e durere). Gandeste-te cum ar fi fost sa fii inconjurat numai de oameni de nimic, unde ar mai fi bucuria zilei de maine?

Lavi si Lorina Maria (5 iulie 2007)
www.babababies.com/view/viewt2.cfm?SITEID=52208" target="_blank">am jurnal