Prima iubire...ne mai amintim..

..oare cine?...cand?..unde?...cum?Chiar si cele mai nevinovate "iubiri" de cand eram copii cred ca va trezesc si voua multe amintiri placute sau ...poate neplacute sau mai mult poate ca prima iubire e si actuala.Binenteles ca fiecare iubire la timpul a avut o alta "aroma",un alt "arfum",si nici una nu seamana cu cealalalta pt ca odata cu trecerea timpului noi ne schimbam ideile,gusturile,cerintele sunt altele. Va mai amintiti cand ati iubit prima data? Regretati vre-o iubire din trecut? Mai stiti ceva de persoana respectiva de atunci ,v-ati mai intalnit,intamplator?
"Prima mea iubire",daca pot sa-i spun asa a fost in clasa a III-a imi amintesc si acum ca venea cu cate o floricica si mi-o trimitea pe o colega pt ca era rusinos sau cate o bucatica de ciocolata ,el era cu un an mai mare.Peste aprox. un an a plecat cu parinti in alta tara si acolo este si acum.Eram destul de mici ca sa tinem legatura,timpul a trecut iar cand eram prin liceu am inteles de la un fost coleg de al lui ca a venit pentru cateva zile in tara si m-a cautat acolo unde stateam in gazda (nu stiu de unde avea adresa) dar nu ne-am intalnit.Au mai fost si alte mici iubiri,acum mi se par nesemnificative dar atunci credeam ca sunt in al noulea cer.Totusi,pot sa spun ca al meu actual sot a fost o mare iubire am stat 4 ani intr-un continu amor problema e ca dupa aceia ne-am casatorit,(cred ca pot sa spun ca inca ne mai iubim dar tot timpul e loc de mai bine).

ileanna spune:

hm ... eu cand ma gandesc la prima iubire, gandul ma duce la prima iubire adevarata ... adolescentina, la primul barbat din viata mea .

nu stiu cate amintiri ... dulci am, pt ca l-am iubit la 19 ani, ca o adolescenta disperata si fugita de acasa, in ... "parfumul" relatiei mele cu tata care ma tinea absolut sub cheie si din cand in cand mai mancam si cate o bataie sora cu moartea pt ca ma vazuse cineva in oras cu tipul.

eram atat de innebunita dupa el, incat ...
picasem la faculta si drept urmare lucram ca sora medicala in spitalul judetean. ei bine, in fiecare dimineata ma trezeam cu juma' de ora mai devreme si la 6:30 DIMINEATA descuiam usor cu cheia apartamentul lui, ma bagam in pat si il dragaleam. saracul era mort de somn si ma ruga sa nu mai fac asa :))))). iar la 7 eram la spital si intram pe tura.

imi mai aduc aminte ca faceam dragoste pe bancheta din spate a masinii (pana sa-si cumpere apartamentul statea cu sora-sa) si ... mai rau decat atat ... faceam garzi (noaptea). dupa 12 venea in cabinet si faceam dragoste. aveam fix 19 ani.

acum am senzatia ca vorbesc despre alta persoana (nu ca as fi mult mai sanatoasa la cap, dar ASA CEVA ... ) dar la vremea aceea nu stiu de ce eram in stare ca sa fiu cu el.

a plecat in Germania pt mai mult timp. confuza ... eu l-am inselat (e complicat rau aici ), el a aflat (orashu' mic) ... si s-a intors val vartej in tara ca sa ... ma paraseasca.

eu, ca sa nu-mi iau zilele de disperare (imi curgeau lacrimi mergand pe strada si fara sa plang) ... m-am refugiat la o manastire ciudata (un popa desfacea vraji acolo, nu stiam si a fost cu atat mai socant sa vad ce am vazut) in toiul iernii. am stat 2 saptamani acolo si am dormit pe jos cu tot felul de oameni, timp in care invatam pentru sesiune (reusisem sa ma fac studenta intre timp).

tata ... cel care ma tinea vesnic sub cheie ... vorbea singur evident.

eh ... de atunci au trecut 14 ani si toate povestile care au urmat sunt cel putin la fel de telenovelistice. PAROL

27S cu bb Vlad

http://bd.lilypie.com/STIcp2.png

Qamar spune:

wow, Ileanna, mai zi
vijelios, imi place

arinaa spune:

mi-au dat lacrimile citindu-va povestile ....si amintindu-mi de a mea.
Eu ...eleva ,el baiatul profei de franceza ...a fost o dragoste adolescentina (dar diferenta de varsta ne-a facut sa pasim fiecare pe drumul lui....eu la liceu ,el la facultate.Ne-am mai intalnit intamplator pe strada ,ne-am"laudat" fiecare cu ce facuse si cam atat........inr-o zi puneam absente in catalog (era 2 februarie)imi dadeam seama ca acea data reprezinta ceva ...dar nu faceam legatura,a trecut ziua si m=am luat cu ale mele.Si totusi a doua zi am primit un telefon de la niste prieteni comuni care ma anuntau ca el murise cu o zi in urma(exact de ziua lui)....de ce si cum nu am putut afla nici in ziua de astazi,tot ce stiu e ca a murit in somn.Asta a fost prima mea iubire....na ca m-a luat plansul

Vrem si noi un bebe
http://tt.lilypie.com/z0OAp3.png

Androix spune:

Cum e sa dispara din viata ta subit si dintr-o data, iar peste o luna sa-l reintalnesti intamplator fix in parcul in care v-ati tinut de mana, sa va asezati pe banca, sa incepaa ploaia si sa incepeti sa plangeti in hohote fara sa fiti in stare sa va adresati nici un cuvant ore bune? Asta e cea mai dureroasa si in acelasi timp cea mai draga amintire despre prima mea iubire.


Andreea mama de Filip si Georgia

anamaria spune:

daca e sa ma puneti sa definesc prima mea iubire nu stiu ce sa zic...

pt mine viata sentimentala a fost o poveste fara multe capitole, nu stiu daca motivul este ca asa sunt eu construita sau doar am avut noroc?!

intalniri in parc am avut cu 2 barbati, ambii colegi de clasa, in liceu.
unul din ei e sotul meu...

evident, celalalt este 'prima iubire' - varianta nevinovata, cu toata inima si cu toate gandurile de 15 ani, dar fara trup
am fost 'prieteni' in clasa a IX-a (prin '89- 90) si chiar si acum, multi ani dupa terminarea liceului, cand il intalnesc - foarte rar si pur intamplator pe strada, am asa o emotie... si cred sincer ca daca nu ma parasea el, azi am fi fost poate o familie.

nu zic asta cu regret, defel... e doar o constatare (desi intre noi fie vorba, sotul se 'pastreaza' mult mai bine ca el )

si ca sa raspund la intrebare, da, ma gandesc la prima iubire, imi amintesc cat de nevinovati eram si cateodata il/ ne visez noaptea, ca o proiectie a ce ar fi putut sa fie!
mai mult, am constatat eu ca il visez si/ sau ma gandesc la el mai ales atunci cand/ tocmai pentru ca apare vreo problema in viata de zi cu zi... el e un fel de refulare... ma ajuta sa-mi incarc bateriile!

(sper ca nu e forumist pe DC, ca si-o ia in cap! )

Blog: Ajutati-l pe Razvan sa lupte cu o boala necunoscuta!

ANAMARIA, mami de 2 baieti ca in filme:

Nascut pe 4 iulie (2000)
si
Vineri, 13 (iunie, 2003)

poze cu frumosii mei (si nu numai )
************************
Doar pentru ca cineva nu te iubeste asa cum vrei tu,
nu inseamna ca nu te iubeste cu toata fiinta sa!

n/a spune:

hahahaha, care iubire? Exista asha ceva? pai daca era iubire nu ne mai despartzeam.
Prima idila, hmmmmmmmmmmm, primul baiat care mi-a starnit furnici in tot corpul, pentru care eram nauca, numai cand ii auzeam numele a fost un politzist, mai mic de inaltzime decat mine, prea mare pentru mine la varsta aia si a fost o "dragostea din aia imposibila", care a tzinut fix 4 luni (tzinut de mana, pupaturi in parc, plimbari si ieshit in Cismigiu cu barca). I-am dat papucii de ziua lui, ca nu am avut curaj sa-i dau cadoul pe care i-l cumparasem, apoi mi-a fost prea jena sa-l mai sun sau sa ii mai raspund la telefon. De aveam 17 ani.... el 21. Dupa ceva ani am recidivat. Intalniri, pupaturi in acelashi parc, aceleashi plimbari, de data asta si plimbari cu mashina. Fix 2 luni. Imi zice ca m-a iubit ca un dement si ca inca ma iubeshte, ca nu a putut sa ma uite, ca ishi compara orice iubita cu mine (ultima cu care fusese, care ma stia din ceva poze, era in continua competitzie cu amintirea mea - eu habar nu aveam ca ea exista). M-am speriat iar de declaratzii tumultoase si i-am dat mesaj ca nu vreau sa ne mai vedem sub nici o forma.
Dupa un an, aveam vreo 23 de ani, ma reintalnesc cu el intamplator.... Iar innebunitzi nevoie mare. Declaratzii tumultoase, plimbari in parc.... eu gata, de data asta nu mai fug de el, vom fi impreuna asha cum am visat ca doi tembeli. Deja ne planuisem impreuna si inmormantarea.... copii, nunta, in detaliu, cum va fi, vise cu ochii deschishi... ne-am harjonit intr-o zi, m-a gadilat si pana la urma a ieshit el cel gadilat. M-a prins de mana cu fortza (automat vanataie), mi-a sucit mana la spate si m-a strans in bratze pana nu am mai avut suflare. Cand mi-a dat drumul m-am intors pe calcaie si am urcat in troleul care abea venise, fara fix nici un cuvant, nici macar la revedere. De atunci nu l-am mai vazut, si multa vreme a trecut, multe s-au intamplat.
Niciodata nu cred ca voi mai simtzi emotzie cu atat de multa intensitate ca atunci. Pur si simplu mi se taiau picioarele, cand il vedeam.
Ma refer la fluturi, nu la dezgustul de la sfarshit.

AVoogt spune:

Prima iubire ... cate amintiri frumoare am cu el, ce copilarie si adolescenta am avut alaturi de ...el ca pe mine m-a lovit devreme.
Aveam 9 ani cand l-am intalnit prima data la tara, unde-mi petreceam fiecare vacanta ... cat de frumos era, ce vremuri , cate nu faceam intr-o singura zi ...acum ca-mi aduc aminte mi se face si dorrr de zilelea de vara, la tara. Eram un grup de copii...pe atunci...ne jucam frunza, carti pe porunci etc.mergeam la pescuit ... cu toate ca numai baietii pescuiau si eram decat 2 fete eu ma iutam la el, ii masuram fiecare miscare ,stateam cat mai aproape de el sa-i simt parfumul iar cand se iuta la mine ma pierdeam toata , inima-mi batea cu putere ...aveam impresia ca-mi este scris in frunte exact ce simteam .Asteptam cu nerabdare fiecare vacanta sa-l vad pe el. Asa treceau anii... si sentimentele mele erau din ce in ce mai puternice. De la jucat frunza si carti trecusem la facut casute in salcii, cat de frumos era ... baietii se duceau si aduceau lemne groase iar noi fetele impleteam nuielusele asfel incat sa arata ca o casuta. Imi aduc aminte cum a cazut odata, s-a urcat in varful unei salcii si a vrut sa rupa o craca mai grasa dar a alunecat si a cazut ...ce rau mi-a parut , eu il trimisesem, binenteles ca am avut grija de el toata ziua . Cand am terminat casuta din copac ne petreceam toata ziua acolo, aduceam fiecare mancare de acasa. Iar seara faceam un mare foc pe terenul de fotbal unde spuneam bancuri, ma cuibaream langa el si ma pierdeam de tot cand ma tinea in brate si ma saruta timid. Asa au trecut anii, vacantele, si intr-o iarna de Craciun ne intalnim ... amandoi eram fericiti ca ne vedeam. Am povestit fiecare ce a mai facut intre timp apoi am decis ca seara sa iesim impreuma la un club din zona( la vre-o 2 km ). M-am aranjat toata ziua , imi imagineam cu o sa fie, aveam un car de emotii ... in fine a venit seara si am plecat . Ningea atat de frumos cu fulgi mari ca-n povesti ...a fost o seara deosebita , o seara cand prima data eram doar noi doi si ne-am amintit de copilaria noasta ...de sentimentele noastre. Cand ne-am intors deja ne faceam planuri pentru cand o sa ne intalnim in buc apoi la final ne-am sarutat ff pasional , n-am sa uit niciodata acea seara ...acel sarut, a fost de vis. Am decis sa facem revelionul impreuna ... acolo a continuat povestea noastra timp de 5 luni, luni in care el a fost primul barbat in viata mea ...acolo in camera lui de camin . Cu timpul relatia noastra s-a racit, pur si simpu ne-am dat seama ca eram foarte diferiti si tot ce faceam impreuna ce termina cu reprosuri ...tacere . Ne-am despartit... iar la un an dupa ne-am intalnit din nou la tara , ma strigat o data , de doua ori ...dar nu mai m-am intors nu a mai vrut sa se repete totul ...inca il mai iubeam . Timpul a trecut l-am cunoscut pe sotul meu pe care-l iubesc ff mullt, dar niciodata nu am sa-l uit pe...el ,nu regret nimic... face parte din amintirile mele si nimeni nu mi le poate lua vreodata. Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea

AVoogt

andruka spune:

Prima mea iubire a fost prima din toate punctele de vedere si a fost chiar speciala. A fost prima pt amandoi. Mai mult decat atat, avem aceeasi zi de nastere si cred ca o se ne amintim mereu unul de celalalt. Ne-am intalnit de cateva ori si ne bucuram amandoi cand ne vedem, pacat ca nu avem timp sa mai vorbim.

mariamunteanu spune:

Cand am vazut titlul acestui topic, ma gandeam ca voi gasi mesaje dulcegi si caldute si cand colo am citit tot pe nerasuflate - m-ati lasat fara grai. Ceea ce ati scris este absolut impresionant, fiecare poveste in felul ei.

Eu prefer sa nu ma gandesc la prima iubire, n-a fost placut.

Maria

ladyJ spune:

Eu am inceput cu iubire cu nabadai si am tinut-o tot asa pana mi-am intalnit sotul care m-a imblanzit

Prima iubire...eu 15 ani,frumusica(acum pe bune,intrebati-mi fosti colegi) el 19 ani,student la sport.Inalt,bine facut,blond cu ochii albastri(mie imi plac brunetii dar el a fost exceptia,prima si ultima)
Eu..disperata(ca alte 20 de fete din scoala de altfel) el...na,student cu figuri,ganduri mari,doua trei picaturi de narcisism ii impodobeau caracterul invelit in uschi lucrati la sala...vorbea frumos,elevat(nu prea se potrivea profilului facultatii.Asta era el.

Cand l-am vazut(la o petrecere) am fost gata
Primul contact: mi-a dat un pahar de sampanie si am dat noroc asa..uitandu-ne unul mai gales ca altul.Al doilea contact: m-a luat de mana sa damsam.Moaaaama,eram terminata.

Al treilea contact (al lui) cu o tipa colega cu el.Vorbeau si radeau iar mie mi se ridica parul maciuca de ciuda.(impresii de 15 ani)

Dupa petrecere am mers acasa si mi-am facut jurnal.

Ne-am mai vazut in repetate randuri,aveam mai mult sau mai putin cam acelasi anturaj.Aveam o relatie de genul ne vedem,ne pupam,vorbim,tampenii din astea.
Eu il vroiam doar pentru mine,control total,el ,logic,isi traia tineretea.

Asa..intr-un weekend am fugit de acasa cu vreo doua prietene,ca stiam eu ca are el cantonament intr-o cabana la munte.Deci,pe tren si la munte!

Am aflat numarul camerei unde e cazat si ne-am instalat acolo,el fiind plecat din camera.Cand s-a intors,surprize!!!!! Eu cu cele doua prietene ale mele.....

Ok,a fost nevoie sa ne inchiriem o camera,toti banii nostri s-au terminat doar pe plata camerei ,am petrecut un weekend friguros doar noi trei ca dumnealui avea antrenamente,apoi ne-am sunat parintii sa ne trimita bani de tren ca na...sa venim si noi acasa....

Nu va dezvalui ce a urmat acasa,ca nu are rost...


Cu Marius m-am mai vazut si dupa,o perioada de cateva luni.Fara trup,doar asa cu sufletul...

Apoi nu mi-a mai placut ca nu-mi acorda atentia pe care eu o doream,(sau poate ca incepeam si eu sa cresc) si asa incet am inceput sa nu ne mai vedem.

Dupa vreo 2 ani(ehei...eram deja domnisoara in toata regula) ne -am intalnit intamplator,m-a invitat la o cafea iar eu am spus PAS...nu-mi plac blonzii....

Acum nu aveam eu timp de el