Nici cu tine, dar nici fara

Tethys spune:

Pitzinuca, asa cum zice si Guestus, acum despartirea nu are cum sa le afecteze pe fetite pentru ca ele nu constientizeaza acest "cuvant=persona": tata. Iar, in viitor, modul in care le va afecta lipsa tatalui depinde intradevar si de "imaginea" pe care le-o va prezenta Ciarli despre el si va conta mult si felul in care se va implica tatal in viata fetitelor.
Eu iti doresc mult succes Ciarli pe viitor, indiferent de decizia pe care o vei lua (tu stii cum e mai bine, in functie si de sfaturile primite si de cum le vei aplica sau nu...) si-ti urez sa ai parte numai de bine!

olguttza spune:

Ciarli, rareori ma bag sa scriu la subforumu asta (ca de citit, mai citesc ce-mi suna "bine" - nu "de bine"), dar mi-a sarit in ochi titlul topicului, ca si felul in care scrii si prezinti lucrurile. in mare, s-a cam spus ce era de spus, dar ce nu mi-e mie clar: de ce "nici cu tine, dar nici fara" este sintagma care vi se potriveste amandurora in momentul asta? el nu vrea sa plece, trage de timp (terminat casa, deci mai bine de juma de an), tu spui ca ai vrea sa pleci dar "ceva" te retine. stau si ma gandesc ca problema este la amandoi, si nu stiu daca la el e chiar vorba de lipsa de iubire (vorba aceea, cainii care latra nu musca), cat, mai mult, de autosugestie. faptul ca el refuza sa mai comunice (lucruri mici, nimicuri de fiecare zi), preferand sa-si gaseasca alte preocupari denota, poate, ca ar fi ceva si-n atitudinea ta. sunt convinsa ca el este speriat de responsabilitatea de a fi parinte, de rolul asta pe care trebuie sa si-l asume o viata de acum incolo - toti barbatii sunt asa, parol! si mai stiu ca mare parte din relatii devin tensionate cand copiii sunt mici - irascibilitatea e la ordinea zilei, oboseala, tracasarea, reprosuri, impresia ca tu faci mai mult decat el -, asta cu atat mai mult cu cat trebuie sa va implicati si-n altele, iar asta consuma si bruma de energie, de rabdare, de nervi. (iti spun asta pt. ca si noi am avut de trecut niste praguri critice de cand a aparut copilul)
in concluzie, eu cred ca e doar o faza prin care treceti amandoi (!!) si ca trebuie sa gasiti momentul prielnic pt. a discuta la rece problemele pe care le aveti, ba chiar sa deveniti un pic mai maleabili unul cu celalalt (cine nu are orgoliu?!).

ps: ti-am vazut pozele si m-am indragostit realmente de printesele tale, iar poza www.kodakgallery.com/Slideshow.jsp?Uc=125dtbzf.4phg5fl3&Uy=kdca89&Upost_signin=Slideshow.jsp%3Fmode%3Dfromshare&Ux=0&UV=99497040544_213066348111&mode=fromshare&conn_speed=1" target="_blank">asta e de revista!!!

mami de Olga Cristiana 5.07.07

Daca ar fi sa am doua vieti, as trai o singura data.

mariamunteanu spune:

Am vazut pozele cu gemenele (am si eu gemeni si mor de drag cand vad doua papusi asa de scumpe) si, pe de o parte m-am induiosat, pe de alta parte m-am revoltat. Cum e posibil ca, dupa ce ati avut aceasta uriasa realizare de a deveni parintii a doi copii, sa lasati sa se strice totul ?

Tu esti prea obosita si incarcata cu probleme, sotul tau traieste pe alta lume, poate ca nu face fata roului de tata - de aici toate aceste probleme. Si eu m-am simtit coplesita pana cand copiii au ajuns aproape de 2 ani, ma suparam din orice, eram obositi franti, dar toate astea au trecut si acum ne bucuram de fiecare zi alaturi de copiii nostri.

Imi dau seama ca esti prea obosita ca sa mai faci fata si certurilor cu sotul tau, dar cum iti inchipui ca te vei descurca singura cu doi copii ? Numai cand incep sa se imbolnaveasca, se vor tine lant: eruptia dentara, racelile, diareile, vaccinurile etc.
Eu cand aveau copiii mei 3 luni abia de apucam sa fac un dus - mi se parea un lux cand dormeam 3 ore legate. Visam tot timpul sa plec in calatorii (la fel ca sotul tau).

Sfatul meu: cauta o femeie care sa te ajute, este esential cand ai gemeni, nu poti sa faci totul singura. Apoi: nu-l mai intreba daca te iubeste, nu-i mai spune sa plece, evita certurile. Treceti printr-o perioada foarte dificila, trebuie sa va acomodati din mers, nu e timp de certuri si orgolii. Lasa-l sa va ajute, sa se implice, sa terminati casa si sa va mutati.


Maria

pitzinuca spune:

cum ziceti voi, eu o tin pe-a mea, buburuzele stiu foarte bine cine este omul ala care vine asa de rar pe acasa, si stiu ca il iubesc fff mult.

b

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

carla2005 spune:

Am citi in Mama si copilul ca pana la trei ani copilul nuprea stie ce rol are tatal, ca pana atunci il vede ca pe "asistentul mamei"!

Dupa ce am mai citit ce ai scris, sotul tau mi se pare putin imatur, sau are alte prioritati in viata! Nu stiu ce sa zic, dar nu e normal sa plece cu lunile in vacante fara sa se gandeasca la voi! Mi se pare putin boem, ca sa zic asa, filozofeaza pe tema iubirii "este un concept comercial", probabil vrea noi provocari de la viata...si-a incehiat rolul pentru tine...adica te-a fericit cu alte cuvinte ti-a facut doi copii si tu er trebui sa iti vezi de treaba si sa fi multumita ca ti-a dat un scop in viata...nu-mi suna bine...

Cand s-a casatorit nu s-a gandit la liberatate? Cand a facut copii nu s-a gandit la libertate?

Acum mai conteaza si anturajul in care este, daca cei cu care iese el sunt oameni fara responsabilitati si obligatii poate vrea sa fie si el la fel! Prietenii sotului meu sunt toti casatoriti cu copii, cand ne intalnim care da mai de care se bat cu pumnii in piept ce tatici model sunt, ca capi de familie buni sunt...si asa e, nu am ce sa le reprosez la niciunul din cate ii cunosc! Conteaza si asta, cred eu!

Nu cred ca are pe altcineva, cel putin nu la modul serios, barbatii sunt comozi, stau intr-o relatie din comoditate , o prietena de-a mea zicea ca (nu vreau sa jignesc pe nimeni) "maimutele nu dau drumul la o creanga daca nu se prind de alta"!

Oricum, din cate spui, ori cu el, ori fara...tot aia e! Sau cu el esti mai rau decat singura!

mama de 1 an si 5 luni

laura_dimitris spune:

Nu am mai intrat pe aici de cand 6 luni de cand eram la serviciu si aveam timp de omorat...
Am deschis topicul tau intrigata de titlu... Nu am apucat sa citesc tot ce s-a scris dar...
Cum pana mea sa nu te mai iubeasca cand tu esti femeia ce i-a facut doua minunatii de copii ???!!!
Fotografiile m-au emotionat tare, mai ales cea in care dormi cu fetele de'a dreapta si stanga ta !!!!
Tu il mai iubesti?
Daca da... parerea mea este sa lupti ca sa aveti o casnicie fericita.
Nu spun sa ramai ancorata in aceasta casnicie daca nu-ti va fi bine in continuare...
Copii cresc - este adevarat- si fara tata alaturi zi de zi!
O spun din proprie experienta... parintii mei sunt divortati de cand aveam eu 14 ani. Nu pot spune ca am fost traumatizata de divort dar... privind la familia sotului meu... imi doresc sa-i fi avut pe parinti alaturi unul de celalalt. Din pacate la ei nu s-a putut pentru ca tata era extrem de violent.
So, eu as pune in balanta calitatile si defectele sotului.
As incerca sa-l fac sa realizeze daca m-a iubit sau nu... Ma gandesc ca trebuie sa te fi iubit... numai din iubire pot iesi doua minuni de copii cum aveti voi...
As lua decizia daca este alba sau neagra dupa ce as stii exact daca merita sau nu...

Eu iti tin pumnii ca sa fie totul bine si sa fiti fericiti alaturi de printese!
Poate saptamana luminata il va lumina si pe el....

Laura - mandra mami de Dimitrakis - 25.04.2003
si Eleni - 05.02.2008
www.flickr.com/photos/21462816@N06/2288699992/" target="_blank">poze

povestea nasterii lui eleni

mariamunteanu spune:

quote:

---

Originally posted by carla2005

Am citi in Mama si copilul ca pana la trei ani copilul nuprea stie ce rol, are tatal, ca pana atunci il vad ca pe "asistentul mamei"!

---

Gresit.

Maria

She spune:

[quoteel imi repeta ca nu ma mai iubeste, eu sincer, inca il mai iubesc (da sa nu-i spuneti daca il vedeti, ca imi stirbesc imaginea de femeie puternica si independenta , cred ca mai slabesc 5 kg dupa despartire).
[/quote]
Pacat...ca gindesti asa.Imaginea nu o stirbesti spunind ceea ce simti. Nu omului pe care sustii ca il iubesti.

buli spune:

eu as zice sa-i spui intr-o buna zi calm si frumos ca-l iubesti, ca vrei familia voastra inapoi si ca esti dispusa sa treci peste toate daca si el vrea sa reconstruiti ce-a fost. sa-i spui ca te deranjeaza iesirile mult prea dese fara tine si ca ai vrea sa te ajute cu fetele.
atit. o singura data.
dupa care sa va vedeti de "parteneriatul" vostru. sa nu-l mai suni, intrebi, nimic.
cu alte cuvinte sa fii sincera cu el, fara sa te umilesti.
si sa-l lasi sa decida ce vrea - un timp pe care ai sa-l hotarasti tu, nu tb neaparat sa i-l comunici si lui.
cind consideri ca s-a terminat ii/iti faci bagajul si asta e.
toate orgoliile si luptele de-a cine-i mai tare nu au nici un rost. e pacat sa-ti pierzi timpul in razboaie psihologice.

www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@

ciarli spune:

Buna tuturor,

Claudia, un apartament nu vreau sa-mi cumpar pentru simplul motiv ca preturile sunt aberante, ma costa tot atat cat m-ar costa sa ridic o casa, insa este mult mai comod cu fetitele, sunt mai usor de supravegheat in curte, mai usor de manipulat caruciorul, plus vara, piscinuta, dormit la aer, etc.
Violeta, despre chestia cu „jumatatea” si eu ma gandesc ca exista un barbat pe lume care sa ma vrea si sa vrea si buburuzele si care sa lupte pentru noi, sa fie langa noi, si care sa ne placa si noua.
Ileana, eu inca il mai iubesc, insa nu stiu daca pot sa descriu exact sentimentul, e foarte la fundul inimii, s-au adunat peste el multe. Insa as fi ipocrita sa spun ca nu il mai iubesc, altfel cu siguranta nu as mai sta cu el si nici nu v-as bate si voua capul cu asta. Despre el, nu imi dau seama daca ma mai iubeste (cu toate ca el zice ca nu si se straduieste sa-mi arate asta), cand am avut nevoie m-a sprijinit (nu stiu daca in sensul de prietenie, adica asa cum ar face-o cu orice prieten), material nu ne lipseste chiar nimic, nici mie, nici fetitelor. El sustine ca e vorba pur de prietenie pentru mine.
Pizinuca, eu nu sustin cu mana pe inima si nici in repetate randuri ca fetitele nu ar fi afectate. Tocmai asa e si intrebarea principala pentru care am postat. Nu stiu insa daca le e mai bine cu doi parinti ciufuti si nefericiti impreuna (pentru ca daca el e nefericit si imi arata, spustine, spune asta tot timpul, in mod natural devin si eu o nefericita ca nu sunt suficient de inteleapta incat sa-i zambesc superior si sa-l las in boii lui) sau doi parinti prieteni despartiti.
Oricum va fi in viitor, eu una nu-l voi denigra pe el niciodata in fata copiilor, pentru fetite el va ramane intotdeauna tatal lor si chiar voi insista sa-l respecte intocmai, depinde insa numai de el daca fetitele il vor iubi. Poate ca daca ne vom desparti si nu se va mai simti incorsetat in casnicie si nu va mai simti ca ii este impusa grija de familie, se va apropia natural de ele, le va vedea mai des si isi va petrece mai mult timp cu ele.
Olguzza, singurul lucru care m-ar determina sa plec este felul in care el se comporta (sau nu se comporta, mai bine zis, raceala asta, nu simt ca mai suntem cuplu, ca suntem soti, ca suntem familie, doar colegi de apartament). Oamenii, in general, sunt construiti sa traiasca in cuplu, de aia ne si miram cand animalele, lebedele, anumite specii de pesti, etc, sunt monogami, asta e de naatura umana. Oare sa fie supraresponsabilizarea lui de vina? Hm..
Maria, eu recunosc ca sunt un pic coplesita fizic acum (ar putea sa fie, asa cum spuneam si pe PM cuiva o criza hormonala, sau o depresie postnatala instalata tarziu, sau pe care eu o resimt tarziu, habar n-am, in orice caz nu ma trimiteti la psiholog/psihiatru ca am mai fost in trecut, tot legat de problemele cu sotul meu si in afara de „relaxeaza-te, inspira adanc, respira”, nu prea m-a ajutat, concluziile erau si din partea dr „ca numai eu pot sa-mi rezolv problema”, deci mingea e la mine, in rest bani aruncati).
Laura, si daca m-a iubit in trecut si acum nu ma mai iubeste, tot acolo suntem. Macar in trecut mai aveam si noi „nopti fierbinti”, acum.. Si chiar incerc sa fiu sexy, am slabit ce m-am ingrasat in sarcina, n-a fost usor, da am reusit, plete in vant, creme parfumate, ma rog.. Ciu-ciu, nu se uita nici cu fundu’. Se uita altii da’ nu ma ajuta in relatia mea, poate doar imi mangaie orgoliu de femeie.
She, si daca ii spun si stramba din nas (cum de altfel s-a intamplat) sau imi tranteste cate o cugetare adanca de genul „lasa-ma cu lucrurile astea marunte si frivole”, ma simt atat de jignita si de frustrata cum nici nu-ti imaginezi.
Da, Buli, am avut discutia asta, si acum ar cam fi dead-line-ul, de unde si postul meu. Discutia a fost cam la 2-3 saptamani de la nastere, cand am incheiat discutia i-am spus „ia-ti liberatea de care ai nevoie, chiar muta-te o perioada singur si daca asta e ceea ce-ti doresti, ceea ce te implineste, du-te si lasa-ne ca ne descurcam cumva”. Libertatea si-a luat-o, da nu este multumit si nici fericit, da nici cu noi nu e, sau ma rog, cu mine nu e. Cat despre sunat, uneori chiar trebuie sa o fac, nu-l sun sa-l verific.


www.kodakgallery.com/I.jsp?c=125dtbzf.4phg5fl3&x=0&y=kdca89" target="_blank">Leia&Maia