Casnicia mea a fost o minciuna? (2)
Raspunsuri - Pagina 4
aiuras spune:
Deocamdata respecta adliteram programul de vizita care a fost trasat in tribunal cu anunturi premergatoare cu tot. Tu nu ai de ce sa-l anunti, tu ai copii in custodie si NU sunteti egali din acest punct de vedere. NU mai sunteti egali.
Vrea mai mult sa bage actiune prin tribunal. Hai sa vedem in 3 luni cum sta cu frecventa. NU TE ENERVA SI SPERIA, asta il face sa continue, IGNORA-L, IGNORA-L, IGNORA-L
NU ceda, nu permita lamentarile si amenintarile. Daca nu sfarseste spune-i sa comunicati prin email sau sms.
Nu mai analiza ce s-a intamplat si cum este el. Asta este, a murit si iesit din viata ta. GATA!
Priveste in fata, invata ca acum esti parinte singur, ai responsabilitati, obligatii dar si drepturi.
Problema lui ce spune, de ce nota este si tot restul . Problema lui daca nu a crezut ca tu chiar ii vei da un sut in fund. Asta il doare cel mai tare, orgoliul lui de macho.
Asteapta sentinta, si nu uita sa o faci definitiva cu acea stampila, te vei felicita de multe ori ca o ai.
hoppe spune:
Cred ca si-a dorit acest sut.
Nu stiu ce sa mai zic.
Niciodata nu o sa stiu de ce a facut asa, niciodata nu am sa inteleg cum a putut sa se rupa de familie.
Mi-a spus ca nu il priveste cum ma descurc dupa divort, unde o sa locuiesc.La partaj facem jum. jum. Foarte bine.Dar a mai spus ca a venit vremea sa pun mana sa castig bani.Deci eu, in toti acesti 16 ani nu am muncit.
Si cel mai mult ma infurie ca a uitat cand imi spunea sa am grija de casa, de copii, sa nu imi fac griji, ca el se ocupa de partea materiala.Iar acum, i se pare normal sa nu-l mai intereseze ce se intampla cu mine. Am fost mintita, folosita, si ma simt aruncata la gunoi.
Mi-a spus ca el in cativa ani va asigura copiilor cate un apartament si o masina, iar eu nu o sa fiu in stare de nimic.Copiii or sa vada cui i-a pasat mai mult de viitorul lor.
quote:
Originally posted by aiuras
Deocamdata respecta adliteram programul de vizita care a fost trasat in tribunal cu anunturi premergatoare cu tot. Tu nu ai de ce sa-l anunti, tu ai copii in custodie si NU sunteti egali din acest punct de vedere. NU mai sunteti egali.
Vrea mai mult sa bage actiune prin tribunal. Hai sa vedem in 3 luni cum sta cu frecventa. NU TE ENERVA SI SPERIA, asta il face sa continue, IGNORA-L, IGNORA-L, IGNORA-L
NU ceda, nu permita lamentarile si amenintarile. Daca nu sfarseste spune-i sa comunicati prin email sau sms.
Nu mai analiza ce s-a intamplat si cum este el. Asta este, a murit si iesit din viata ta. GATA!
Priveste in fata, invata ca acum esti parinte singur, ai responsabilitati, obligatii dar si drepturi.
Problema lui ce spune, de ce nota este si tot restul . Problema lui daca nu a crezut ca tu chiar ii vei da un sut in fund. Asta il doare cel mai tare, orgoliul lui de macho.
Asteapta sentinta, si nu uita sa o faci definitiva cu acea stampila, te vei felicita de multe ori ca o ai.
anna
"Un invingator este victorios mai intii in minte si in inima si apoi cistiga!" - Happy
Happy_in_TO spune:
Chiar nu mai are nici o importanta cine a gresit si de ce... S-a produs o ruptura intre voi, nu e in totalitate vina unuia sau a celuilalt...
Ati luat-o pe drumuri diferite in viata pentru ca nu va mai puteti fi parteneri... Atit!
Chiar nu conteaza cine a luptat pentru familie mai mult si cine nu...
Imi aduc aminte ca in perioada aia mi-am adus aminte de niste versuri din "Moartea lui Fulger":
"Cind soarele pe cer a apus
De ce sa mergi privind spre sus
Mai bine capul sa ti-l pleci
Sa vezi cararea pe unde treci"
(acum nu stiu daca este exact ca in carte, citez din memorie...)
Versuri care sint un sfat bun... S-a dus un capitol in viata ta... dar de ce sa iti petreci timpul plingind dupa acea viata?... Alta viata a inceput pentru tine! Concentreaza-te asupra ei ca sa vezi unde te duce...
Si inca ceva... O melodie care o ascultam atunci... "I don't want to fight no more!" -"Nu vreau sa mai lupt (sa ma mai cert)"
"It's time for letting go
Hanging on to the past
It only stands in our way"
"Este timpul sa lasam sa treaca
Agatindu-ne de trecut
Nu ne putem urma calea noastra"
http://www.youtube.com/watch?v=z2rRyfzPPgg
Happy_in_TO spune:
Pina una-alta spune-i ca este important ce face, nu ce o sa faca...
TU FACI!!!... Tu te descurci cu copiii, tu ai decis sa spui stop vietii nenaturale de familie, tu ai cistigat divortul! TU! Intelegi?? El nu a facut nimic decit ca a inselat si si-a ales amanta... Un lucru nu prea demn, nu?? Nu vezi diferenta?
Iar ceea CE FACE EL nu este deloc ceva bun pentru copii si nu arata ca ii pasa prea mult de ei, de sanatatea lor emotionala...
Aia cu apartamentele si masinile sint vise!... Ca sa nu il faca sa se mai simta vinovat...
Happy_in_TO spune:
Haide ca iti mai pun una sa te fac sa rizi...
http://www.youtube.com/watch?v=Glst3-sd_lQ&feature=related
aiuras spune:
Anna eu inteleg ca vrei recunoasterea lui ca a gresit si ca-i pare rau dar nu o vei avea.
Cum vede el viata, cum a vazut-o si ce aa facut este dreptul lui. Daca nu s-a mai simtit bine in familie asta este, nu ai ce sa mai faci, a avut alte nazuinte si a actionat asa cum a vrut.
Inceteaza sa te mai invinuiesti si sa te mai disculpi.
Iesi din acest cerc!
Te va ameninta si invinui tot timpul de acum incolo. Te acuza ca nu ai respectat procedura balcanica: taci si inghite!
Anna eu si fetele te intelegem, aprobam si sustinem. Eu te apreciez foarte mult si te stimez pentru atitudinea ta. Prin aceasta mereu vei transmite in jurul tau mesajul de demnitate, eu nu inghit si nu accept!
Te rog mergeti si la un specialist, nu trebuie sa treci prin toate acestea orbecaind. Iti va explica mai multe si mai competent si despre relatia voastra si despre comportamentul lui, ba cred ca iti va mai da si ceva sugestii pentru acum. Eu te mai informez ca in homeopatie exista remedii de indignare, manie, divort, deziluzie, etc.
A_Iulia spune:
Hoppe,cu timpul sper ca te vei linisti si vei vedea lucrurile altfel.
Sper sa puteti ajunge amandoi la o relatie civilizata si de bun simt, in care sa primeze interesul copiilor, si mai putin frustrarile fiecaruia dupa o casatorie esuata.
Din tot ce ai povestit, in cazul tau este vorba de un comportament clasic (si din partea lui, si din a ta); si eu am trecut prin asa ceva si pot sa inteleg ce gandeste fiecare in momentul acesta; zambesc cand povestesti reactii/afirmatii de-ale lui care imi sunt atat de cunoscute...cat si faptul ca fiecare din voi trebuie sa gaseasca un vinovat pentru trauma prin care trece, si obligatoriu acesta este CELALALT.
Vroiam sa-ti spun ca lucrurile se aseaza in timp. Tu crezi ca il "penalizezi" prin limitarea accesului la copii. Sigur ca ai dreptul la o viata personala - eventual alaturi de un alt barbat, si de indata ce acesta va exista vei avea si suportul legala sa limitezi contactul. Insa aceasta "penalizare" nu are efect numai aspura lui asa cum ti-ai dori ci si asupra copiilor.
In masura in care el doreste sa-i viziteze, sa le fie alaturi, sa se implice in educatia lor, orice limitare de-a ta va functiona strict in defavoarea copiilor.
In rest...am vazut ca va aruncati rautati reciproc, si noi am facut-o (poate nu la acest nivel, insa tot rautati au fost)...vroiam sa-ti spun sa ai grija ca aceste rautati sa nu compromita total o posibila relatie civilizata in viitor. Chiar daca nu va mai fi sotul tau, el va ramane tatal copiilor pana la sfarsit. Si va trebui sa existe respect in ambele sensuri (si tu fata de el, si el fata de tine).
Nu iti foloseste sa te uiti in urma si sa cauti unde ai gresit. Nu acum. O vei putea face peste ceva timp un an, doi, cu mai mult realism; si atunci chiar vei putea trage niste concluzii folositoare. Nu ai nimic de invatat acum din acest soc, incearca doar sa-i supravietuiesti. Iti doresti sa-si ceara scuze? Sincer, la ce ti-ar folosi? Ai vrea sa-i para rau? O sa-i para (si poate ca ii pare si acum), insa cu ce te incalzeste pe tine asta?
Ai grija de tine si de copii, si incearca sa ignori cat poti orice este legat de divort, de fostul tau sot, de valorile voastre comune.
Adina + Olivia Q1.04
A_Iulia spune:
Si oricat ai crede acum ca iti este dusman, pe termen lung el este cel mai potrivit personaj care sa-ti fie aliat in cresterea copiilor. In masura in care el va dori sa se implice, va fi greseala ta daca nu-l vei lasa s-o faca.
Nu este bolnav psihic (cum s-a dat de inteles in cateva postari). Este un om obisnuit care trece si el, ca si tine, prin trauma divortului. Nici unul din voi nu are o varianta ferma de atitudine, se oscileaza intre diferite stari. Nici nu cred ca ar fi posibil altfel. Este vorba de un divort ce ii afecteaza psihic pe ambii parteneri. Daca nu ar fi fost asa, si-ar fi luat palaria si ar fi plecat fluierand. Si nici c-ar mai fi dat vreun telefon.
Adina + Olivia Q1.04
ileanna spune:
Ma gandeam doar ca noi toate vorbim cu atata ratiune (hm, more or less ... ) despre treaba asta, pornind de la INTELEGEREA CLARA a faptului ca S-A TERMINAT.
Pentru noi este mult mai clar si mai simplu decat pentru Anna. Poate pentru ea, faptul ca mariajul de 14 ani ... singura ei realitate de pana acum ... s-a terminat ... suna inca pur si simplu aberant. Si inca asteapta sa se trezeasca intr-o dimineata si sa realizeze ca a fost doar un vis urat.
Si acuma, ca sa n-o mai facem pe eroinele ... ultra-realistele etc etc ... ANNA ... CUM TE SIMTI?? Tu simti ca s-a terminat un capitol al vietii tale?? Crezi ca o sa-ti ia mult pana sa accepti asta si sa crezi ca mai sunt lucruri bune de intamplat in viata ta??
Cat de mult iti doresti sa vina acum la usa si sa-ti spuna ca a fost nebun ...?? Daca mai ai trairi din astea eu zic sa nu ti le negi dar in acelasi timp sa realizezi ca prezentul tzipa la tine si ca ce s-a intamplat nu mai poate fi schimbat (ma refer la alegerile pe care le-a facut el).
Adina zice bine ... Ar fi mare lucru sa iesi din jocul rachiunei si al micilor rautati. Jocul asta te tzine ancorata in trecut ... in imaginar, iti va face rau long term.
Daca el este rautacios si aberant ... fii tu impaciutoare, fii tu altfel. Explica-i tu ca desi te-a ranit, desi este dureros ... e dreptul lui la o alta viatza.
Cred ca este foarte rau sa-l urasti pe tatal copiilor tai. Jumatate din el este in fatza ta.
26S cu bb Vlad 
http://bd.lilypie.com/STIcp2.png
hoppe spune:
Am vrut sa il urasc, dar nu pot.
Nu sunt impotriva intalnirilor cu copiii, dar deocamdata nu stiu cum este mai bine.Sunt mari, si atunci cand se despart de tatal lor incepe tragedia.Si nu vine decat la ore tarzii, dupa 21.
Programul ala de vizitare nu a fost inventat degeaba.
Ca sa te obisnuiesti cu noua situatie este destul de greu daca el este toata ziua la usa.
Ce vina am eu ca el a ales asa?
Adina, eu habar nu am avut ca el se gandeste la divort.Totul a fost brusc.
Aveam pretentia sa discute cu mine sincer, deschis, pentru a putea sa indreptam ce il supara.
Eu nici acum nu stiu ce l-a determinat sa faca asta.
De fiecare data imi spune alt motiv.
De fiecare data momentul cand s-a gandit la despartire este altfel plasat in timp.
Ba acum trei ani, ba anul trecut, ba in iarna.
Ca pe urma sa imi spuna ca el nu a vrut divort.
Dumnezeu sa ma ierte, dar odata nu am putut sa am o discutie normala cu el.Sa spuna clar, ce il deranja, ce vrea, cum vrea.
Dupa 16 ani de casnicie, avea totusi obligatia sa-si expuna macar sincer gandurile si dorintele.
Prima data cand am vrut sa divortez, in august, a promis ca o sa-si revina.Dar, dupa cateva zile a uitat.
Consider ca el chiar si-a dorit divortul.
Si, stau sa ma intreb, cat de mult sufera?
Daca ceva nu iti place, de ce faci?
Daca iti pare rau, de ce nu poti trece peste mandrie?
Aseara a plecat cu barba tremuranda si cu lacrimi in ochi.
Iar de dimineata urla la mine, la telefon.
Eu nu mai inteleg nimic.
Ma gandesc, ca daca nu era incurcat cu colega aceea, el revenea acasa.
Stie cat de mult a gresit, stie ce rau mi-a facut si cred ca ii este rusine.
Dupa divort si-a cerut iertare pentru tot ce mi-a facut. Dar, ce folos? oricum, dupa alte cateva ore a inceput sa ma jigneasca la telefon.
S-a izolat de familie, de parinti, de prieteni.
Daca nu este fericit, de ce nu s-a intors acasa?
Pentru el totul a fost o gluma.De cele mai multe ori, in ultimele luni, imi spunea ca o sa dansez cum vrea el.Nu a crezut ca o sa merg asa departe.
Problema cea mai mare pentru mine a fost ca dintr-un om bun, peste noapte s-a transformat intr-un om rau, fara pic de mila.
Adica, pana ieri ma pupa, si de a doua zi a inceput sa ma urasca.
Am stat la pat o saptamana, nu am mancat, nu am baut.Zicea sa termin cu scenariile.Zicea ca ma prefac.
Nu dormeam noptile.Luam somnifere ca sa reusesc sa dorm macar 2-3 ore, si nu aveam voie.Am probleme cu ficatul, si stia cat este de important sa nu inghit medicamente.Si mai stia ca nu am voie sa ma supar, ca sunt amenintata de o boala urata si singura conditie este sa ma feresc de stres.
Si am avut din plin.
Imi este si teama sa ma duc la control, nu ma simt bine.
Si, intreb eu, vazand si stiind toate acestea, ce suflet a avut?
Nu i-am facut niciodata rau, am fost numai pentru el.
Ma ruga saptamanile trecute sa mai fiu macar pentru 2 min acea femeie calma si blanda.Dar, s-a intrebat dc mai pot dupa tot ceea ce mi-a facut?
anna
"Un invingator este victorios mai intii in minte si in inima si apoi cistiga!" - Happy