Cine ma poate ajuta
Raspunsuri - Pagina 2
giulia71 spune:
Eu vad musai o terapie cu un psiholog experimentat, caci copila a suferit un shoc, chiar daca peste cateva saptamani va parea ca totul s-a uitat!
Acest minim incident poate iesi la iveala peste multi ani cu cine stie ce manifestari de agorafobie sau atacuri de pania, chiar nu cred ca trebuie neglijat.
Trebuie multa rabdare din partea parintilor si in special din partea psihologului care trebuie sa aiba multa experienta in a lucra cu copii.
Numai de bine!
...mami daca nu mananc acuma, intru'-n grebla foamei!!!!
Victoria_mami spune:
Decat sa riste sa dea peste niste parinti isterici (ai baiatului), care s-o sperie si mai rau, eu cred ca ar trebui parintii fetitei sa mearga la ei intai, sa vorbeasca cu ei si apoi abia sa o duca pe fetita la ei, daca parintii baiatului sunt de acord ca baiatul lor sa isi ceara scuze si eventual sa-i explice fetitei ca a fost doar o gluma.
_
http://bd.lilypie.com/klQFm4.png
rrox3 spune:
Bird, Cristina Nu, nu e asa in Romania. Nu mai e de mult asa. Fetita mea cea mare are aproape 9 ani si nici nu-mi trece prin cap sa-i dau cheia la gat. Merge insotita la scoala si oriunde in alta parte. Nici in casa nu o las singura deocamdata.
Cam de un an a inceput sa mai coboare la scara blocului sa se joace cu cateva fetite putin mai mari decat ea - vecine. O aud pe geam.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
poze cu noi
Stefanna spune:
Bird parintii fetitei nu sint absolut deloc vinovati.Fetita de 6 ani nu era singura afara( desi eu la 6 ani eram singura si nu mi se pare ca parintii mei au savarsit o crima facand asa ceva).Tocmai ce venise cu tatal ei de la cumparaturi, a coborat din masina sa intre in bloc( pt ca tatal trebuia sa plece in aceeasi sec la serviciu), iar vara-mea era la balcon si se uita dupa fetita.
Nu stiu cine m-a intrebat cum de a ridicat taica-su vocea la ea... se speriase de o doamna din spatele ei, si atunci el un pic iritat i-a zis mai hai ca de baieti inteleg, dar si de femei... vom vedea ce va urma, si care va fi decizia lor finala.
Multu si pupici
Stefanna spune:
Cristina A nepotica mea nu vrea nici insotita nici neinsotita afara din casa.Tot ce e inafara mediul ei o sperie.Nu vrea contact cu necunoscuti sub nici o forma.Ei nu o forteaza, o momesc acum cu chestii de genul, avem nevoie pt cel mic de asta, asta si tati nu e acasa, asa ca tre sa mergi cu mami si cel mic sa cumparam.Sau hai sa iti ia mami ceva nou... insa nici variantele astea nu prea par sa o bucure.
witeflower spune:
Stefana, sustin si eu parerea Giuliei - de data asta din postura de profesionist. E nevoie sa mearga cu fetita la psiholog. Poate pentru un adult pare o intamplare care ar trebui "sa treaca", dar pentru un copil de 6 ani nu e deloc asa. Treaba asta ii poate afecta serios echilibrul psihic, dar numai atat, ci si relatia de comunicare cu parintii. Pentru ca exista un risc destul de mare sa se inchida in ea si sa nu mai poata comunica cu parintii despre ceea ce simte sau gandeste.
In acest moment, ea simte nevoia ca parintii sa o inteleaga si sa o protejeze. Dar in ochii ei de copil speriat asta inseamna sa stea in casa, care este cel mai securizant mediu. De aceea, e important sa nu fie fortata in niciun fel sa iasa din casa, ci eventual [u]incurajata sa faca mici pasi spre "iesire" - de genul - pana la usa de la balcon , apoi pana in balcon , pana la usa de la intrare, apoi sa o intredeschida...Daca reuseste, un bravo si o imbratisare cu zambete largi; daca nu reuseste, o mangaiere si o imbratisare stransa, cu cateva cuvinte care sa exprime intelegere (gen :"Stiu ca ti-e greu si te simti speriata. Vom incerca inca o data mai tarziu, bine?")
Dar in tot acest demers si parintii ar trebui sprijiniti si consiliati, fiindca si ei se simt probabil dezarmati in fata situatiei.
Referinte despre un psiholog cu experienta cred ca parintii pot obtine si de la gradi, de la educatoare. Si prima inalnire ar fi bine sa aiba loc in absenta fetitei.
"Oamenii mari nu pricep niciodata nimic. Si e obositor pentru copii sa le dea mereu lamuriri si explicatii"
(A. Saint-Exupery, "Micul print")