Nu pot sa mai lupt ! Ajutor !
Nu pot sa mai lupt ! Ajutor ! | Autor: ludmmyla
Fetelor va scriu in disperarea mea. Toata viata mi-am dorit casa mea, familia mea si am primit in schimb nervi, dezamagire, ura si ganduri sinucigase.
Sa va spun pe scurt povestea mea, poate voi vedeti altfel lucrurile si imi dati un sfat. Am parinti si bunuci minunati care m-au protejat de greutatile vietii pana am plecat de acasa la facultate, loc unde am dat de greul vietii. Dupa numeroase relatii esuate am cunoscut un baiat bun cu care in cele din urma m-am casatorit in 2004. Atunci au inceput greutatile.
Eu am terminat dreptul dar nu am reusit sa ma angajez in domeniu, dar mi-am gasit de lucru. Am intrat in casa mamei lui, o femeie fatarnica care asteapta sa traga cat mai multe foloase de pe cei din jur, o femeie fara pic de responsabilitate, increzuta peste masura si fara prea multa scoala. Un cumnat alcoolic, scandalagiu, bataus, hot etc si o prietena/amanta de cea mai joasa speta.
Dupa casatorie, dupa ce ne-am facut singuri nunta si in plus ni s-au cerut banii cadou de nunta de la soacra inapoi "ei fiind cu titlu de imprumut" sa nu creada lumea ca nu ne-a ajutat, am primit 2 natangi pe cap:cumnatul cu prietena lui. Ce sa va spun, scandal, geamuri sparte, bani furati, mancare furata, lucruri amanetate etc. Mi-a fost ffff greu. Alor mei nu le puteam povesti prea multe pt ca li se rupea sufletul, mama e grav bolnava de inima, si ei nici nu si-ar fi putut imagina ca astfel de oameni sau familii exista, mai mult ca fiica lor a fost asa de bine fraierita incat a intrat in asemenea familie si e nevoita sa stea cu ei.
Sotul meu.............om prea bun care incearca sa impace pe toate lumea, dar nu e langa sotie, nu o sprijina. A inceput sa realizeze ca ar trebui sa ma aprete dupa 3 ani cand mi s-a invederat de familia lui ca imi vor da bani sa plec si sa imi las copilul si sotul.
Bataie de joc, nepasare, ura, jocuri de culise...........toate au presarat viata noastra. Am luptat pt casnicie, pt sotul meu, pentru ca fetita sa aiba tata (dealtfel e un tata minunat, mi-a ingrijit fata 2 ani, o iubeste ca pe ochii din cap si nu pot sa ii reprosez nimic din acest punc de vedere)
In cele din urma ne-am mutat la 200 km de soacra la parintii mei dar el nu poate sau nu vrea sa se obisnuiasca sa se acomodeze intr-un oras mai mic. Pana acum, in 4 ani de viata impreuna, mi-am pierdut banii, sanatatea, nervii si ceea ce ma doare cel mai mult, visele. Am ajuns un om fara vise, fara sperante, care nu-si mai vede viitorul. Am o fetita care ma tine in viata, ca daca nu ar fi fost minunea asta mica puneam in practica gandurile negre care ma macina si terminam cu tot.
Nu mai stiu cum sa o iau de la capat. Copilul are nevoie de mine, dar nu mai pot face fata situatiei. Nu mai gasesc nici un dram de forta in mine ca sa ma mai duc inainte, zilele trec din inertie si vin altele si altele. Mi-as spala creierul dar nu se poate. Nu stiu cum am putut sa ma afund in halul asta dar acum aci sunt.
Nu vreau mila, doar prieteni care sa imi fie alaturi, dar nici prieteni nu mai am. Am doar cunostinte.
Raspunsuri
Lemoni spune:
Dumnezeu ne pune la incercare,. Dar vorba sora-mi "pana cand ca numai pot sa iau toate in spate" . Cam aici ai ajuns si tu si imi pare rau sa aud ca treci prin lucruri asa de grele, desi ce a fost rau a trecut. Ma gandeam sa-ti spun sa te muti dar vad ca deja ai facut-o , alt lucru este sa stai jos cu sotul tau si sa-i spui ce ai pe suflet .Daca te intelege iti v-a fi primul ajutor.
n/a spune:
Capul sus. Se poate si mai rau. Potzi sa duci mult mai mult. Ia o gura de aer. Si alunga toate gandurile negre. Viatza are atatea lucruri frumoase de oferit. Las-o sa tzi le ofere. Inarmeaza-te cu rabdare, cu dragoste, cu curaj, stai de vorba cu sotzul tau, roaga-l sa mai aiba putzina minte sa te lase sa respiri sa nu te mai puna permanent in alerta, roaga-l sa se gandeasca putzin la tine, la sufletul tau. Spune-i ca ai nevoie de un mic repaos, de un timeout. Daca vrea sa plece, sa o faca mai tarziu, in alta viatza mai precis, spune-i ca ai nevoie sa-tzi revi, ca eshti la maxim. Spune-i sa te lase sa-tzi lingi ranile, sa aiba rabdare, sa o luatzi incet ca avetzi toate shansele sa mergetzi pe un drum bun.
Clover spune:
Ai rabdare sa se adapteze. Nu renunta si nu pleca inapoi chiar daca el ameninta ca se duce. Din conportamentul lui cred ca isi doreste o familie normala si sa scape de familia in care a trait.
Ai nevoie de un timp ca toate experientele tale sa treaca.
If all else fails, look cute.
tuinea spune:
Imi cer scuze ca am sa-ti spun dar gandurile tale negre nu sunt justificate de nimic in lume daca ai alturi un om care te iubeste si un copil. Toate greutatile trec si vin, omanii din jurul nostu care ne fac rau pot fi si pur si simplu ignorati. Nu stiu de ce ati stat atat, de ce nu ati clarificat problema mai de mult. Ai stat pana ai ajuns un pic labila din punct de vedere fizic si psihic. Ar trebui sa vb cu cineva de specialitate. Nu exista problema pe lumea asta care sa justifice un gand de a-ti pune viata in pericol.
Acum ca deja ati facut un pas imens mutandu-va ai rabadre, da-i timp sa digere schimbarea. Din pacate daca v-ati mutat la parintii tai iarasi nu este o solutie de multe ori. Poate ca in ochii tai ai tai sunt perfecti si ai lui fiere. Cel mai bine, sfatul meu prietenesc, este sa stai o perioada singuri voi si copilul vostru chiar daca asta implica nu stiu cate sacrificii.
Mult succes si capul sus cum parca mai spunea cineva.
oocristina spune:
Esti doar obosita. Atit. Schimbarea cred ca a fost obositoare. Sa iei toata viata de la capat in alta parte nu este usor. Si nu ai prietene, te simti singura. INCA nu ai prietene. Este si devreme.
Dar nu esti la capat. Esti la inceput. Un nou inceput.
Ai incredere in tine. Acorda-ti timp.
Ce daca orasul este mic?
Ia-o incet. Nu mai traiesti viata tumultoasa, nu mai ai grija altora.
Poate ca este prea multa liniste in jurul tau si asta te deruteaza.
Poate ca este prea multa liniste in jurul sotului tau si nu are unde si cu cine sa se desfasoare asa cum o facea acasa la el.
Este un nou inceput. Esti obosita de la mutat? Esti obosita in noul loc, cu noile responsabilitati? Sau esti obosita de cei 4 ani de care ai fugit?
Oricum, nu te lasa. Mergi inainte. Sa dai inapoi nu este o optiune.
AVoogt spune:
Din cate vad eu singura voastra problema este familia lui, care pe tine te-a obosit peste masura ... ma bucur ca va-ti mutat, acum sunteti doar voi trei 
. Sotul o sa se acomodeze cu timpul .. incercati doar sa iesiti cat mai mult din casa in weekenduri prin parc, la munte ... vedeti voi unde important este sa iesiti si sa va simtiti bine alaturi de fetita voastra.
In cea ce priveste familia lui.. eu in locul tau i-as igora total, te-ai mutat ..refati viata , familia 
http://alina-vachim.magix.net
AVoogt
gabi_fer spune:
V-ati mutat...f bine. Putina rabdare..in cateva luni se va acomoda si el iar linistea isi va face loc si pe starada voastra.
Va doresc multa liniste!
Rufus spune:
quote:
Originally posted by buli
sotul tau stie tot ce simti?
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@
Cam asta voiam si eu sa intreb...cum vezi treaba asta?
poze multe cu noi
Ana a implinit un an 20062007
ludmmyla spune:
Da stie sotul meu ceea ce simt. De multa vreme i-am spus si numai dupa ce m-am trata la un psiholog si si acesta i-a confirmat ca dintr-adevar sunt la capatul puterilor, abia atunci m-a crezut. Pana atunci mi-a spus sa am rabdare si ca sunt prea sensibila.
In fine e greu pt ca pe el il doare rau de tot ca am plecat de la ai lui si parca nu isi gaseste locul. Imi tot spune ca de ce nu am mai asteptat, de ce nu am incercat sa ma integrez ca poate nu trebuia sa ne mutam, apoi in alt moment si el e fericit ca a scapat de acolo. Nu stiu ce sa mai cred.
M-am gandit sa ne mutam in chirie. Intr-un oras mai mic nu e asa de mare chiria si am putea sa stam separat. Chiar daca se vor supara ai mei e mai bine pt noi sa stam separat. Urmeaza sa discut problema cu sotul si daca e de acord atunci plecam separat.